Înființarea UE a scos Europa din ruină după război. Ce îndatoriri au europarlamentarii

În campania Știrilor ProTV "E.U. Yes la vot" v-am arătat în aceasta lună care sunt beneficiile, cu ce ne ajută faptul că suntem membri în Uniunea Europeană. Astăzi, vorbim despre instituțiile care fac acest colos alcătuit, deocamdată, din 28 de state, să funcționeze. Să înțelegem mai bine unde îi trimitem pe cei pe care îi votăm astăzi.

751 de parlamentari, reprezentați din toate țările Uniunii Europene vor ocupa aceste locuri din Parlamentul European pentru următorul mandat de 5 ani. Ei sunt cei care vor da legi și vor decide direcția în care ne îndreptăm cu toții, adică mai bine de 500 de milioane de oameni. România trimite 32 de parlamentari pe care îi alegem astăzi.

Alex Dima: “Eu ies la vot astăzi, pentru că schimbarea începe cu mine, cu fiecare dintre noi. Votul este un drept, dar și o datorie. Am tot auzit de-a lungul anilor: la noi nu se poate, noi nu putem, asta e țara, ăștia suntem și așa mai departe. Ei bine, azi avem ocazia să dovedim că putem, că împreună suntem o forță care e în stare să își decidă viitorul.”

Din 2007, de când a intrat în Uniunea Europeană, România a contribuit cu 17 miliarde de euro, dar a beneficiat de aproape 56 de miliarde de euro, ceea ce înseamnă un sold pozitiv de 38 de miliarde de euro, bani care au ajuns în marea și mica infrastructură și în investiții private.

Citește și

România, te iubesc: Ce măsuri trebuie să ia de urgență viitorii lideri ai UE

Uniunea Europeană nu înseamnă doar bani ci și liberă circulație, politici de mediu, civilizație, oportunități de afaceri și de dezvoltare. În plus, este un garant al democrației și nu puține au fost situațiile în care oficialii europeni au intervenit pentru a-i aduce pe calea cea dreaptă politicienii noștri.

Povestea Uniunii începe după cel de-Al Doilea Război Mondial, când Europa era în ruină. Într-o declarație solemnă, la 9 mai 1950, ministrul francez de externe, Robert Schuman, anunță crearea unei Comunități europene a cărbunelui și oțelului, cu șase membri fondatori: Franța, Germania de Vest, Italia și țările BENELUX-ului.

Șapte ani mai târziu, Tratatul de la Roma instituie Comunitatea economică europeană, pe scurt "Piață comună". Între țările semnatare se desființează treptat taxele vamale, cu scopul de a stimula comerțul liber între ele, care înflorește. Se impun în schimb taxe pentru mărfurile care vin din afară comunității. În anii ‘60, economia statelor membre trăiește un adevărat “boom”. Se pune mare accent pe agricultură. Succesul pieței comune a convins și alte țări europene să se alăture. Danemarca, Irlanda și Marea Britanie adera la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1973. De acum sunt 9 membri.

Comunitatea începe să transfere sume considerabile pentru dezvoltare regională, cu scopul de a crea infrastructură și locuri de muncă în zonele cele mai sărace. Sporește tot mai mult și influența Parlamentului European asupra afacerilor europene și, pentru prima dată, în 1979, eurodeputații sunt aleși prin sufragiul universal direct și secret.

În 1981, Grecia devine cel de al 10-lea membru al Uniunii. Urmează Spania și Portugalia, care adera cinci ani mai târziu.

Un seism politic urmează după momentul istoric al căderii Zidului Berlinului, pe 9 noiembrie 1989, și deschiderea pentru prima dată după 28 de ani, a frontierei dintre Germania de vest, capitalistă și cea de est, comunistă. Germania s-a reunificat în mai puțin de un an, în octombrie 1990.

După prăbușirea comunismului în centrul și estul continentului, Europa unită strânge tot mai mult rândurile. Sunt instituite cele "patru libertăți" - libera circulație a bunurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor. În 1993, piața unică devine realitate, iar Comunitatea economică europeană devine Uniunea Europeană.

Din 1995, Uniunea mai câștigă trei membri Austria, Finlanda și Suedia. Iar europenii devin tot mai intersați și de instituirea unor măsuri comune de securitate și apărare.

O mică localitate din Luxemburg a dat numele acordurilor de la Schenghen. Se creează un spațiu fără frontiere interioare. Pentru țările mebre nu mai este nevoie de pașaport pentru a călători în interiorul Uniunii și dispar controlele făcute de poliția la frontieră.

În 2002, după un lung proces de integrare economică, euro devine noua moneda comună și tot mai multe state o adoptă în primul deceniu al anilor 2000.

Pagina diviziunilor politice între Europa de vest și Europa de est a fost definitiv întoarsă în 2004 când zece noi țări adera dintr-un foc. Urmează România și Bulgaria, în 2007.

Criza economică mondială lovește dur continentul. Uniunea Europeană ajută mai multe țări să depășească dificultățile și creează Uniunea Bancară, cu misiunea de a veghea asupra siguranței și fiabilității băncilor.

În 2012, Uniunea Europeană primește Nobelul pentru Pace. Iar Croația devine al 28-lea stat membru. Insă, odată cu mult discutatul Brexit - retragerea Marii Britanii, în blocul comunitar vor rămâne 27 de țări membre.

Alex Dima: “Oamenii pe care îi trimitem astăzi în Parlamentul European au datoria să lupte pentru drepturile noastre. Pentru viitorul nostru pe următorii 5 ani. Practic, acești oameni vor sta la masă la care se decide soarta noastră pentru următorii 5 ani și se împart banii. Cu fondurile europene putem schimba în bine fața acestei țări."

Cei 751 de eurodeputaţii vor fi aleşi pentru cinci ani, iar mandatul poate fi reînnoit. În acest timp, nu pot avea nicio altă funcţie în instituţiile sau organismele Uniunii Europene şi nu pot fi deputaţi sau senatori în parlamentele din ţările lor.

Fiecărui stat îi este alocat un număr de mandate în funcție de populație: de la Malta - 6 eurodeputați pentru o jumătate de milion de oameni, până la Germania - 96 de mandate pentru 86 de milioane de locuitori.

Eurodeputații nu sunt organizați după naționalitate, ci în funcție de afilierea politică. În prezent, există 8 grupuri ori familii politice în Legislativul european. Pentru a obține statut oficial de grup politic, este nevoie de cel puțîn 25 de membri, provenind din cel puțîn un sfert dintre țările membre, adică 7 state. Există totuși și europarlamentari care nu aparțin niciunui grup, ei numindu-se neafiliați.

Înaintea fiecărui vot în plen, grupurile politice analizează rapoartele întocmite de comisiile parlamentare și formulează amendamente. Poziția grupului este stabilită în discuții interne, dar niciun membru nu este obligat să voteze într-un anume fel.

Uniunea Europeană are 3 mari instituții: Parlamentul European, care reprezintă cetățenii, Consiliul, care înseamnă guvernele statelor membre, și Comisia, organismul care apară în mod tradițional interesele comunitare ale Uniunii.

Începem, firește, cu instituția pe care o avem în vizor astăzi: Parlamentul European, cu sedii la Bruxelles, Strasbourg și Luxemburg. Membrii săi sunt aleși o dată la 5 ani prin vot direct, de cetățenii țărilor din care provin. Ce fac ei? Au numeroase atribuții, însă cele mai importante sunt adoptarea de legi, care au un impact asupra vieții cetățenilor europeni și votul pentru președintele Comisiei Europene și pentru bugetul Uniunii Europene, împreună cu membrii Consiliului.

Consiliul Uniunii este alcătuit, de fapt din două instituții, care sunt adesea confundate: Consiliul European și Consiliul Uniunii Europene. Nici nu-i de mirare, pentru că au nume asemănătoare și se află în aceeași clădire la Bruxelles. Însă rolurile lor sunt cu totul diferite.

Consiliul European definește orientările și prioritățile politice generale ale Uniunii. Însă nu are putere de legiferare, adică nu negociază sau adoptă legi. Membrii Consiliului European sunt șefii de stat sau de guvern din statele membre în Uniune și se întâlnesc la Bruxelles de cel puțin patru ori pe an, la convocarea președintelui. Ultimul summit a fost organizat pe 9 mai la Sibiu.

Alex Dima: "Pe 9 mai, de ziua Europei, Sibiul a fost capitala Uniunii pentru o zi. Cei 27 de șefi de stat și de guvern au venit aici și au semnat o declarație prin care se angajează să apere o singură Europa de la nord la sud și de le vest la est. Să apere democrația și statul de drept. Concluzia zilei a fost că uniți suntem mai puternici.”

Consiliul Uniunii Europene are ca rol principal negocierea și adoptarea legislației europene, împreună cu Parlamentul European. Este format din miniștrii de resort din fiecare țară a Uniunii în funcție de subiectul discuțiilor. De exemplu, dacă în Consiliu se analizează problemele economice, la reuniune vor participa miniștrii de Finanțe, dacă tema principala este Justiția, atunci vor fi prezenți doar șefii ministerelor justiției și așa mai departe...

Consiliul Uniunii Europene mai are și alte funcții: coordonează politicile țărilor Uniunii, elaborează politica externă și de securitate a Uniunii, în funcție de deciziile Consiliului European, încheie acorduri între Uniunea Europeană și alte țări sau organizații internaționale și Adoptă bugetul anual al Uniunii Europene, în colaborare cu Parlamentul European. Președinția Consiliului este asigurată prin rotație, la fiecare șase luni. În prezent, aceasta este deținută de România până în iunie, urmând că în iulie să fie preluată de Finlanda.

Comisia Europeană, cu sediul la Bruxelles, este organismul executiv al Ununii Europene, care reprezintă și promovează interesele Uniunii în ansamblu și are rolul de a întocmi proiecte de legi și de a monitoriza aplicarea lor.

Comisia propune actele legislative, care ajung la Parlament şi Consiliu, pentru a fi discutate și adoptate. Ulterior, Comisia şi statele membre le implementează, iar Comisia trebuie să se asigure că legislaţia europeană este corect aplicată. Un alt rol important al Comisiei Europene este acela de a aloca fonduri europene. Împreună cu Consiliul și Parlamentul, aceasta stabilește prioritățile de cheltuieli ale Uniunii, care sunt verificate de Curtea de Conturi.

Comisia este independentă din punct de vedere politic și este alcătuită din 28 de comisari, câte unul pentru fiecare stat membru, conduși de un președinte al Comisiei. Jean Claude Junker este președinte până în luna iulie.

Pe lângă aceste instituții principale, activitatea Uniunii Europene este organizată și reglementată și de alte instituții și organisme, cum ar fi: Curtea de Justiție, Banca Centrală Europeană sau Ombudsmanul European, echivalentul Avocatulului Poporului, care investighează plângeri ale cetățenilor, referitoare la instituțiile Uniunii.

Articol recomandat de sport.ro

Primul jucător din Superliga României pe care Dan Șucu vrea să-l transfere la Genoa