Cum traiesc "oamenii zburatori" din Bolivia. Tara frunzelor de COCA - paradisul drogurilor naturale

Acesti "oameni zburatori" sunt cunoscuti sub numele de "cocaleros" sau fermieri de coca. Ei folosesc cabluri galvanizate de otel pentru a traversa in viteza suprafete mari de padure si jungla. In doar 30 de secunde ei reusesc sa faca ceea ce, in mod normal, le-ar fi luat mai mult de o ora.

"Probabil ca aceste cabluri sunt vechi de vreo 6 sau 7 ani. Inainte de asta nu era nimic aici. Nimic. Noi eram nevoiti sa mergem pe jos pana sus, sa traversam raul si sa urcam apoi cealalta parte. Era o chestie destul de dificila", povesteste unul dintre localnicii care aduna frunze de coca, Synthe, intr-un reportaj realizat de Al Jazeera.

Valea Yungas este ca o scara abrupta intre lantul muntos al Anzilor - peste 4.000 de metri altitudine - si bazinul verde al Amazonului. Peisajul vertical al peisajului este dramatic, iar localnicii au implementat aceasta metoda pentru a se putea misca in voie, mult mai rapid, pe o legatura formata pe o distanta de aproximativ 400 de metri.

De fapt, aceasta vale poate fi privita si ca o forma publica de transport in comun, in conditiile in care exista deja aproximativ 20 de astfel de cabluri care se intind ca o panza de paianjen de-a lungul vaii. Toata ziua, "cocaleros" zboara pe deasupra padurilor, la o distanta de aproximativ 200 de metri deasupra solului.

Unele cabluri au fost folosite timp de 20 de ani, rezistenta lor a fost slabita dramatic, dar localnicii nu s-au obosit sa le schimbe. "Nu o sa se strice. Nu se strica niciodata. Sunt facute din otel galvanizat si noi, oricum punem cate patru deodata pe deasupra padurii.", spune unul dintre "cocaleros".

La 72 de ani, Don Ignacio continua sa "zboare" pe deasupra vaii in fiecare zi, ca sa-si ingrijeasca plantatia de coca de pe cealalta parte a muntelui. Dupa ce pretul cafelei s-a prabusit, ingrijirea frunzelor de coca a devenit principala ocupatie in Valea Yungas. Se cultiva inca de pe vremea incasilor, fiind un narcotic puternic pentru cei care o mesteca, pentru a scapa de oboseala. Coca se recolteaza de trei ori pe an si valoreaza cu 30% mai mult decat cafeaua. Don Ignacio a fost primul care s-a stabilit in aceasta vale, iar ideea de montare a cablurilor a fost tot a lui.

"Am venit aici prima data in 1955. Eu sunt cel care a infiintat aceasta comunitate si tot ce vedeti aici. Inainte nu exista nimic aici care sa te ajute sa traversezi., asa ca noi eram nevoiti sa caram totul in spate, ca niste animale de povara. Atunci mi-a venit ideea acestui sistem de cabluri. Am cumparat cabluri de otel si le-am instalat de-a lungul vaii, cu ajutorul franghiilor.", povesteste Don Ignacio.

Inventia lui a schimbat viata fermierilor "cocaleros", care pot sa munceasca mult mai usor. Insa unii dintre ei sunt destul de tematori. Sotul Mariei a murit intr-un accident pe aceste cabluri, iar ea refuza acum sa le mai foloseasca, chiar daca e obligata sa depuna un efort fizic foarte mare pentru traversarea junglei. "Sotul meu a cazut si a murit in apele raului. La un moment dat si-a pierdut echilibrul, nu a mai putut sa se tina si a cazut. Nu stiu exact ce s-a intamplat, insa el era in regula cand a cazut.", povesteste Maria.

In ultimii 20 de ani au murit 3 oameni, aproape toti din cauza neatentiei. Si, la fel ca Maria, cele mai multe femei prefera sa traverseze pedestru. "Acest pod este pentru femei. Ne este prea frica sa mergem pe cabluri, asa ca cele mai multe dintre noi mergem pe hos, pe aici. Si este mai bine asa, pentru ca de multe ori ne mai oprim ca sa facem si o baie in rau. Uite de la ce distanta a cazut sotul meu. Corpul sau s-a facut bucati si s-a imprastiat peste tot. A fost oribil.", spune Maria, amintindu-si de tragedie.

Severo, un cocalero, tocmai s-a intors de pe munte, de pe plantatie, si pune frunzele la uscat. "Le pun pe pamant, unde nu este soare. Se spune ca oglina atrage razele soarelui. Soarele vede oglinda si apare... De-asta eu pun oglinzile mai incolo..", spune el.

Viata fermierilor de coca din Bolivia s-a imbunatatit de cand Evo Morales a devenit presedinte al tarii, in 2005. Morales este primul indian nativ care a devenit sef de stat in America de Sud, fiind un adevarat aparator al fermierilor de coca. El a relaxat restrictiile legale care existau pana atunci in privinta culturilor de coca.

"Pana acum, erau embargo-uri si restrictii foarte mari. Guvernul de dinainte spunea ca vrea sa stopeze aceasta industrie si nimeni nue asculta si pe noi. Coca este folosita pentru fabricarea cocainei, spuneau ei, insa nu este adevarat. Coca nu este cocaina. Trebuie sa pui multe chimicale ca sa faci cocaina din frunzele de coca.", afirma Severo.

De altfel, Severo nu a vazut in viata lui cum arata cocaina. Pentru el, coca reprezinta o terapie puternica impotriva durerilor, oboselii si a raului de inaltime. Severo este obligat sa faca de fiecare data un drum de aproape 5 ore cu autobuzul pana in piata Villa Fatima din satul La Paz, singurul loc din Bolivia unde cocaleros au voie sa isi vanda recoltele.

In ciuda eforturilor de a controla vanzarile frunzelor de coca, se estimeaza ca o treime din aceste culturi este vanduta in laboratoarele traficantilor de droguri. Si este aproape imposibil de monitorizat aceasta activitate, pentru ca autoritatile ar trebui sa controleze absolut fiecare vehicul pentru a gasi transporturile ilegale de coca.

Severo isi vinde toate cele 3 pachete de frunze de coca de 25 de kilograme pentru 700 de bolivieni, adica 180 de dolari. Banii ii vor ajunge sa-si cumpere provizii pentru familie si sa-i dea cativa si sotiei.