Olympus Mons, trupă românească nouă de gothic & doom metal, a lansat un videoclip. Concert în București

27-02-2020 10:18


Olympus Mons

Dacă ne uităm la trupele românești prezente la evenimentele de rock/metal underground și care continuă să lanseze piese noi, o să vedem că avem o grămadă de death-metal și black-metal, dar și prog & djent metal și chiar stoner rock & post-rock.

Însă, când vine vorba de gothic și doom metal, cu foarte mici excepții (ca de exemplu trupa Gothic), scena locală cam duce lipsă de astfel de trupe.

Iată, însă, că anul 2020 pare să fie unul foarte prolific. În primul rând trebuie să notăm faptul că în data de 9 mai avem parte de un dublu eveniment: lansarea simultană, în concerte susținute pe aceeași scenă, a două albume ale unor trupe românești foarte bune de doom: trupa CLOUDS își lansează al 4-lea album, ”Durere”, în timp ce ABIGAIL revine cu o lansare de album după 9 ani, "The Mind Replays what the Heart Can't Erase".

Evenimentul este organizat de Final Step Productions și are loc în club Quantic din București (mai multe detalii găsiți pe pagina de Facebook a evenimentului).

Dar asta nu este tot.

De puțină vreme (adică de aproximativ 1 an), avem parte de o apariție nouă pe scena de gothic & doom metal românesc. Este vorba despre o trupă din București care se numește OLYMPUS MONS (sau OM, prescurtat), o surpriză plăcută pentru cei care ascultă și acum, în 2020, albumele din anii 90 - 2000 ale unor trupe precum Paradise Lost, Anathema sau Tiamat. 

Primul lor videoclip, ”The heavens below”, lansat în decembrie 2019, are până acum peste 3000 de vizualizări - ceea ce, pentru o trupă necunoscută, este un semnal bun.

De altfel, clipul a adunat și multe aprecieri.

Iar de curând am aflat că Olympus Mons a lansat un nou videoclip, iar piesa va fi cântată LIVE la evenimentul ”Rock de dat cu capul #3”, care are loc vineri, 28 februarie, la Berăria H din București. Pe scenă vor mai urca Kempes, Iris, Ura de După Ușă, The Crossroads și Pandora.

Și, ca să aflu mai multe informații despre această nouă trupă de rock/metal, le-am adresat câteva întrebări celor din Olympus Mons.

Cristian Matei ”Mumu”: Prima piesă lansată de voi, ”The heavens below”, mi-a adus aminte de vremurile de aur ale doom & gothic metal -ului, din anii 90 - 2000. Nu credeți că este cam târziu să lansați astfel de piese, acum, în 2020, când metalcore-ul este la putere?

Alex (bas): ”Din contră, tocmai datorită acestui lucru considerăm acest gen muzical este actual. Evident, dacă vorbim despre mainstream, nu am putea spune același lucru. Însă doom metal-ul reprezintă o nișă care, cel puțin muzical, poate transmite foarte mult. Și asta pentru că nu ești limitat aproape deloc în compoziție. Adică poți compune piese foarte lungi, în care să se regăsească bucăți caracteristice mai multor stiluri rock, definite fin de ceea ce stă la baza doom metal-ului. Multe dintre piesele noastre încă neînregistrate în studio sunt compuse după această rețetă, dacă îi pot spune așa. Iar acest lucru se pare că ajută mult ca cei care ne ascultă să se regăsească în acele părți cu care ei rezonează.

Totodată, Olympus Mons este o trupă pe care am format-o  intenționat din oameni și prieteni care țin cont atât de ceea ce simt să exprime muzical cât și de ceea ce e ”la putere” pe scena rock și care își doresc să se exprime fără îngrădire. Așa că inevitabil suma preferințelor fiecarăuia dintre noi s-a  transformat de la primele acorduri în doom metal. Supriza a fost să vedem că ceea ce facem place. Deci, nu are cum să fie prea târziu atâta timp cât suntem sinceri în compoziții.”

Cristi (chitară): ”Aș adăuga faptul că pentru noi doom metal-ul nu este un gen care ține de o anumită perioadă. Îl găsim potrivit pentru a ne exprima și în acest sens este o manifestare artistică atemporală prin care ne putem transpune trăirile.”

Cristian Matei ”Mumu”: Sunteți o trupă aflată la început, foarte tânără, și nu cunosc mai nimic despre voi. Însă am fost surprins plăcut de sound-ul vostru profesionist, ca ”afară” - un lucru lăudabil pentru o trupă necunoscută. Ce experiențe aveți ca muzicieni?

Alex (bas): ”Eu am învățat să cânt singur. Nu am studii muzicale. Însă cred ca prin al doilea an de liceu am am intrat în trupa Aron din Tulcea unde cu ajutorul unora dintre cei mai buni prieteni de la acea vreme am căpătat microbul cântatului live. Și mai ales am învățat “puterea basului“ ca să-i zic așa, de la acei oameni.

Au urmat ceva ani în care a fost un du-te vino cu această trupă până când majoritatea dintre noi a ajuns în București unde am reușit sa intrăm un pic în mainstream. Ulterior, am pierdut unul dintre membrii trupei. Acest lucru ne-a afectat destul de mult și totodată am fost nevoit să părăsesc România. După aceea, am lăsat muzica și am intrat în câmpul muncii. Însă una dintre dorințele arzătoare ale mele timp de mulți ani a fost să cânt din nou.

Timpul nu mi-a permis să fac asta decât prin 2016-2017 dacă nu mă înșel, când am dat probă pentru a cânta cu trupa Salmastra. M-au primit și de atunci sunt și basistul lor. Acum 2 ani l-am cunoscut pe Cristi Lincu (chitară) și am fost foarte surpins să descopăr încă un om care ascultă și își dorește să cânte doom metal. Și nu numai. Având în vedere că am devenit și prieteni foarte buni și că ne completăm compozițional i-am propus să punem bazele trupei Olympus Mons. După aceea ne-am apucat să căutăm și restul oamenilor și se pare că am reușit.”

Cristi (chitară): ”Eu sunt un self-taught guitarist din 2002. Prin 2011 am început să studiez compoziție clasică on my own. În 2012 am început un one-man project de black-doom metal, Avant Soliloque, (muzică în care am încorporat și elemente orchestrale), lansat independent pe Bandcamp.

În 2015 și 2017 am obținut locul I pe România la competiția internatională de compoziție clasica Ravel (m-am oprit în semifinale cum ar veni). Cam în aceeași perioadă, inspirat de muzica lui Jeremy Soule din RPG-ul Skyrim, am colaborat cu game developeri, am compus orchestral soundtracks pentru jocuri independente care însă au fost shut down din lipsă de fonduri și de personal.”

Cristi (tobe): ”Am început să cânt la tobe când aveam 14 spre 15 ani. Până atunci am încercat să cânt cu vocea tot ceva doom-death metal. Totul s-a concretizat undeva în 2008 când am început să cânt old school death metal cu o trupă din Târgoviște, ca tobar. În 2012 am plecat din formația Progeria și am încercat un proiect puțin altfel față de ce cântam, aș zice un fel de death old school și doom, până în anul 2013.

Proiectul a durat puțin din cauză că nu mai aveam chitarist și era foarte greu să găsim încă un membru pentru formația Nefast din perioada respectivă. Apoi am mai avut câteva apariții live cu Chrom Dioxid, o formație de hard rock, tot din Târgoviște.

Cea mai mare experiență pe care am reușit să o capăt este însă din ultima perioadă. De vreo 5 ani încoace sunt tehnic de formatie sau de trupă. Lucrul ăsta mă ajută foarte mult în tot ce fac eu ca instrumentist.”

Antonia (clape): ”Am studiat flautul de la 7 ani și pianul de pe la 10 ani. Am absolvit Conservatorul din Milano și mi-am luat dimploma la Colegiul Muzical Berklee unde în mod surprinzător am obținut și o bursă. Zic suprinzător, pentru că la acea vreme nu știam foarte bine cum să improvizez, iar testul l-am dat pe muzică jazz. Așa că ulterior am învățat muzică clasică la Berklee. Profesorul meu de flaut de acolo a insistat să mă facă să înțeleg că “muzica nu se învață, se simte”. Așa că am trecut prin toate stilurile imaginabile, de la percuție afro-cubaneză până la terapie muzicală.

Am practicat terapia muzicală ulterior. Apoi a urmat o pauză de vreo 15 ani până când Alex m-a cooptat pentru Olympus Mons. Pot spune că am descoperit doom metal-ul alături de ei și am început din nou să vreau să “simt” muzica, așa cum îmi spunea și profesorul meu.”

Victor (voce): ”În cazul meu situația e puțin ciudată. Eu și Alex suntem cei mai buni prieteni cred că de peste 20 de ani. Suntem foarte apropiați și îți dai seama că muzica, în special muzica metal ne-a unit și mai mult. În toți acești 20 de ani de când suntem prieteni nu mi-a trecut prin cap niciodată să cântăm împreună. Asta și din cauză că nu am cântat, până la Olympus Mons, cu absolut nicio trupă și nu credeam vreodată că voi fi solist. Evident am visat la asta, dar nu am crezut că am skill-ul necesar. Apoi băieții au compus primele două piese și le repetau. Mergeam cu ei la repetiție pentru că ce făceau ei acolo îmi plăcea foarte mult. Compuneau doom dar aveau și elemente din stilul hard, thrash, chiar și black.

Am fost încurajat să iau microfonul și efectiv am dat tot ce am avut mai bun din mine, la simț. Am fost umiți cu toții....nu ne așteptam. Primul growl ieșit corect a conturat într-o proporție mare sound-ul nostru din ziua de azi.”

Cristian Matei ”Mumu”: Impresia mea după ce am ascultat ”The heavens below” a fost că ascult o combinație între Paradise Lost și Anathema, albumele de început. Însă după ce am aflat care sunt trupele voastre preferate - Nirvana, Foo Fighters, Soundgarden, Rage Against The Machine, printre altele - m-am întrebat cum ați ajuns la un asemenea sound: gothic & doom metal.

Cum decurge procesul de creație a pieselor Olympus Mons? Și de ce ați tras doar 7 piese într-un an? Că așa scrie la voi pe Facebook :)

Victor (voce): ”Suntem polivalenți în gusturi. Paradise Lost, Anathema, Pink Floyd, Theatre of Tragedy, Tiamat deschid în noi simțiri puternice la fel ca și Nirvana, Foo Fighters, Soundgarden sau RATM. Evident, fiecare dintre noi are anumite preferințe, însă muzica rock reprezintă un întreg. Nu cred că putem spune că avem o trupă preferată. În funcție de stare alegem ceea ce ascultăm.

Și așa decurge și procesul nostru compozițional. Cântăm stări, încercăm să desenăm prin frecvențe ceea ce avem înăuntru. Cizelăm destul de mult piesele și poate de aceea nu ne gândim neapărat la cantitate. E adevărat că la bază toți împărtășim feel-ul doom și dacă asta simțim, asta iese din noi.”

Cristi (chitară): ”Procesul compozițional nu e definit “pe hârtie”. De multe ori stau împreună cu Alex și ne imaginăm lumi și universuri paralele și efectiv inventăm povești. Creăm niște filme, ce-i drept destul de sumbre, în mințile noastre, le dăm denumire și apoi ne imaginăm cum ar suna coloana sonoră a acestora. Apoi facem asta cu toții și transpunem pe instrumente. Sau fiecare separat face asta și apoi povestește celorlalți. Deci procesul compozițional e similar cu al oricărei trupe de metal. Ce-i drept “poveștile” inventate diferă.”

Cristian Matei ”Mumu”: Ce este cel mai greu pentru voi, ca trupă românească de metal aflată la început? Partea financiară și, implicit, activitatea plus creația trupei? Sau participarea la festivalurile și concertele din România, dat fiind faptul că sunteți, practic, necunoscuți la această oră?

Cristi (tobe): ”În mod clar participarea la festivaluri și concerte în România este partea cea mai grea în momentul de față. Dar suntem destul de insistenți și avem încredere că ceea ce facem ne va duce pe cât mai multe scene. Asta și în mare parte datorită reacțiilor pozitive pe care le avem de la cei care ne ascultă.

Partea financiară contează mult, dar toți avem job-uri și din aceste job-uri întreținem și ceea ce facem. Tocmai de aceea suntem foarte focusați în a crea tot cât de calitativ putem și încercăm să ajungem la cât mai mulți oameni și să ne promovăm cât putem de bine pe toate canalele. Pentru că până la urmă facem asta în egală măsură pentru noi cât și pentru publicul acestui gen.”

Cristian Matei ”Mumu”: Iar acum am o întrebare pe care o adresez majoritatea trupelor românești. De ce compuneți în limba engleză și nu în românește? Nu credeți că piața trupelor care cântă rock/metal în engleză este suprasaturată? Nu credeți că ar fi fost în avantajul vostru să introduceți și câteva elemente autentice românești, ca să ieșiți în evidență?

Antonia (clape): ”Noi avem un răspuns simplu pentru asta: limba engleză e de circulație internațională, limba română nu. Și așa am vrea să fie și Olympus Mons, o trupă cu activitate internațională. Nu ne gândim la scena metal ca fiind suprasaturată ci mai degrabă încercăm să excelăm și să ieșim în evidență prin calitate și sinceritate compozițională. Și credem că acest lucru este în sine unul dintre marile avantaje pe care le avem. Iar dacă vom avea idei care să sune mai bine în română, din punctul de vedere al creației, cu siguranță le vom folosi.”

Cristian Matei ”Mumu”: Și pentru că veni vorba de creație, acum câteva zile tocmai ați lansat a 2-a voastră piesă și clip în același timp, care se numește ”Darkness takes Over”. Dați-ne detalii despre acest clip. Unde au fost făcute filmările, despre ce este vorba în videoclip…

Alex (bas): ”Clipul pentru “Darkness takes Over” a fost realizat cu ajutorul unor foarte buni prieteni. Acești oameni cred în ceea ce facem și s-au oferit să ne sprijine. Unul dintre ei este George Mieluș. Este omul care a creat conceptul Născut în Underground și care este și realizator de clipuri. El a filmat, montat și gândit tot. Iar ceea ce a ieșit, din punctul nostru de vedere, subliniază clar mesajul piesei.

”Darkness takes Over” este o melodie care prezintă interiorul oricărui om atunci când ajunge la limită. Iar clipul subliniază ideea că lumina poate fi zărită cel mai bine doar din întuneric. Filmările au avut loc în două locații: într-o fabrică de bere și într-o locație aparținând unei agenții de evenimente. Theodora Ghenea este designerul care ne-a creat tot ceea ce înceamnă logo, vizualuri, și art concept iar Romanița Oprea, PR-ul nostru, ne-a ajutat cu toate contactele necesare.”

Cristian Matei ”Mumu”: Iar la final, clasica întrebare, ce planuri aveți pentru anul acesta, adică ce v-ați propus în 2020? Sper că veți lansa albumul de debut...

Cristi (chitară): ”Anul 2020 va fi destul de plin pentru noi. Da, în primul rând suntem gata să intrăm în studio și să tragem un album întreg. Avem toate piesele, conceptual este stabilit și până la finalul anului în mod singur îl vom lansa. Evident, între timp vom repeat și mai mult pentru a ne perfectiona și cu siguranță vom urca pe scenă de fiecare dată când ni se va da ocazia.”

Cristian Matei ”Mumu: Apropo de planuri, poate că piesele voastre vor intra anul acesta și pe alte platforme online, în afară de Youtube și Facebook. Unde puteți fi găsiți și ascultați pe internet?

Cristi (Tobe): Cât de curând vom apărea pe toate platformele virtuale, de la Apple Music până la Deezer și Google. Între timp, canalul nostru de YouTube, grupul de Facebook și pagina de Facebook vă stau la dispoziție.

Cristian Matei ”Mumu”: Mulțumesc pentru timpul acordat. Ne vedem la concerte. Apropo, pe 28 februarie, la Berăria H din București, aveți primul vostru concert ca trupă? Sau poate mă înșel. Ce ne pregătește Olympus Mons pentru acest show?

Alex (bas): ”Și noi îți mulțumim mult! Da, pe 28 februarie, la Berăria H în București, în cadrul festivalului Rock de dat cu Capul #3, ne vom urca pentru prima dată pe scenă. Vom împărți scena cu KEMPES, IRIS, Pandora, Ura de după ușă și The Crossroads. Avem pregătit un show care conține toate compozițiile noastre, suntem plini de enegie și vom arăta
tuturor celor prezenți cât de pasionați suntem de muzică și de ceea ce ne propunem să transmitem.”

Cristian Matei ”Mumu”: Mulțumesc. Ne vedem la concerte.

Cristian Matei ”Mumu” / Pro TV.

Sursa: Pro TV

VIDEO PROTVPLUS.RO