Rai și iad în aceeași Românie. Oameni care trăiesc mai rău decât acum un secol
Centenar, episodul 1. România este în sărbătoare, în anul în care se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire. Politicienii deja pomenesc de ceva vreme centenarul, vorbind despre manifestări şi departamente.
La ceas aniversar, trebuie să ne întrebăm unde am ajuns după 100 de ani, dar mai ales ce facem cu viitorul nostru, cum va arată și cum vom construi România următorilor 100 de ani.
Din păcate, deocamdată avem peste 5 milioane de oameni care se zbat aici în sărăcie. La fel de adevărat este și că avem comunități care funcționează, care sunt exemple de bună practică, pe care ar trebui să le multiplicăm la nivel național.
O călătorie sinceră prin România reală, marca Alex Dima.
România 2018. Anul centenarului. Au trecut 100 de ani de la Marea Unire. Din păcate, însă, țară noastră ascunde după dealurile ei și oameni care își duc viața mai rău decât acum un secol.
Într-o casă care abia se ține pe picoare, într-un sat din Botoșani, familia Hariaga trăiește de pe o zi pe alta. 2 adulți și 5 copii locuiesc într-o odaie și singură dovadă că suntem în secolul 21 este televizorul care merge toată ziua.
”Ne descurcăm. Cum putem. Ce pâlpâie în oală ... aia. Piureu de cartofi.” Nu au bani de lemne, în sobă îndeasă tizic, un amestec de găinaț și paie.
Cei doi soți nu lucrează, trăiesc dintr-o pensie și din alocațiile copiilor, într-o lume a lor, care pare incredibilă, dar pentru aceste locuri este o realitate cruntă. Peste drum altă familie, aceeași poveste. Nimeni nu muncește, iar copiii rar termină 8 clase în aceste locuri.
Mama, doamna Cloșcă, nu pare prea afectată că fiul a abandonat școala. Mai are alți 10 copii. Mulți sunt mici, soțul a plecat de acasă, iar ei trăiesc acum doar din alocații.
Comuna Dăngeni a fost până acum 28 de ani una dintre cele mai bogate din județ. Mărturie stau încă ruinele fostului C.A.P. Oamenii nu mai au pământ. Ori l-au vândut ori l-au dat în arendă pe nimic și sărăcia mustește aici la tot pasul. Din peste 3000 de locuitori, doar 200 sunt angajați, o bună parte dintre ei la stat.
Privind la acești aceste locuri, n-ai cum să nu te gândești la mai marii țării, care, cu tremur în glas, vorbesc despre Centenar și români.
Peste 5 milioane de oameni trăiesc în România în sărăcie lucie.
Asta înseamnă peste un sfert din populația țării. Cele mai mari rate ale sărăciei se înregistrază în nord estul țării. La fel stau lucrurile în Oltenia, în sudul și sud-estul țării. La polul opus, zonele dezvoltate sunt în Capitală și în vestul țării.
La 100 de ani de la unire, sunt multe locurile fără apă și mai bine de jumătate dintre români n-au canalizare. Suntem țara în care oamenii încă merg la toaletă în fundul curții. Oriunde te-ai duce întâlnești asfel de situații.
Teleorman. La capitolul strategii și promisiuni, Teleromanul stă excelent. În 2010, consiliul județean, condus pe atunci de Liviu Dragnea, elaborează strategia de dezvolatre durabilă a județului Teleroman 2010-2020. 336 de hârtii, pline de promisiuni.
În stategia județului se prevede că Teleormanul va avea aeroport în 2016, iar drum expres și autostradă către București în 2015 și un parc industrial în 2014. Nimic nu s-a realizat. Din 92 de comune canalizare, există în doar 12, dar și acolo puțini sunt cei care s-au racordat la rețea din cauza sărăciei.
În statistici, cea mai săracă localitate este Necșești.
Șeful partidului aflat la guvernare a fost președintele Consiliului Județean Teleorman 12 ani.
Liviu Dragnea: ”Știți câte sate sunt în toate județele fără alimentare cu apă? Eu știu acțiunea dumneavoastră și demersul dumneavoastră. Vă urmăresc cu mare atenție și mare drag. Există un președinte de Consiliu Județean, sunt instituții județene, vă rog să întrebați acolo”.
Alex Dima: Vă întreb pe dumneavoastră pentru că pe vremea dumneavoastră a fost făcută această strategie, erați președinte acolo...
Liviu Dragnea: ”Vă mulțumesc foarte mult, v-ați atins obiectivul. Pot să răspund și eu la acest rechizitoriu al dumneavoastră?”
Alex Dima: Care obiectiv?
Liviu Dragnea: ”Obiectivul e România, te iubesc, asta e, că iubim cu toții. Dorința noastră de a fi o autostradă, nu București Alexandria, punct, ci București-Craiova-Serbia, este un obiectiv care este stabilit de dinainte de 89, și care este susținut de toate țările riverane și care trebuie să se întâmple.
Că nu s-a dorit până acuma ... Eu cred că până la urmă o să se întâmple acest obiectiv important.”
La două zile după această discuție, același consilier l-a anunțat pe Alex Dima că șeful PSD nu vrea să mai vorbească pe această temă.
La Necșești, apele din fântâni sunt de neatins și oamenii sunt nevoiți să se alimenteze din satul vecin, aflat la 3 kilometri distanță. Din 1350 de locuitori, mai bine de 60 la sută sunt pensionari. Mai tot satul și-a dat pământul unui spaniol și unui libanez care fac agrigultură în zonă.
Grav este că județul se depopulează. În ultimi ani mai bine de 100.000 de oameni au plecat de aici din cauza sărăciei. Un sfert din populația județului. Au rămas pensionarii. În Alexandria, într-o zi de lucru, la ora 10 centrul orașului e plin.
Orașul este gri, trist, cu pavajul mâncat de vreme. Din boxele atârnate de primărie de stâlpi se aude muzică, din dorința primarului.
Primarul Victor Drăgușin e la al treilea mandat: ”Vreau să arătăm Alexandriei, nu intru în competiție cu alte localități, să arătăm că avem valori, indiferent de ce se discuta jignitor la adresa orașului și a județului nostru.”
Cu toate că e primar din 2008, edilul a rămas la stadiul de promisiuni.
Victor Drăgușin, primar Alexandria: ”Pentru unii pare o utopie. Un pasaj subteran de la primărie până la piață, 2 parcări subterane, totul revenind o zona publică.”
Rămân promisiuni, iar Alexandria și Teleormanul rămân pe harta sărăciei, asta în ciuda faptului că de aici sunt președintele PSD, ministrul de Interne și premierul. Fostul președinte PSD Teleorman, prefect în 2 mandate, deputat și primar în Alexandria, Teodor Nițulescu, povestește cum câștigă aici politicienii alegerile.
”În campania electorală, cum se câștigă aici? Cu bani. Cu bani și influențe politice în autoritățile locale. Da, da. Fără glumă. Se cumpără alegătorii o dată. Alegătorii din localitate. După aceea se fac mutații, se aduc mutații din mediul urban. Din alte orașe din România. Li se face domiciliu flotant în localitatea respectivă, de ordinul sutelor, care influențează decisiv și votează cu cel care se ocupă de astfel de tranzacții ale populației de la oraș către mediul rural. Și după alegeri dispar. Deci se plătesc o dată alegătorii direct, se plătesc cei care sunt aduși, sunt plătiți tot timpul mandatului angajații primăriilor, cei care sunt la ajutorul social, ăștia se plătesc în permanență. Și li se spune, vedeți, nu ne votați nu mai primiți. Deci votul ăla universal de care vorbim este o poveste.”
O mărturie cutremurătoare, dar Nițulescu spune că e practică generală în toată țară, care-i ține în funcții pe mulți mandate la rând. În comuna botoșăneană Dimacheni, primarul este la al 5 lea mandat.
Anul trecut, conducerea primăriei a fost acuzată că și-a mărit salariile, iar instituția a rămas în luna august fără bani. Primarul neagă, dar recunoaște că pentru a supraviețui a folosit în 2017 banii din bugetul pe 2018, iar asta înseamnă că în curând primăria rămâne din nou fără bani.
Ștefan Cojocaru, primar Dimacheni: ”Noi suntem comuna care nu realizăm venituri prorprii. Eu nu am niciun agent economic.”
Sursa: Pro TV
Etichete: romania, romani, saracie, teleorman, Liviu Dragnea, Romania te iubesc, alex dima, centenar,
Dată publicare:
11-03-2018 18:46
