De ce avem 300.000 de analfabeti in Romania. “Vad copii de 6-7 ani ingrijorati ca nu au ce manca seara”

Exista insa si exceptii. Parinti saraci, tot fara scoala, dar care vad in educatie singura salvare pentru copiii lor.

Laura e din Dragesti, Vaslui. E mama a cinci copii si e semianalfabeta. In fiecare zi buchiseste cu ajutorul Nicolei. Fata este in clasa a patra si incearca sa o ajute sa-si depaseasca conditia.

Satenii o judeca insa pentru situatia dramatica in care se afla. La 42 de ani, Laura ajunsese sa traiasca intr-o saracie crunta, intr-o casa primita din mila pe care ar fi putut sa o piarda oricand. Cei cinci copii ii are... cu barbati diferiti, croiti parca pe acelasi tipar: alcoolici si violenti.

Nu s-a gandit la ce va zice gura satului, iar pe ultimul partener l-a dat chiar ea afara. A facut-o ca sa isi protejeze fetitele. Invariabil, discutia cu fetele se poarta in jurul foamei. Pentru ca Ionela, Nicola, Magda si Codruta abia aveau ce manca. Lunea nu mananca fiindca nu vine masina cu pachete la scoala.

Citește și

Efectele unui sistem esuat. Povestile elevilor romani care au renuntat la scoala pentru o meserie

Trucul prin care s-a câștigat marele premiu de peste 9 milioane de euro la 6 din 49. Biletul a costat 4.413 lei

Magdalena este in clasa a saptea. La fel ca surorile sale, viseaza sa ajunga doctorita. “Sa ajut mult oamenii ca sa nu ajunga ca mama”, spune ea. “Eu m-am dus la scoala chiar daca aveam papucii rupti. Fara scoala nu poti sa ajungi nicaieri”.

E o lectie pe care le-o repeta si mama, seara de seara. Dar pe care, oricum, si-ar fi insusit-o. Perspectiva unui viitor negru le ingrozeste pe cele patru surori. Asa ca isi pun toate sperantele in invatat. Au rezultate bune la scoala. Incepand cu Ionela, cea mai mica dintre ele, aflata in clasa pregatitoare.

O ambitie rar intalnita la adolescenti de o asemenea conditie sociala. Lipsa tentatiilor si, mai ales, prezenta... lipsurilor ii transforma pe acesti copii, de mici. Pentru parintii lor, sunt adulti din clipa in care inteleg primele comenzi de lucru. Unii, chiar, raman robi pe vecie. De cele mai multe ori, provin din familii in care mamele si tatii nu s-au omorat cu scoala. Altii aleg sa lupte.

Povestea familiei Munteanu a miscat o tara intreaga. Fetele au primit alimente si bani de la romani din tara si strainatate. Acum traiesc intr-o casa noua si nu isi mai fac griji macar pentru o vreme ca o sa plece famande la scoala.

Iliuta, din acelasi sat, nu a fost insa la fel de norocos. Cu vorbe simple, rostite insa cu o maturitate tulburatoare, Iliuta face portretul propriei vieti. I s-a pus un nod in gat inca de cand a imprumutat cateva coli de hartie si culori de la copiii de pe ulita. Ii place sa deseneze, dar nu a mai stat in fata unei planse de mai bine de doi ani. Adica... de cand a abandonat scoala si s-a apucat sa trudeasca precum un adult, desi are doar 14 ani.

Mai are doi frati si doua surori. Mama sa a imprastiat toata familia ...la munca. Doi dintre fii sunt plecati cu tatal la o ferma din Husi. Iar pe una din fete a trimis-o sa aiba grija de bunica. Pe cealalta, Gabriela, o tine langa ea. E singura care merge la scoala. A luat premiu si nu-si doreste altceva decat sa invete. O ingrozeste gandul ca ar putea fi exploatata precum fratii sai mai mari.

Iliuta lucreaza si 12 ore pe zi. Mama lui spune ca “asa suntem obisnuiti, sa muncim”. Ea, insa, nu are voie sa munceasca, fiindca e bolnava. Nea Ion este unul dintre vecinii pentru care lucreaza Iliuta. Il recompenseaza cu haine. Din cand in cand ii da bani, si, foarte important... sapun. Pe dinti, nu s-a mai spalat de 2 ani, de cand a mers ultima data la scoala.

Iliuta este unul din miile de copii-sluga din zilele noastre. A avut ghinionul sa se nasca intr-o familie care nu intelege rolul educatiei. De altfel, doua treimi dintre elevii romani care abandoneaza scolala o fac din cauza parintilor. La randul lor, oameni fara carte, care lupta zilnic pentru supravietuire. Mai mereu.. pe stomacul gol.

Gabriela Grama, World Vision: “1 din 8 copii se culca flamand noapte, unul din cinci copiii intre 0-5 ani nu a mers in ultimul an la medic si peste 50% dintre acestia au facut afectiuni si boli respiratorii care pot cauza moartea.”.

Iliuta stie ca a pierdut totul, in special din cauza mamei. Dar nu are alta cale. Strange din dinti si munceste pentru ca familia sa...sa manance. Cel mai greu ii este cand vede copii de varsta lui...liberi. Se joaca, mananca inghetata, isi fac poze cu telefonul. Incearca sa-si mute privirea si sa se concentreze pe treaba.

Povestea lui Iliuta i-a impresionat pe romani. Multi s-au oferit sa il adopte. Altii au trimis bani si haine. World Vision Romania l-a ajutat sa se inscrie in programul “A doua sansa”. Iliuta a primit si o bicicleta ca sa se poata duce la scoala iar acum a absolvit clasa a cincea.

Asadar, saracia ascunde multe alte bube ale invatamantului romanesc. Din cauza salariilor de mizerie multi profesori au luat calea pribegiei si la catedrele de la tara predau de multe ori cadre didactice nepregatite. Tot in spatele saraciei se ascund si alte cauze ale abandonului scolar . Vorbim aici despre rolul major al familiei si comunitatii. Exista insa si o alta, bine ascunsa sub dosarele cu planuri marete ale Guvernului: discriminarea minoritatilor si a copiilor cu dizabilitati.

Este cazul lui Mihaita, un baiat de 12 ani care inca nu stie alfabetul. Vorbim despre un copil cu dizabilitati, care locuieste intr-un sat fara scoala. Cea mai apropiata e la trei kilometri departare. Se ajunge acolo pe un drum de pamant, pe unde abia se descurca cei fara probleme fizice. Ori Mihaita...abia merge. Si asa, parintii lui, oameni simpli, au gasit o cale prin care sa-l scoata din intuneric. Mihaita invata alfabetul cu ajutorul unor cartonase cu imagini. Cel mai usor retine literele atunci cand pictogramele reprezinta animale.

Este asistat de invatatorul din satul vecin, Draxeni. Nu se poate deplasa pana la scoala. O eroare medicala l-a nenorocit pe viata.

“La doua saptamani o facut convulsii si i-au facut o punctie in spate la Vaslui”, spune tatal sau. “Si i-au facut-o gresit, inca si-a revenit, pe la 6-7 ani a mers prima data.“

Vorbim, de fapt, despre o forma de paralizie care nu i-a permis baiatului sa se dezvolte corespunzator. Mihaita a fost ca un bebelus pana la varsta la care altii incepeau sa mearga la scoala. A purtat scutece, nu scotea un sunet si era incapabil sa se deplaseze. Parintii nu s-au resemnat si au incercat sa-l puna pe picioare. Mai au doi copii, o fata mai mare, de 14 ani si o copila de 10. Impreuna au facut echipa si l-au ajutat pe baiat sa faca primii pasi.

Au primit un sprijnin neasteptat.... chiar de la el. Odata ce a descoperit lumea de afara, Mihai s-a indragostit iremediabil de animalele din batatura. S-a luminat si s-a transformat intr-un munte de vointa.

Mihai este unul dintre cei peste 60.000 de copii romani cu dizabilitati. Copii care au acces limitat la servicii de sanatate, asistenta sociala si educatie. Nu sta intr-un oras mare sau intr-o localitate in care sa existe sprijin pentru cei ca el. Chiar si elevii fara probleme de sanatate din Rugaria sunt nevoiti sa faca zilnic trei kilometri, pe jos, prin padure, ca sa ajunga la scoala.

Pentru ca Mihaita sa fie integrat intr-un sistem, ar insemna ca familia Caldare sa evadeze din satul de bastina. Sa ajunga la oras si sa-l dea la o scoala speciala pentru copiii cu dizabilitati. Si le-ar mai trebui un dram de noroc: sa intalneasca adevarati pedagogi, oameni dedicati, dornici sa ajute.

Desi nu sunt date in statisticile oficiale, iar organizatii precum UNICEF doar semnaleaza fenomenul, cei mai multi copii cu probleme de sanatate, angrenati in sistemul educational romanesc, sunt discriminati. Luati in deradere. Tinuti departe de cea mai mica sansa la un viitor apropiat de normalitate. Lesne de inteles de ce doar 4% dintre persoanele cu handicap din tara noastra au, in prezent, un loc de munca. Ori de ce trei sferturi dintre copiii cu dizabilitati renunta la scoala dupa ciclul primar...

Familia Caldare traieste de pe urma animalelor. Vand lapte, oua, merg cu calul la arat... Sunt oameni harnici si nu isi plang de mila. Au planuri mari pentru copii. Vor ca fetele sa mearga la liceu si, apoi, la facultate; iar Mihai sa se poata descurca singur si macar sa le calce pe urme. Sa devina fermier.

O alta mare problema cu care se confrunta invatamantul romanesc este etnicitatea. Unu din trei adolescenti romi, cu varste cuprinse intre 15 si 18 ani, mai da pe la scoala. Si doar unul dintr-o suta merge la facultate...S-a ajuns aici si din cauza discriminarii ori auto-marginalizarii, Dar si pentru ca sistemul sustinut din contributiile noastre, ale cetatenilor, nu face mare lucru.

Gelu Duminica, sociolog: “In momentul in care esti si sarac si rrom, in momentul ala soarta iti este pecetluita . "Daca nu stai cuminte vine tiganul si te fura" "nu te comporta ca un tigan" astea sunt chestii cu care noi suntem crescuti. Principala vina este a sistemului. Din pacate 25% din copiii rromi din Romania in clasa a opta nu stiu sa scrie si sa citeasca

In tara noastra, sunt, in acest moment, in jur de 300 de mii de analfabeti. Iar aproape 40% dintre elevii care au implinit 15 ani si dau pe la scoala sunt semi-analfabeti. Pierderile sunt uriase. Dincolo de capitalul uman, se duc spre zona economicului, afectata serios de neincadrarea tinerilor in campul muncii. Vorbim deci despre romani dependenti pe viata de sistemul social.

Sandie Blanchet, reprezentant UNICEF Romania: “Vad copii care isi neaga copilaria, vad copii de 6-7 ani care sunt deja ingrijorati ca nu au ce manca seara, vad copii care nu merg la scoala, copii destepti care nu merg la scoala si cand vad asta ma gandesc "Avem acest potential, avem acesti copii de ce nu ii ajutam"?”

Studiile UNICEF arata ca un an in plus de scoala scade riscul imbolnavirii cu 8 la suta si creste veniturile viitoare ale individului cu 8-9% . Asadar, un nivel de educatie mai ridicat prezinta beneficii serioase la nivel individual. UNICEF recomada Guvernului sa faca din educatie o prioritate nationala si sa o faca cu un buget adecvat.

O evaluare a Bancii Mondiale spune ca investitiile insuficiente in educatie pot costa Romania pana la aproape 900 de milioane de euro anual... Iar UNICEF sustine ca in urmatorii zece ani am putea pierde pana la 17 miliarde de euro. Si atunci?

Explicatiile pentru amploarea abandonului scolar din Romania sunt atat de multe, incat e foarte greu sa identifici vinovatii. Sistemul in sine? O stim cu totii, nu functioneaza asa cum ar trebui. Nimeni nu s-a obosit sa-l schimbe. Legiuitorii? Au mult de lucru pentru a prinde cadenta Europei, cu siguranta. In plus, ar trebui sa existe din partea autoritatilor un interes mai mare decat cel de a controla o masa de semeni usor manevrabila... Ganditi-va numai la alegeri si la cat de usor e sa cumperi un vot. Sunt vinovati parintii? Comunitatea? De cele mai multe ori, realitatea din teren arata ca influenteaza decisiv...in rau soarta copiilor. Dascalii? Cu siguranta, unii pot fi trasi la raspundere. Iar altii, laudati.

De 25 de ani de zile, numaram promisiuni, ne pacalim cu elitele alaturi de care se mai pozeaza, din cand in cand, cei ce ne conduc, dar inventariem lipsuri. Si titluri lipsite de onoare. Suntem pe locul trei in Europa si primul din estul continentului in ceea ce priveste abandonul scolar.
 

Articol recomandat de sport.ro

FOTO Fostul jucător de la Real Madrid și-a tatuat numele copilului, apoi a aflat că nu el este tatăl