Conduce doua gradinite din Norvegia, dar isi creste copiii in Romania. "Aici au libertate, copilarie, dar carte nu se face"

Au mai crescut, au invatat cuvinte noi si le-au spus parintilor in repetate randuri ca vor sa se intoarca acasa.

Dar sa cunoastem si alti romani, de la care putem intelege mai multe despre traiul in Norvegia. Sunt 15.000 de romani acum in Rara Fiordurilor. Oameni de afaceri, muncitori sau cersetori prin centrele marilor orase. I-am intalnit la tot pasul si vom reveni si la drama familiei Bodnariu.

Oslo, centrul orasului. O dimineata de sambata si o cladire construita acum aproape o suta de ani. George Alexander vine la munca.

A ajuns in Norvegia acum mai bine 20 de ani si s-a specializat in managementul educational. Conduce doua gradinite si raspunde de confortul, siguranta si educatia a peste 150 de copii. Pe un raft stau insirate salopetele copiilor pline de noroi.

Citește și

Sotii Bodnariu, lasati sa-si vada copiii dupa trei luni. Descoperirea care le-a umbrit bucuria revederii si reactia Barnevernet

"Aici copii au libertate deplina sa se tavaleasca, sa faca ce vor. Parintii vin si le strang hainele in pungi. Toate astea se dau in punga. Aici se spune ca nu exista vreme rea. Exista haine rele. Copiii au voie sa faca orice. Sa se tavaleasca prin balti, sa faca orice... Deci, este copilarie. Deci, atitudinea asta exista aici. La noi ar fi ca te murdaresti... Aici, atitudinea asta asta e gresita", explica George.

Ne-a primit in gradinita intr-o zi in care copiii erau liberi. Spune ca norvegienii sunt pretentiosi, vor intimitate si ar fi deranjati de prezenta unei camere de filmat printre copii. Iar asta i-ar crea probleme. Mai ales acum, dupa ce a devenit cunoscut. Cand a aflat de cazul Bodnariu, a luat atitudine. Le-a scris parlamentarilor norvegieni si le-a cerut sa modifice legea. Asta i-a adus un grad de celebritate, iar presa a scris despre el. Considera ca Protectia Copilului a exagerat.

George Alexander: "Interesul suprem al copiilor este sa creasca in familiile lor. Ori acest lucuru nu este respectat tot timpul de Barnevernet. Deci, este un abuz. Foarte multi copi au fost preluati inainte de a se incerca o consiliere a parintilor si nici nu s-a respectat prezumtia de nevinovatie a parintilor. Deci, este complet gresit. Si noi am rugat parlamentul sa ne ajute, astfel incat sa ne ajute sa se intreprinda ceva."

Are doi copii, unul nascut in Norvegia, ambii cu cetatenie norvegiana. Ar putea sa ii creasca si scoleasca aici, in gradinitele pe care le conduce. A ales sa-i creasca in romania.

George Alexander este si scriitor. Cand nu e in gradinta, il gasesti intr-un club al scriitorilor. Traieste de 20 de ani aici, dar in scrierile sale critica de multe ori sistemul si statul norvegian.

"Eu am hotarat impreuna cu sotia mea sa ne crestem copiii in Romania. Pentru ca eu cred in Romania... Pentru ca nu vreau ca ai mei copii sa fie niste desradacinati. Eu vreau sa creasca in limba si cultura poporului roman. Occidentul l-a ucis pe Dumnezeu. Sunt multe valori care sunt calcate in picoare, iar eu nu pot sa fiu de acord cu asta. S-a ajuns la o situatie de necrezut. Toate valorile din societatea asta se adapteaza dispozitiilor omului de pe strada si nu invers", spune George.

Aeroportul Otopeni. O seara de vineri. A trecut ceva vreme de cand Maria si Edi nu si-au mai strans tatal in brate. Maria s-a nascut in Oslo. Face naveta intre Romania si Norvegia. Vine o data pe luna aici si toate concediile si le petrece acasa, cu familia.

A doua zi i-am regasit pe malul Oltului, in curtea casei pe care au ridicat-o in Calimanesti. Ne prezinta avantajele pe care Romania le are in fata Norvegiei: "E aerul curat, e clima, pe cuvantul meu, in Norvegia mi-e dor de soare. Sunt zile, saptamani cand nu vezi soarele. E intunecat, e ceata. Mie imi place sa ma uit noaptea la stele, acolo nu vezi niciodata stelele. Asa e la Polul Nord. Sunt zilele cand totul e alb. Cand e lumina aia puternica si in general nu se vad stelele."

Au imprumutat din sistemul norvegian multe. In primul rand, le dau copiilor libertate. Mama are diploma de psiholog, dar nu profeseaza. Se ocupa de copii. Si ea a trait in Oslo cativa ani. Dupa nasterea Mariei, si-a facut bagajele si a venit acasa.

Monica Alexander: "Romania, pentru ca in fiecare vara putem tine licurici in palme, pentru ca ne plac povestile, pentru ca mancarea e cea mai buna din lume."

Acolo conduce doua gradinite si cunoste bine sistemul de invatamant. Spune ca in Norvegia copii au multa liberatate. Dar carte prea multa nu fac. In plus, sustine ca Norvegia a ajuns un fel de Babilon, cu oameni veniti din toata lumea. Multi copii nu cunosc limba si e greu sa faci performanta la ore.

George Alexander: "Eu am lucrat in scolile si gradinitele norvegiene si imi dau seama de niste realitati. Scoala romaneasca este una dintre cele mai bune scoli. Ganditi-va ce s-ar intampla daca am fi trimis-o pe ea la scoala in care 98 la suta erau copii de alte origini, care nici macar nu vorbesc norvegiana."

A ales sa munceasca printre straini pentru bani. Salariul unui angajat in pozitia lui poate sa porneasca de la 7-8.000 de euro pe luna. A trebuit sa renunte la numele romanesc.

"Eu mi-am luat numele dupa mama: Alexandra. Deci, am ajuns sef acolo si nimeni nu putea sa imi pronunte numele: Brobana Gheorghe. Deci, mi-au adus diploma de la facultate de trei ori scrisa gresit", spune George.

Asa ca de cativa ani se numeste George Alexander.

Vestea ca Norvegia e loc civilizat si ca se castiga bine a ajuns in ultimii ani si la urechile celor care fac bani din cersit. Ii gasesti la tot pasul. Doamna Marioara este din Sibiu.

"Nu se ia politia de mine pe aici. Daca nu pui mana, nu furi", spune Marioara.

La un coltul strazii, alti doi romani au carat cu roaba zapada si au cladit un castel. Un alt roman aduna sticle si cutii si face bani din reciclare.

La sfarsitul lunii ianuarie, o delegatie de parlamentari romani a mers in Norvegia sa afle cum stau lucrurile si sa traga atoritatile din Tara Fiordurilor de maneca. Le-au cerut sa-si modifice legile. Elvira Anderson s-a intalnit cu delegatia.

Elvira Anderson: "Daca atunci cand au venit toti cersetorii romani nu m-am simtit afectata, toata lumea intelegea ca sunt intr-o situtatie mai dificila, ca e ok, au o viata mai dificila, puteam discuta cu norvegienii, cu prietenii, acuma imi este rusine. Ideea pe care o aveam despre politicieni e ca sunt oameni integrii."

Si Pavel Popescu, stabilit in Oslo, a fost la intalnirea cu politicenii romani.

Pavel Popescu: "Ne-au intrebat pe noi, la ambasada, care sunt problemele noastre. 'Noi am venit sa va rezolvam problemele.' Si mi s-a parut, asa, funny, ca un politician roman intreaba intr-o tara in care iti este bine, ca mie imi este bine aici, romanilor le este ok, nu se pot plange, si te intreaba o astfel de chestiune...
Problemele noastre sunt acasa. Batalia noastra e in Romania. Mi s-a parut putin deplasat ca sa ne batem cu pumnul in piept, ca am strabatut mii de kilometri si n-am facut nimic."

A ajuns in Norvegia acum cinci ani. In vizita. S-a indragostit pe loc de aceasta tara. S-a intors in Romania, si-a dat demisia si a luat viata de la capat in Tara Fiordurilor. In urma cu multi ani, a avut cancer, intr-o faza in care medicii nu-i mai dadeau sanse. Adunate, zilele petrecute in copilarie intr-un spital din Timisoara fac mai bine de 4 ani. A scapat ca prin minune. Tocmai de aceea nu uita de unde a plecat. Acum cateva luni, a adunat o echipa de medici pe care i-a adus in spitalele noastre sa-i ajute pe ranitii din Colectiv.

Pavel Popescu: "Pur si simplu am bantuit la usa autoritatilor norvegiene si intr-o tara civilizata e foarte usor sa faci lucrul asta. Ne-am lovit de mai multa dezorganizare din mai multe motive. Oamenii care vor sa lucreze impreuna trebuie sa lucreze impreuna, nu individual."

A luat la rand spitalele si impreuna cu medicii norvegieni au facut lista cu cei care puteau fi transportati in strainatate. L-am gasit pe Pavel acum intr-un camin de studenti din Oslo. Locuieste impreuna cu sotia sa, Josepha. O filipineza. Acum, are mai multe proiecte prin care vrea sa ajute Romania. Sa aduca sisteme IT care sa vina in sprijinul medicilor.

Pavel Popescu: "In cazul Colectiv, am ajuns la concluzia ca o lista a pacientilor nu exista si nu era updata, pe motiv ca lista aceea fost printata de pe un singur calculator. Lista pacintilor din cele 11 spitale nu era uptadata. Si mi s-a parut stupid ca lista din 11 spitale sa nu o ai updatata pe motiv ca in urma cu 48 de ore cineva a printat-o pe calcultator."

Sotia lui este filipineza si lucreaza intr-o gradinita. A adus-o de cateva ori in tara.

Josepha: "Imi place in Romania. Mi-a placut in Brasov. Castelele si natura si muntele. Am invatat singura romaneste. Pavel vorbeste romaneste toata ziua. Pe telefon."

Recunoaste ca pentru el diferenta de cultura dintre Norvegia si Romania a fost un soc atunci cand s-a stabilit aici.

"Eu, ca si roman, mi-e foarte greu sa inteleg conceptul de educatie a copilului fara o palmuta la fund. Nu ai cum sa schimbi chestia asta. E gena ta de roman. Asa am fost crescut", spune Pavel.

Norvegienii au reguli stricte pe care le respecta. Si nu de dragul regulilor, ci de multe ori de teama sanctiunilor. De cum a ajuns aici, si-a luat prima amenda, pentru ca a depasit viteza legala.

"O mie si ceva de euro. 20 si ceva de kilometri peste limita. O mie si ceva de euro. Si la parcare. E undeva o suta de euro amenda de parcare. Ai interesul sa iti platesti fiecare coroana pe care o datorezi aici, pentru ca daca nu le platesti, ajungi intr-o baza de date comuna a bancilor si a firmelor si ti se face un raiting. Fiecare persoana are un raiting aici. Si daca raitingul tau scade, nu ajungi sa iti mai iei un credit, o casa sau un abonament, o masina", explica Pavel.

Considera ca tot scandalul care a izbuncnit in jurul romanilor care si-au pierdut copiii porneste de la neintelegerea vietii din Norvegia. Sustine ca nu exista persecutii religioase, iar viata copilului si a familie e respectata si protejata. Si ca sa ne convinga, ne-a dus in gradinita in care sotia lui este educator.

In Norvegia, gradinita se plateste, indiferent daca este de stat sau privata. 250 de euro pe luna. Aici e o gradinita mica, cu doar 18 copii.

Kristoffer Iversen, director gradinita: "Avem copii din Congo, din Cuba, din Norvegia, din Suedia. Culturi diferite si religii diferite. In gradinita facem cantece religioase. Crestine. Acum cateva zile am stat pe covor si am discutat despre sentimente, despre furie, despre cum trebuie sa ne purtam unul cu altul si am discutat despre diferite religii. Avem doi copii care sunt musulmani. Ne-au spus de ce sunt musulmani, de ce nu mananca porc. Am discutat despre Mohamed, despre Iisus, despre Hindu. Invatam mai mult despre religiile oamenilor de pe pamant ca ei sa inteleaga cand vor creste de ce oamenii au credinte diferite in diferite parti ale pamantului. Ii invatam ce inseamna respectul. Unul pentru altul."

Josepha are grija de doar trei copii.

Josepha Ootiz Popescu: "Pentru trei copii mici, cu varsta de pana la 2 ani, trebuie sa fie o persoana care are grija de ei. Pentru copii cu varste curpinse intre 3 si 6 ani, un educator are grija de 6 copii. Nu mai mult. Nu mai mult. Asa este legea in toata Norvegia. Este ilegal sa ai mai multi copii la un educator. De fapt, se spune ca ar trebui mai multi educatori care sa lucreze cu copii. O persoana pentru 3 copii cu varsta de pana la 2 ani. Daca ai multi copii la un educator iti inchid gradinita. Vin si controleaza si daca vad ca ai mai multi copii si nu angajezi personal iti inchid gradinita."

Asa se face ca tot timpul un educator este in preajma copiilor, ii distreaza si ii educa. Dupa pranz, copiii mici, cu varsta de pana la 2 ani, sunt scosi afara.

Aici se vede clar diferenta de cultura dintre Romania si Norvegia. Nu stiu cati parinti sau educatori si-ar lasa copii afara sa doarma in zapada. Si aici stau la zero grade afara si dorm 2 ore...

Dupa doar cateva minute, in aerul rece, pustii se pun pe sforait.

Norvegia este o tara scumpa. Salariile sunt mari. Tocmai de aceea multi romani au ales sa traiasca aici. Pavel este unul dintre ei. Intelege si taieste pe propria piele in fiecare zi diferenta de cultura dintre noi si ei. Dar ii place. O tara cu reguli stricte. Unele dintre ele de neinteles pentru noi, dar care se aplica la sange. Este si cazul legilor dupa care functioneaza Barnevenet, Protectia Copilului, o institutie care functioneaza ca un stat in stat. Care nu raspunde in fata nimanui pentru deciziile luate. Am nimerit in casa sotilor Bodnariu chiar in dimineata in care erau chemati de autoritati sa vorbeasca.

In urma lor ramane mama lui Ruth. Ca o ironie a sortii, tatal ei, bunicul lui Ruth, a condus pe vremuri Barnevernet, Protectia Copilului din zona.

Magny Rose, mama lui Ruth: "Totul e rau. Dar parintii nu stiu asta. Nu poti sa faci nimic. Prea multi copii sunt luati de protectia copilului. Vrem mai multa liberatate si respect pentru parinti, acum e timpul sa rupem tacerea. Si sa spunem ce se intampla in Norvegia. Trebuie schimbata legea."

Norvegia e o tara de aproape doua ori cat Romania. Distantele care sunt intre oameni sunt de multe ori uriase. Poate de acea norvegienii sunt mai reci. Un munte ii separa pe sotii Bodnariu de restul lumii. Aici e primaria comunei. Si aici sunt cei care au hotarat sa le ia copii.

"Ne-au cerut sa fim cat mai discreti si invizibili. Se tem ca orice amanunt ar putea sa fie impotriva lor si sa irite autoritatile", spune familia Bodnariu.

Dupa aproape doua ore ies din primarie si se intorc acasa. Le-au povestit cum sunt sunt ei in familie, cum e casa lor si cum sunt copiii lor. Este inceputul unei lungi discutii. Si totul este prins intr-un dosar care intr-o zi va cantari in favoare sau impotriva lor.

Peste munte locuieste familia Dumitrascu. Imediat ce au aflat ce s-a intamplat cu familia Bodnariu si-au trimis copilul in Romania.

Acum, l-au adus acasa. Adrian se stie cu Marius Bodnariu de mai bine de 30 de ani. Au copilarit si invatat impreuna. Marius l-a adus in Norvegia si o vreme au locuit impreuna.

Adrian Dumitrascu: "Marius mai mult de o palma la fund si o urecheala... bag mana in foc. Si asta nu in fiecare zi. Noi am stat cu ei in casa. Si pe copii niciodata nu i-am vazut sa le fie frica de parinti. Niciodata, chiar daca au scapat furculita pe jos sa se uite... Daca vrei sa vezi definitia rabdarii, te uiti in Dex si o sa vezi poza sotiei lui. Femeia aia n-ai sa vezi mama mai calma. Si cu cinci copii. N-am vazut mama mai calma ca Ruth."

Pentru autoritatile norvegiene, lucrurile astea ar putea sa conteze sau nu. Ruth si Marius se misca dintr-un loc in altul. Asta fac de de cand copiii lor le-au fost smulsi din brate. Reusesc cu greu sa manance si sa doarma. Sunt epuizati. Alearga dintr-o autoritate in alta si merg in fiecare saptamana la sute de kilometri ca mama sa-i vada pe cei mici doua ore pe saptamana. In luna mai va avea loc un porces care va hotara daca fii si fiicele lor se intorc acasa sau raman in plasament permanent, imprastiati in alte familii. Pana atunci, sotii Bodnariu si avocatii lor vor avea ocazia sa demonstreze ca au inteles unde au gresit si sa-i convinga pe functionarii statului ca nu-si vor mai pedepsi vreodata copiii.

In acest moment, in Norvegia, 18 copii din opt familii sunt luati de autoritati. Drama lor ar trebui sa fie o lectie pentru toti, pentru romanii din Norvegia si de pretutindeni. Sa intelegem cu totii ca nu este normal sa-ti lovesti copilul, sa nu-i ranesti trupul, nici mintea si nici sufletul.

Articol recomandat de sport.ro

O bătaie de joc românească: tatăl lui David Popovici le-a povestit francezilor cum politicul voia să profite de băiatul lui