Tainele mănăstirilor de la Muntele Athos. "După moarte, omul trăieşte mult mai intens"
La România te iubesc stăm de vorbă duminică cu părinţii de la Mănăstirea Vatoped, pătrundem în zone păzite cu străşnicie şi asistăm la ritualuri practicate numai în Athos - dar primim şi hrană pentru suflet.
Muntele Athos, mănăstirea Vatoped. Ora 3 şi jumătate dimineaţa. Ca să ajungi în Biserica trebuie să treci de mai multe uşi, o măsură de siguranţă în vechime când locul era atacat de piraţi. Părintele Gavril are de aprins 42 de candele. Atâtea luminează locaşul în timpul postului. La sărbători sunt aprinse peste 200 de candele.
Din zece în zece minute bate toaca pentru a-i trezi pe toţi călugării şi pentru a veşti tuturor că slujba începe. Aproape de ora 4 monahii intra în biserică şi la lumina lumânărilor înalta cântări şi rugăciuni până când soarele e sus pe cer.
E duminică, e sărbătoare şi un american din Arizona e făcut călugăr. Toată biserica se umple de lumini iar călugării împletesc cântările de la strana cu ritualuri care întăresc bucuria momentului. Candelabrul uriaş care stă atârnat de cupolă e tras într-o parte şi în alta într-o mişcare ce aminteşte de dânsul îngerilor din jurul tronului împărătesc iar diaconii înarmaţi cu căţui împrăştie miresme prin toată biserica şi realizezi că odată ajuns aici nu călătoreşti doar în timp şi spaţiu ci şi într-o altă lume, o lume care stă cu un picior în viaţa de dincolo.
Părintele Teologu: „Ceea ce este foarte important şi nu avem conştiinţa şi nici cunoştinţă este că după moarte omul trăieşte mult mai intens. Să fac o analogie ..după moarte maşina nu se opreşte. Maşina circula cu viteză mult mai mare decât aici pe pământ doar că se înţepeneşte volanul. Asta e importantă capitală a morţii. După omul nu se mai poate pocăi. Nu mai poate schimba drumul”
Duminica la România, te iubesc aflăm cum trăiesc aceşti oameni departe de murmurul lumii şi din ce trăiesc. Au nivelat mai multe dealuri, au tras apa pentru irigaţii şi le-a transformat în teren agricol. Multe destinate special plantelor medicinale pentru că locul este unul dintre cele mai curate şi nepoluate de pe pământ. Unde au găsit călugării reţele pentru medicamente din plante dar şi cum le produc aflaţi duminică.
Un sat mănâncă fix cât un sat. Se găteşte cât pentru o armată şi de multe ori călugării sunt chemaţi să lucreze pentru bucătărie. În Muntele Athos carne nu se mănâncă. Legumele, peştele şi fructele de mare sunt baza. Un murmur cuprinde acest loc. Muncesc şi se roagă.
La 7 ani de la moarte, rămăşiţele călugărilor sunt dezgropate şi aşezate în osuar, din raţiuni aministrative, pentru a face loc în morminte altora. Sunt puse aici însă şi pentru a da de gândit. Ce-i aduce pe aceşti oameni aici, ce-i convinge să rămână, cum se roagă şi ce ne transmit aflaţi duminică, la România, te iubesc!
Etichete: calugari, credinta, dumnezeu, manastire, monahism, muntele athos, ortodoxie, paste, Romania te iubesc, sfinti, vatoped,
