Exploatări mascate în iazuri piscicole. Gropi care devin depozite ilegale de deșeuri. Urmăriți o anchetă semnată de Rareș Năstase.
România este un adevărat rai al balastierelor. Un domeniu care funcționează într-o zonă gri, unde regulile există mai ales pe hârtie, iar controlul real este slab sau vine prea târziu. Explozia proiectelor din marea infrastructură a crescut enorm cererea de nisip și pietriș, iar exploatarea agregatelor s-a transformat într-o afacere extrem de profitabilă, dar și haotică. O industrie care s-a dezvoltat mai repede decât capacitatea — și, uneori, voința — autorităților de a o supraveghea. Consecințele se văd pe teren.
”-Dvs de aici furați agregate! Este infracțiune, furt!
-Suntem hoți, noi?!?”.
În teorie, agregatele se pot extrage fie din cursurile de apă, dar doar în cadrul unor lucrări de decolmatare și regularizare, fie din terase, adică săpături pe terenuri private, aflate de regulă tot pe lângă râuri, pentru că acolo e materialul valoros. În practică însă, pentru ambele situații legea este ocolită, iar furtul de agregate e în floare.
Pe râuri, exploatarea masivă este justificată prin lucrări de remediere, dar, curios, par să nu se mai termine. De ani întregi, aceleași firme sapă vertiginous aceleași sectoare de râu, în timp ce milioane de tone de nisip și pietriș pleacă zilnic de pe astfel de șantiere — sub nasul instituțiilor care ar trebui să controleze fenomenul. Am ajuns să și exportăm nisip și pietriș, atât de profitabil e domeniul.
Ministrul Mediului, Diana Buzoianu: ”Să se facă legal!”.
Balastiere apar și în arii naturale protejate, cu acte care spun că mediul nu este afectat semnificativ. Stațiile de sortare declarate mobile și temporare ajung să funcționeze ani la rând în același loc. Temporarul devine permanent, iar exploatarea discretă se transformă într-o industrie în toată regula.
Balastieră ilegală într-o zonă protejată din Bacău: ”Este o bombă de mediu”
Săpăturile se fac și sub paravanul unor proiecte aparent prietenoase cu natura: iazuri piscicole, investiții turistice pentru piscicultură. Se iau avize aferente, doar că, după ce resursele sunt epuizate, rămân în urmă gropi abandonate, parțial acoperite de la ploi, transformate în gropi de gunoi sau capcane pentru oameni.
Iar într-un sector al economiei unde autorizațiile și controalele sunt esențiale, legăturile dintre exploatatori și cei care ar trebui să-i verifice sunt foarte apropiate. E un domeniu în care responsabilii care gestionează activitatea au rude printre patronii balastierelor, fac chermeze împreună și chiar împart același pat.
”-L-ați favorizat în vreun fel pe soțul dvs?
-E criminalitate organizată…”.
La doar câțiva kilometri de Bacău, o stație de sortare funcționează lângă un iaz piscicol nefinalizat. Ambele aparțin aceleași firme. În jur – cratere vechi, rămase din exploatări anterioare.
Monitorizăm zona mai multe zile. Din prima zi devine evident: tabloul are ceva în neregulă. Camioane descarcă deșeuri într-un iaz. După fiecare transport descărcat, intră în schemă două utilaje care pornesc de la stația de sortare. Încep meticulous operațiunea îngropatului – maldăre de pământ sunt nivelate peste mizeria abandonată în balta din zonă.
Corespondent ProTV: ”Suntem de cealaltă parte a Siretului…”.
Totul se întâmplă în arie protejată – sit NATURA 2000 Siretul Mijlociu. Ion Holban e activist de mediu și ne arată că aria include stația și iazul, dar și celelalte cratere vechi, până la malul râului. A filmat cu drona și vorbește despre îngroparea de deșeuri, care are loc zilnic.
Ion Holban, activist de mediu Agent Green: ”E o bombă de mediu”.
Imaginile surprind și momente în care, la utilajele care acoperă deșeurile se prezintă un SUV alb. Cel de la volan dă directive clare și mai târziu aflăm că este administratorul balastierei. Inspectează periodic zona și se retrage în stația de sortare, dar doar după ce își pune oamenii să blocheze unele căi de acces.
Blochează drumul pentru pescarii din zonă, care merg la Siret, ca nu cumva să descopere cineva îngroparea deșeurilor. Concomitent, din stație se urnesc un excavator și câteva camioane de cărat balast. Are loc, astfel, o a treia operațiune, cea de exploatare de agregate. Atât excavatorul cu braț lung, dar și un alt utilaj mai mic sapă în două perimetre, primul fiind chiar la balta unde sunt îngropate deșeurile.
Mașinile de mare tonaj stau la rând, la încărcare, fiecare preia zeci de tone de material. Pare că sunt lucrări firești de extracție, din obiectul de activitate al balastierei cu stație de sortare. Doar că stația nu are perimetru aprobat pentru exploatare. Așa că ce se scoate din aceste locuri e practic un furt masiv de agregate. Interesant este că, după ce ne interesăm despre avizele pentru zonă, în a patra zi de monitorizare, dimineața, la stație își fac apariția două mașini de teren.
Ion Holban: ”Îi vezi? Uite-i!”.
Sunt cei de la Apele Române, veniți în control. Nu știu că sunt filmați și nu zăbovesc mult. Pleacă înapoi, spre oraș, în convoi, ultima mașină fiind SUV-ul alb, de la stație, cu administratorul balastierei. Rezultatul controlului ni-l spune chiar directorul de la Apele Române Siret.
Relu Adam, director ABA Siret: ”De dimineață s-a găsit un apometru defect și lipsa unor borne…”.
Autoritățile de la centru văd pe loc infracțiunile ignorate de cele locale
Așadar, deficiențe doar la instalațiile din stație și la stâlpii care delimitează iazul. Însă nimic despre ilegalitățile din vecinătate.
Corespondent ProTV: ”De sus, imaginile sunt elocvente, de la sol, controlul nu vede nimic…”.
Am sesizat Garda Națională de Mediu și am cerut un control de la București, de la centru. S-au prezentat peste 3 ore, au solicitat și un echipaj de la jandarmerie și așa începe un nou control. Cu televiziunea de față, comisarii de mediu văd ce nu văzuseră de dimineață colegii de la Ape.
Comisar de mediu: ”E infracțiune…”.
E oprită și încărcarea balastului, iar omul cu utilajul e pus să sape în zonă –astfel se vede că întreaga suprafață pe care se face descinderea e un platou cu deșeuri, acoperite cu pământ.
Chemat de oamenii săi, își face apariția și administratorul balastrierei, care în acte este deținută de soția sa.
”-Am acoperit acolo, am zis să fac o igienizare…
-Ce înseamnă după dvs o igienizare?”.
Urmează un episod hilar - culmea, deși au descins pe când mașinile de mare tonaj erau încărcate, nu îl întreabă nici ei pe administrator despre scoaterea de agregate.
Iar când furtul e recunoscut în prezența jandarmilor și a comisarilor, la fața locului sunt chemate toate forțele județene posibile – vin rând pe rând polițiștii de la Ordine Publică și de la serviciul economic, comisarii de la județ ai Gărzii de Mediu, și într-un final ajung și inspectorii de la Apele Române. Cel care conduce echipa recunoaște că a fost de dimineață în control, dar nu a văzut că ar fi ceva în neregulă.
Dacă la verificarea de dimineață primise doar un avertisment, la amiază, administratorul se alege cu dosar penal pentru două infracțiuni – furt și îngropare de deșeuri, dar și cu patru amenzi, două de la Ape, de câte 80.000 de lei și două de la Garda de Mediu, de câte 100.000 de lei.
A doua zi, am cerut explicații despre modul ciudat în care inspectorii au plecat în oraș cu administratorul. Directorul de la Ape și șeful regional de la inspecție afirmă că echipa ar fi revenit în Bacău pentru că acolo e sediul social al firmei, unde erau ținute actele.
Marius Zlotu, șef inspecție ABA Siret: ”Echipa a mers la sediul societății unde erau actele, legea spune că trebuie să vadă actele”.
Din 1.200 de proiecte de iazuri piscicole din România, peste 1.000 sunt exploatări ilegale
Explicația e ciudată, din moment ce deținătorii de balastiere țin de obicei copii ale documentelor la punctele de lucru, adică la stațiile de sortare, pentru că așa îi obligă legea. Iar în practică, la cele 11 administrații bazinale din țară, inspectorii pot aplica amenzi pentru lipsa documentelor și îi cheamă ulterior pe reprezentanții balastierelor la sediu, cu toate actele, nu pleacă împreună cu ei, în căutarea documentelor.
Relu Adam, director ABA Siret: ”Știți cum pare, că nu au văzut nimic și au plecat împreună…”.
Inspectorilor de ape din toată țara le-ar fi mai ușor să descopere ilegalitățile, dacă ar avea drone. Culmea, la Administrația Siret au fost dotați cu ele.
”Relu Adam, director ABA Siret: Cu o dronă ar fi văzut.
Corespondent ProTV: Și nu au drone?
Relu Adam: Ba au…”.
În ziua flagrantului, ministrul Mediului a postat în mediul online că va sesiza comisia de disciplină la Apele Române Siret și va trimite Corpul de Control.
În 2026, Ministerul Mediului recunoaște oficial amploarea fenomenului: din 1.200 de proiecte de iazuri piscicole, peste 1.000 sunt, de fapt, exploatări mascate.
Metoda este simplă. Se depune un proiect pentru piscicultură, care presupune săpături. Pentru fiecare metru cub extras se plătește o redevență de aproximativ 60 de cenți. Dacă este afectată pânza freatică, se plătesc taxe suplimentar, către Apele Române.
Pentru autorizare, solicitanții prezintă un proiect și, pe hârtie, totul pare în regulă: pontoane, vegetație, facilități turistice. În realitate, scopul este altul – scoaterea agregatelor.
Legea spune că iazul trebuie finalizat în 5 ani. Dar abia dacă nu este dus la capăt apare problema, iar atunci terenul ar trebui readus la starea inițială – lucru care, de cele mai multe ori, nu se întâmplă.
În bazinul Siretului sunt zeci de astfel de proiecte. Directorul regional de la Apele Române recunoaște că legea nu permite sancționarea celor care nu finalizează lucrările, chiar dacă scopul real a fost exploatarea.
Relu Adam, director ABA Siret: ”Nu sunt norme care a explice cum se readuce la starea inițială…”.
