Autoritatea Vamală nu face analize și ține registrele tuturor acestor afaceri cu pixul pe caiet.
Există suspiciuni că printre transporturile legale s-au strecurat de multe ori și hidrocarburi din Rusia.
Trecem de la petrolierele care schimbă țiței în larg, la cele care intră efectiv în România. Portul Midia – Petrolierul Gas Elisabeth a intrat la descărcare pe 14 ianuare. De 54 de zile stă la mal fără să descarce miile de tone de GPL în valoare de peste 800.000 de dolari. Vama nu le dă liber la descărcare. Mihai Savin este președintele Autorității Vamale Române.
”Mihai Savin: Am tot cerut documente ca să ne lămurim dacă...
Reporter: Acolo suspectați că e din Rusia.
Mihai Savin: Există suspiciuni și tocmai de aceea facem multe verificări. Am ajuns să cerem acum pe cooperare internațională și de la algerieni și de la americani”.
Este primul caz în care Vama refuză descărcarea unui petrolier pe motiv că marfa ar fi din Rusia. Și arată cât de complexă este trasabilitatea produselor la nivel mondial.
”Gas Elisabeth” transporta GPL adus la sfârșitul anului trecut din Statele Unite și Algeria de alte două petroliere și descărcat într-un uriaș depozit din portul turcesc Dortyol. De acolo a fost încărcat pe ”Gas Elisabeth” și trimis în România. GPL-ul a trecut așadar prin multe firme de pe trei continente până să ajungă la Octogon, cel mai mare terminal GPL din România.
Mihai Savin: ”Noi vorbim de faptul că documentele pe care noi ni le dorim a fi aduse de operatorul economic sunt cele care atestă origine. Și de la origine, trasabilitatea tuturor operațiunilor vamale care au avut loc. Până în acest moment avem niște informații, avem niște documente care au mici întreruperi în această trasabilitate”.
Președintele Vămii susține spune că instituția poate cere orice documente. Octogon susține că Vama comite un abuz deoarece le-a cerut să aducă succesiv documente de pe trei continente. Inginerul Daniel Chivu ne explică.
”Daniel Chivu, inginer Octogon: Le-am pus la dispoziție o declarație din partea camerei de comerț din Turcia cum că produsul nu este de origine rusească.
Reporter: Voi le-ați adus documente de proveniență a gazului în original.
Daniel Chivu: Da, certificatul de origine.
Reporter: Și astea le-ați adus inclusiv din SUA și din Algeria? Sau din Turcia.
Daniel Chivu: Le-am adus inclusiv din SUA și din Algeria în original după ce au fost trimise în copii și nu ne-au fost acceptate de către Vamă”.
Marius Savin: ”Dacă tot îți cer să îmi dai declarația de export din Statele Unite, dă-mi declarația de export din Statele Unite sau din Algeria sau din Turcia. Dă-mi declarația de export. El a venit cu un document de origine, dar n-am această trasabilitate integrală”.
În acte, petrolul nu e rusesc. În realitate, mare parte din țiței vine direct din Federația Rusă
”Au ajuns să ne ceară niște documente la care noi chiar nu mai puteam avea acces, nu le mai puteam procura. Deoarece nu mai țineau nici de noi și nici de furnizorul nostru”.
Deocamdată, nu s-a ajuns la o concluzie. Între timp, ”Gas Elisabeth” a plecat din Portul Midia cu tot cu gazul și l-a descărcat în portul bulgăresc Burgas.
România importă fie direct țiței, pe care îl rafinează intern — la Rompetrol Midia sau la Ploiești, în rafinăriile OMV Petrom și Lukoil. Sau importă produse petroliere deja rafinate în unități din străinătate, în principal motorină.
Principalele două puncte de intrare sunt terminalele Midia Marine, deținut de Rompetrol și Oil Terminal, din Portul Constanța, deținut de statul român.
În primii doi ani de război, România a cumpărat țiței și produse rafinate direct din Federația Rusă în valoare de 2,6 miliarde de euro. După intrarea în vigoare a sancțiunilor, importurile din Rusia au fost oficial sistate, însă nu și conexiunile.
Corespondent: ”În 2025, peste 60% din țițeiul importat în România a venit din Kazahstan. O mare parte din el a fost rafinat aici, la Petromidia, compania controlată de compania kazahă KazMunayGas”.
Țițeiul kazah este extras atât din stepa Kazahstanului, cât și din perimetrele offshore ale Mării Caspice. Pentru a ajunge în România și în alte state europene, acesta este transportat printr-o conductă care traverseaza Rusia până la portul rusesc Novorossiisk, la Marea Neagră. Conducta este controlată de companii din Rusia, Kazahstan, Statele Unite și Europa.
”Dumitru Chisăliță, analist energie: Avem marile companii, avem Shell, avem Chevron, plus alte companii mari din Europa și din Statele Unite ale Americii ca acționari.
Reporter: Și ei sunt și în momentul de față, în timpul războiului?
Dumitru Chisăliță: Și ei sunt și în momentul de față, în timpul războiului și prin această conductă circulă cel puțin 20% țiței rusesc.
Reporter: Chiar și în acest moment?
Dumitru Chisăliță: Chiar și în acest moment”.
Într-un răspuns scris, Rompetrol ne-a transmis că fiecare transport de țiței având origine Kazahstan este însoțit de documente specifice cerute de cadrul legal, emise de autoritățile din statul de origine care arată indubitabil originea acestui produs ca fiind Kazahstan.
Dumitru Chisăliță, analist energie: ”Ei pleacă de la ideea că se face o abordare intermediară: o dată se transportă un țiței, o dată alt țiței. În practică, e puțin probabil să existe o astfel de construcție și cel mai probabil, așa cum s-a gândit de la început această conductă, este o conductă prin care se transport mixt țiței kazah și țiței rusesc”.
Rompetrol susține că trasabilitatea tuturor acestor livrări este cunoscută pe întreaga rută logistică de aprovizionare, începând de la încărcarea în Kazahstan prin conducta, tranzitul prin Rusia, încărcarea în porturile rusești și până la livrarea produselor în terminalul din Midia, care deservește Rafinăria Petromidia.
”Mihai Savin, președintele Autorității Vamale Române: Tehnic, țeava aia, ea poate să conțină în ea petrol din multe locuri. Să știți că se amestecă.
Reporter: Nu e 100%?
Mihai Savin: Nu este petrolul... i-am dat drumul la țeavă și pe urmă am oprit robinetul și a rămas doar petrolul kazah. Vine în ea, se intersectează probabil mai multe conducte din mai multe locuri și vine un petrol”.
A doua cea mai mare sursă de țiței este Azerbaidjanul, care extrage din Marea Caspică. Țițeiul este trimis printr-o conductă care se descarcă în portul turcesc Ceyhan. Tot din Marea Caspică extrag și Iranul sau Rusia.
Cele mai multe importuri de motorină și benzină vin din Turcia și India, care le produc din țiței rusesc
Cosmin Păcuraru, specialist securitate energetică: ”E aceeași rezervă de petrol. Și Azerbaidjanul și Iranul și Turkmenistanul și Federația Rusă extrag același tip de petrol de fapt. Deci nu poți spune că este un petrol rusesc sau un petrol iranian, de exemplu”.
Corespondent ProTV: ”Anul trecut, un astfel de petrolier a adus aici, în Oil Terminal și a descărcat țiței azer, pe care îl încărcase într-un port din Turcia. După descărcare, țițeiul s-a dovedit a fi contaminat și era cât pe ce să provoace stricăciuni majore rafinăriei Petrobrazi”.
Țitțeiul azer a fost încărcat în portul Ceyhan. Au existat suspiciuni că la mijloc a fost un sabotaj rusesc. România a fost nevoită să declare stare de urgență și să elibereze 120.000 de tone de țiței și motorină din rezerva de stat ca să înlocuiască transportul contaminat.
Anul trecut, autoritățile azere au arestat un fost vicepresedinte SOCAR în legătură cu contaminarea țițeiului. Iar anul acesta, Financial Times a descoperit o rețea de afaceriști azeri care au comercializat la nivel mondial țiței rusesc în valoare de 90 de miliarde de dolari.
”Dumitru Chisăliță: Azerbaidjanul a jucat în diverse situații și pe gaz și pe țiței. Ei spuneau că preiau ei cantitatea de țiței și de gaze naturale și în barter dau ei cantitate de gaze sau de petrol către diverse țări.
Reporter: Preiau de unde?
Dumitru Chisăliță: Preiau din Rusia și în barter dau țiței azer. Care de fapt nu este nimic altceva decât o mutare a hârtiilor pentru că e clar că o astfel de construcție înseamnă că țițeiul rusesc este facilitat să ajungă pe sub embargo în țări europene. Înseamnă foarte mulți bani în spate. De ce? Pentru că el vine, au prețuri mici și în spate pot fi vândute aceleași cantități la prețuri foarte mari”.
Cosmin Păcuraru: ”Nu poți dovedi, adică ai proveniență azeră… dar n-ai. Bun, e același tip de petrol, că vorbim din tot rezervorul din Marea Caspică și țările riverane. E același rezervor, e același tip de petrol, dar nu știi cine l-a extras, nu știm unde ajung banii”.
”Mihai Savin: Până la urmă, ei vând un petrol, originea este azeră, așa e declarația, confirmări de origine, dacă petrolul este accidental rusesc, noi n-avem de unde să știm. Adică toate documentele și toată trasabilitatea și pe care o avem și confirmată de autoritățile azere sau originea este cea pe care…
Reporter: Că ei nu prea produc foarte mult țiței, din ce știu.
Mihai Savin: Și noi avem multe întrebări legate de cantități pe anumite lucruri…însă…”.
SOCAR și Alkagesta sunt cele două companii cu rădăcini azere prezente în România. Ambele ne-au transmis că respectă în totalitate sancțiunile impuse de Uniunea Europeană. După difuzarea reportajului, Alkagesta a ținut să facă următoarea precizare: „Deși este adevărat că unii dintre fondatori companiei au origine azeră, Alkagesta este o companie malteză, înființată legal în Malta și pe deplin supusă regulilor și reglementărilor Uniunii Europene.”
Corespondent ProTV: ”De abia în 2023, după 2 ani de război în Ucraina, România a sistat de tot importurile de produse petroliere din Federația Rusă. Cam în aceeași perioadă au început însă să crească semnificativ importurile de țiței și produse petroliere din alte trei țări - Turcia, India și Azerbaidjan”.
Când vine vorba de produse deja rafinate, cum ar fi motorina sau benzina, în ultimii 3 ani cele mai multe importuri au venit din India și Turcia.
Dumitru Chisăliță: ”Dacă mergem mai departe pe raționamentul ăsta, o să vedem că exact în aceeași perioadă a crescut foarte mult importul de țiței rusesc în tocmai aceste țări. India, Turcia, Arabia Saudită. Care brusc au început să vândă în Europa. Ei au cumpărat acest țiței ieftin din Rusia, l-au procesat și ne-au vândut nouă produsul finit la niște prețuri foarte mari”.
”Reporter: Noi avem cum să știm dacă marfa aia a fost rafinată din țiței rusesc sau nu?
Mihai Savin: Nu, pentru că dacă a fost rafinată și s-a transformat în motorină, originea motorinei este India. Mai departe nu știm dacă el a fost rafinat sau nu din petrol rusesc, dar cerem confirmari de la indieni că este origine indiană și atunci indienii ne declară că este origine indiană, dar mai departe ei nu o să declare de unde au petrolul, că n-am avut niciodată o declarație de genul ăsta”.
În Vama Constanța, documentele privind importurile de țiței și produse petroliere sunt făcute cu pixul, pe hârtie
Anul trecut, procurorii DIICOT au descins în birourile a 11 companii din România care au importat în perioada 2022-2025 motorină cu documente false sau inexacte.
Le-au descărcat prin Oil Terminal. Compania de stat susține că nu este parte în dosar. Se pare că, timp de 3 ani, în România a intrat printr-o companie de stat și pe sub nasul vameșilor motorină sub embargo.
Mihai Savin: ”Avem suspiciuni că declarau motorina că venea, de exemplu, din Turcia, dar de fapt să nu fie Turcia, să fie tot zonă de embargo”.
Potrivit Oil Terminal, toți clienții săi au importat țiței și produse rafinate din Turcia, India și Azerbaidjan. Cele mai multe au fost aduse de Mol România, Vitaro Energy și Oscar Downstream. Mol și Oscar Downstream ne-au transmis că respectă în totalitate sancțiunile europene. Vitaro Energy nu a răspuns întrebărilor trimise.
Într-o anchetă anterioară, am arătat cum acționarii Euronova Energies, alt client Oil Terminal, au legături cu afaceriști ruși. Nici Euronova nu a răspuns întrebărilor trimise.
Importul de produse rafinate din India, Turcia și China a fost permis în întreaga Uniune Europeană până în 21 ianuarie 2026, chiar dacă acestea au avut la bază țiței rusesc. De anul acesta însă, cine aduce motorină sau benzină din cele trei țări trebuie să aducă dovezi că nu are la bază țiței rusesc.
În tot hățișul de documente, conducte, firme și petroliere, Autoritatea Vamală și Biroul Vamal Constanța sunt instituțiile care verifică dacă se respectă sau nu embargoul. Legal, Vama poate să facă inclusiv analize chimice ale țițeiului și ale produselor petroliere.
Cosmin Păcuraru: ”Trebuie să facă o analiză spectografică, e un aparat cu un fascicul de lumină. Îți dă o anumită fluorescență pentru un anumit tip de petrol. Petrolul cu mult sulf este mai fluorescent decât petrolul fără sulf. Adică petrolul Ural este mai fluorescent decât petrolul Kazah”.
Am întrebat Vama câte probe au luat în ultimii 4 ani din cele peste 3.000 de petroliere care au intrat în România.
”Reporter: Anul ăsta s-a luat vreo probă de marfă?
Adrian Mihalcea, director Vama Constanța Port: Ăăăă…tot așa, când avem o suspiciune, luăm probă de marfă.
Reporter: S-a luat vreuna anul ăsta?
Adrian Mihalcea: Nu, nu, nu.
Reporter: Anul trecut s-a luat una sau câte?
Adrian Mihalcea: Din informațiile pe care le am, două.
Reporter: Vama, prin verificările de țiței pe care le face, poate să stabilească proveniența țițeiului, trasabilitatea? Laboratorul să poată să va spună, domne, tu ai în hârtie petrol kazah, dar e de fapt rusesc?
Adrian Mihalcea: Da, poate să spună…e strict a chimistului”.
La București, informațiile sunt total opuse.
”Reporter: În momentul de față, laboratorul pe care îl aveți în București are capacitatea să va spună dacă e țiței rusesc sau țiței kazah sau țiței venezuelean?
Mihai Savin: În momentul acesta, niciun laborator de pe teritoriul Uniunii Europene nu poate să spună că este țiței kazah, rusesc, algerian sau nu mai știu de unde.
Reporter: Dar tehnic se poate face treaba asta?
Mihai Savin: Se poate tehnic, suntem în discuții pentru a achiziționa un laborator de acest fel. Vama poate stabili proveniența și dacă mearge pe firul documentelor din spatele fiecărui transport. Poate, de exemplu, să verifice în țările de export dacă documentele sunt originale sau false”.
”Reporter: De exemplu, groso modo, câte s-au făcut în străinătate să vedeți în privința petrolierelor?
Adrian Mihalcea: Anul ăsta nu s-a făcut nimic. E început de an. Produsele petroliere își schimbă proprietarul de mai multe ori în timpul transportului maritim, tranzacțiile având loc chiar în timp ce nava se află pe mare. 7 contracte sau cu 7 facturi, că se trece dreptul de proprietate de la unul la altul, adică poate să vândă în timpul transportului se poate să-și schimbe proprietarul, să-și schimbe beneficiarul”.
La un volum atât de mare de documente, provenite din jurisdicții diferite și susținute de contracte de zeci de miliarde de euro, te-ai aștepta că verificările să fie realizate printr-un sistem informatic bine pus la punct.
Adrian Mihalcea, director Vama Constanța Port: ”Nu, noi n-avem bază de date. Ele vin fizic și original. Ar fi simplu să apăsăm pe un buton și să vedem, să ne apară acolo, avem un panou aici, un tablou și ne apare portul de încărcare de lângă Istanbul. Nu, noi facem încă cu pixul, cu hârtia și le punem în dosar, le îndosariem”.
În 2026, la Constanța, documentele aferente fiecărui transport sunt aduse fizic la biroul vamal. Acolo, agenții verifică manual sute de pagini pentru fiecare navă — fiecare nume, fiecare firmă implicată în lanțul complex al comerțului global cu hidrocarburi. Când apar suspiciuni, introduc manual într-un calculator datele care ridică semne de întrebare ca să le verifice în listele cu sancțiuni.
Cât despre o analiză complexă prin care să coreleze firmele cu petroliere și cu originea produselor pe o perioadă mai lungă de timp?
Întâi trebuie căutat numărul fiecărui transport într-un registru completat de mâna. Proveniența mărfii se verifică într-un alt registru. După care se caută fiecare teanc de documente aferent fiecărui transport în arhivă fizică. O dată la 5 ani documentele se distrug și o dată cu ele toate urmele despre proveniența țițeiului intrat în România.
De peste 10 ani în România există un comitet interministerial pentru aplicarea sancțiunilor internaționale, coordonat de un consilier al premierului. Am solicitat un interviu, nu am primit un răspuns.
La nivel european, se discută despre al 20-lea pachet de sancțiuni. L-am întrebat pe premier care este poziția României, nu am primit un răspuns.
Între timp, Statele Unite și Israelul au atacat Iranul. Prețul barilului de petrol, inclusiv al celui rusesc, a crescut cu 50%. Iar o strâmtoare blocată la 3.000 de kilometri distanță ajută indirect o mașinărie de război aflată la doar 300 de kilometri de România.
