Noi vrem pamant muncit! In tara poreclita „granarul Europei”, 93% din agricultori abia traiesc din ce cultiva

- 2,7 milioane de cooperative „munca in zadar”
- Munca pamantului, cel mai bun medicament
- Romania, pamant libanez
- Jihad, stapan pe palatul regelui Carol
- Porumboiu, arbitrul agriculturii romanesti
- Agricultura de subzistenta ne-a adus la coada Europei
- Insula Mare a Fraudei
- Fermierii din Delta care hranesc Europa
- Rosii crescute la fel ca bebelusii

In doar 30 de ani, cererea de alimente pe pamant se va mari cu 70 la suta ca urmare a cresterii numarului populatie si a veniturilor iar batalia viitorului se va da pe mancare si pe apa. Sunt date seci, venite de la ONU, care ar trebui sa ne dea fiori reci. Multe state iau masuri si cumpara pamant agricol acolo unde li se permite - in Romania spre exemplu.

2,7 milioane de cooperative „munca in zadar”
Oficialii de la Bucuresti vin cu date pompoase. In 2013, tara noastra a ocupat locul 1 in Uniunea Europeana la capitolul suprafata cultivata cu porumb. Cand tragi linie, afli insa ca de fapt suntem in coada clasamentului. Cultivam mult dar productia e mica. Iar 2,7 milioane de exploatatii intra in categoria fermelor neviabile economic, un fel de "cooperativa munca in zadar". Cu toate acestea, 2013 a fost primul an in care exporturile au depasit importurile, ceea ce inseamna ca la capitolul agricultura incepe sa rasara soarele si pe strada noastra.

Citește și

"Fara pamanturi, vom plange". Cum a devenit cel mai prost CAP comunist cea mai profitabila ferma capitalista

Trucul prin care s-a câștigat marele premiu de peste 9 milioane de euro la 6 din 49. Biletul a costat 4.413 lei

Suprafata agricola a Romanei se intinde pe 14,6 milioane hectare de teren. Daca am avea sisteme de irigatie si autostrazi aici ar fi raiul pe pamant. Cea mai mare problema a agriculturii romanesti in acest moment este reprezentata de faramitarea pamantului. Avem mai bine de 4 milioane de exploatatii individuale, pe persoana fizica, care lucreaza 65 la suta din suprafata agricola a tarii. In timp ce fermele cu personalitate juridica - cele care sustin productia- muncesc doar 35 la suta din teren. Mai mult, exploatatiile individuale sunt si ele faramitate in parcele, fiecare fermier detinand in medie 4,8 parcele de teren. O intreaga harababura intamplata in ultimii ani care ne trage la coada Europei la capitolul agricultura.

Munca pamantului, cel mai bun medicament
Ion Negoita este primarul comunei Ulmu, Calarasi. La inceputul anilor ’90 si-a cumparat un tractor si a inceput sa munceasca pamantul satenilor. Bucata cu bucata a unit terenurile intr-o asociatie care are acum in administrare aproape 2.000 de hectare. In biroul sau saptamanal ajunge Mihai Savu, un mic investitor, care incearca sa incropeasca de cativa ani o ferma. A ajuns la capatul rabdarii: ca sa cumpere un teren de 5 hectare a muncit un an la acte, fiindca era impartit intre noua frati. Lipsa actelor pe terenurile mostenite e o alta problema. De lungul timpului, terenurile au fost impartite si trecute de la o generatie la alta, dar acte nu s-au facut.

Asociatia si arenda sunt solutiile care ar putea sa scoata agricultura din impas. Oficialii de la Bucuresti lucreaza la legi care ar trebui sa intre in vigoare abia peste 2 ani. Ministrul Agriculturii spune ca vrea sa ii stimuleze prin subventii pe fermieri sa cedeze terenurile agricole. Dar deocamdata sunt doar vorbe.

La Ulmu, aproape toata lumea si-a dat pamandul in arenda, fiindca e mai rentabil. Nu la fel gandeste insa mos Vasile Mocanu. Are 86 de ani si 14 hectare de pamant. Le lucreaza singur. „Cand cand stau acasa parca ma doare stomacul...cand ies la camp nici pe dracu nu am. Nimic. Cel mai bun medicament cand ies la camp. Pamantul ma mananca.” De cand se topeste zapada si pana la urmatoarea aici sta. Dar merita. A reusit scoata de pe un hectar 6 tone de grau, mai mult decat a scos primarul in asociatie.

La mijlocul verii, primarul Negoita are magaziile pline si isi freca palmele de multumire. Cand trage linie, cu subventia venita de la stat, ii raman o gramada de bani. Intr-un an bun ramane cu 400.000 euro profit net. Are totusi o neliniste. De cativa ani, la el in sat pamantul a inceput sa fie cumparat de Ibrahim Jihad El Khalil, un libanez care detine si lucreaza mare parte din sudul tarii, si care a pus pe picioare un adevarat imperiu – peste 40.000 de hectare.

Romania, pamant libanez
La inceputul anilor 2000, libanezul a profitat ca romanului nu-i pasa de pamant si a inceput sa cumpere la preturi de nimic si sa faca afaceri cu statul. Doua dintre firmele sale, SC Maria Trading si Agro Chirnogi, au ajus in topul primelor 10 firme din agricultura romaneasca.

Secretul e ADS - Agentia Domeniilor Statului, care ii da pamantul in arenda libanezului in schimbul unei redevente. Plateste pentru un hectar de pamant 650 de lei in conditiile in care de la statul roman primeste subventie, 150 de euro pe hectar - adica tot 650 de lei. Asta insemna ca libanezul isi plateste pamantul din subventia de la stat. Cu alte cuvinte il foloseste gratis.

Din datele ADS rezulta insa ca Jihad Ibrahim plateste 650 de kilograme de grau pentru mai putin de jumatate din terenul luat. Pentru restul plateste doar 450 de kilograme. Mai mul: pentru mai bine de 1500 de hectare, incadrat ca teren neagricol plateste doar 6 kilograme de grau pe hectar, adica 4 lei. Restul marfii ia calea exportului, in primul rand a Iordaniei.

In 2012, procurorii Directiei de investigare a infractiunilor de criminalitate organizata si terorism au luat la bani marunti afacerea lui Jihad Ibrahim. A fost acuzat, alaturi de alti 20 de indivizi, de evaziune fiscala, contrabanda si spalare de bani in domeniul comertului cu cereale. Prejudiciul adus statului roman se ridica la 30 de milioane de euro. Dosarul este si acum in cercetare.

Jihad, stapan pe palatul regelui Carol
Sc Agro Chirnogi, una dintre firmele libanezului, lucreaza pe 9.400 de hectare primite de la ADS. Anul trecut, firma nu a avut niciun profit ba a inregistrat pierderi de 5 milioane de lei. Prin urmare statul nu s-a ales cu nimic de pe urma acestei afaceri, in conditiile, in care Jihad Ibrahim a primit subventie de la stat mai bine de un milion de euro pentru aceasta suprafata.

Imperiul lui Jihad Ibrahim se intinde si in comuna Manastirea, un fost domeniu al regelui Carol. Palatul de aici a fost devastat de-a lungul anilor, chiar de localnici. Astfel de situatii gasesti in aproape toata tara. Romanii, oameni de-ai locului au distrus si furat totul.

Pe un perete cineva a scrijelit ca ca aici "Tup a furat". Vasile Tup a fost directorul IAS Manastirea pana acum cativa ani. Administra mai bine de 3 mii de hectare, terenul statului, pana cand prin 2000 a primit o hartie care il insttinta ca are datorii de 5 miliarde. Se in intampla in timpul guvernarii lui Adrian Nastase. IAS-ul a fost desfintat, domeniul regal lasat de izbeliste iar pamantul - preluat de Jihad ibrahim. Acum cateva luni libanezul a preluat si domeniul regal.

Porumboiu, arbitrul agriculturii romanesti
La granita dintre judetele Vaslui si Galat, stapan este Adrian Porumboiu, care detine in total 47 de mii de hectare. A ridicat un imperiu din agricultura. Firma sa ocupa locul 2 in topul afacerilor cu cereale, evaluata la sute de milioane de euro. Pe aceste dealuri agricultura e transforamata intr-o adevarata industrie.

Pe timpul campaniei face sute de kilometri in fiecare zi pentru a controla tot ce misca. Anul acesta a obtinut peste 6 tone de greu la hectar. Spune ca e productie buna in conditiile in care pe aceste dealuri nu s-a auzit niciodata de irigatii. Dar de cativa ani e ingrijorat de vanzarea terenurilor catre straini si e convins ca asta ca asta ne va costa scump intr-o buna zi. „Riscam enorm”, spune Porumboiu, „pentru ca urmatoarea batalie care va fi peste zece ani va fi pe mancare. Rezervele, resursele prezente acum pentru toate produsele agro alimentare nu depasesc 5-6 ani.”

Fostul arbitru a pus pe picioare o afacere cu circuit inchis intinsa pe toata Moldova. El produce cerealele in camp. El le vinde si le depoziteaza in silozuri proprii si cu ele sustine si cele 3 ferme de animale pe care le detine si unde totul este computerizat. Spune cu amar ca statul nu sustine investitorul roman. Ii pune prea multe taxe si controleaza la sange. „Eu nu am gasit pe cineva in Romania sa controleze o multinationala. Pe noi ne toaca".

Porumboiu a luat pamant in arenda de la mii de oameni si le da pentru un hectar 600-700 de kilograme de grau. Dar ia subventie de la stat mai bine 7 milioane de euro pe an. Insuficient, spune el, daca este sa compare cu Franta unde subventia sare de 400 de euro pentru hectar.

Agricultura de subzistenta ne-a adus la coada Europei
In zona sunt si moldoveni pe care Porumboiu nu a reusit sa-i conviga sa dea pamantul. Intre 2 lanuri de floarea soarelui, Haralabie Vasilache se cazneste sa scoata din balarii porumbul de doar cativa centimetri care parca refuza sa creasca. Bate pamantul cu sapa de la 6 dimineata si pana cade soarele dupa deal. Are 2 hectare mostenite de la parinti si de 25 de ani trage de ele.

Este situatia a peste 4 milioane de hectare stapanite de de asa-zisi fermieri in Romania. Oameni care detin intre 1 si 5 hectare de pamant. De pe un hectar cu porumb Porumboiu scoate 8-9 tone, in vreme ce mos Haralambie nu ajunge la 3 tone. Se bucura insa ca isi ia subventia de 150 de euro pe hectar. Asta il face sa tina cu dintii de pamant si sa nu-l dea in asociatie.

Cand se trage linie, la nivel de tara, randamentul dat de Porumboiu este calculat impreuna cu cel al lui mos Haralambie si altii ca el. Asa se face ca Romania are suprafete intinse cultivate cu cereleale dar media de productie e de 3 ori mai mica decat in statele UE. In plus, fermierul roman face agricultura dupa ureche. Doar 2,5 la suta din managerii exploatatiilor agricole au studii de specialitate, in comparatie cu 30 la suta in Uniune. Si ar mai fi o problema: o treime din populatia tarii lucreaza in agricultura, in majoritatea cazurilor intr-o agricultura de subzistenta. In 2010, 93 la suta din exploatatiile agricole se incadrau in acesta categorie. Arendarea pamanturilor si asocierea sunt solutiile pentru a iesi din aceasta situatie.

Insula Mare a Fraudei
Lucian Buzdugan administreaza cea mai mare suprafata agricola din Romania: 56 de mii de hectare in Insula Mare a Brailei. Un teren preluat in arenda de la ADS. Aici nu este cel mai bun pamant din tara dar are tot ce-i trebuie pentru face agricultura perfomanta. In primul rand, un imens sistem de irigatii: 1400 km de canale.

Insula mare a Brailei a fost concesionata pana anul trecut de SC TCE Trei Brazi, firma afaceristului Culita Tarata. Acesta a fost dat in judecata de statul roman pentru neplata unor datorii de o suta de milioane de lei. Anul trecut, Tarata s-a retras din insula iar afacerea a fost preluata de SC Agricost, unde proprietar e Constantin Dulute, nasul lui Tarata.

Culita Tarata a preluat insula in 2001 dar sistemul de irigatii, cele 29 de ferme, trecerea cu bacul si toata dotarea din zona apartineau statului prin firma Insula Mare. In 2004, Dulute a cumparat cu 6 milioane de euro activele acestei firme, ajusa in faliment. Multe vocii au atras atentia atunci ca pretul este mult prea mic. Dar tranzactia s-a facut. Si totul a fost inchiriat firmei lui Tarata. Intre timp Dulute a dat in judecata statul si a cerut sa administreze el Insula. A castigat in 2009 procesul dar a intrat in posesia Insulei abia in 2013, la scurt dupa ce se afla de datoriile pe care Tarata le avea la statul roman. Dulute concesioneaza la randul sau Insula pe 20 de ani.

Prin urmare, Insula are acum un nou concesionar iar statul se judeca cu tarata pentru recuperarea datoriei. Situatii de acest fel sunt multe. Statul roman detine prin Agentia Domeniilor Statului aproape 300 de mii de hectare de teren arabil pe care l-a concesionat, de multe ori, pe sume derizorii si de multe ori a fost inselat. Pana acum ADS are de recuperat 374 milioane de lei de la cei care intr-o forma sau alta au pacalit statul

Dincolo de toate aceste amanunte, in insula, Lucian Buzdugan a reusit de-a lungul anilor sa faca agricultura performanta. Este unul dintre cei mai buni specialisti in agricultura pe care ii are acum Romania. De ani de zile insula ii este casa. A studiat mult timp agricultura Argentinei si de acolo a adus mai multe utilaje si metode pentru a ajunge la culturi performante.

De-a lungul timpului, Buzdugan spune ca insula s-au investit cam o suta de milioane de euro. Bani pe care acum, Culita Tarata ii va recupera de la nasul sau Constantin Dulute, proaspatul concesionar al insulei. Anul trecut, redeventa a fost de 8 milioane de euro, dar subventia a fost de 10 milioane.

Fermierii din Delta care hranesc Europa
Jihad Ibrahim, Adrian Porumboiu, Constantin Dulute sunt greii agriculturii. Firmele lor ocupa primele locuri in topul afacerilor cu cerealele si au transformat agricultura intr-o adevarata industrie. Langa ei cu greu cineva isi mai poate face acum loc. De altfel, in documentele oficiale se atrage atentia ca Romania iese in evidenta prin lipsa unei categorii de mijloc in domeniul agriculturii.

La Ceamurlia, in Delta Dunarii, Alexandru Petrescu este stapan, impreuna cu tatal sau. Au creat un fel de cooperativa care se intinde pe 20.000 de hectare. Au gasit o nisa in agricultura si au profitat: cultura bio. Productia e putin mai mica, dari toata marfa pleaca spre occident. Sunt cei mai mari distribuitori de in din europa. Iar acum se axeaza si pe fenicuI. Totul se munceste manual.

Din vanzarea cerealelor bio, profitul e mai mare cu 20-30 la suta fata de culturile normale. In plus, subventia e dubla: 300 de euro pentru hectar. O afacere de nisa, care merge struna. Ei fac parte din categoria fermierilor de mijloc. Au inteles ce se cere peste granita iar acum isi construiesc silozuri aprope de portul Tulcea pentru a aduce marfa aici. Deja au cereri si contracte incheiate in toata Europa pe mai multi ani in avans. Marfa sa fie.

Rosii crescute la fel ca bebelusii
Florin Cojocariu si sotia lui au o mica afacere cu rosii. A inceput acum 2 ani, cand satui de zgomotul Bucurestiului, s-au mutat la Gurbanesti, un loc uitat de lume. Au renuntat la tot si s-au apucat de agricultura. „Cand am inceput businesul ne-am gandit ba ce poate fi asa de complicat. Pui rosii, le uzi din cand in cand, le culegi si le vinzi. Din interior imaginea e complet diferita. Sunt ca niste bebelusi. Exact ca atunci cand ai copii. Iti dispare tot timpul liber si esti in stare de alarma.”

Linistea de la tara si experienta de marketing i-au facut sa inteleaga cum sta treaba cu agricultura romaneasca. „Eu nu vreau sa devenim granarul Europei” spune Florin Cojocariu. „Adica putem sa fim si granarul europei dar exista o piata enorma in Europa de mancare foarte buna asa cum facem noi si cum fac si altii. Mie aici mi se pare ca nu exista niun fel de viziune pe zona agricultura.”

Clientii dau comanda pe internet iar masina pleaca in fiecare dimineata spre Capitala. Mai nou, vand si intr-un hipermarket. Sunt mici fermieri care tind acum sa treca spre fermierul de mijloc. Vin dintr-o lume paralela cu agricultura dar invata din mers. Mai grea decat agricultura este insa birocratia care apasa pe capul fermierului roman.

Dar trec si peste acest aspect. Acum au gasit un investitor care are incredere in afacerea lor si merg mai departe. Contruiesc in mijlocul campului o cladire noua in care vor vinde rosii de toate natiile, vor face agricultura. Vor avea insa de luptat cu mentalitati, obiceiuri si un sistem in care greii au facut demult regulile jocului.

In date, la Bucuresti, agricultura arata bine anul 2014 arata bine. O spune chiar ministrul Daniel Constantin. Dar pretul cerealelor au atins anul acesta un prag minim. S-au vandut cu pretul la care erau acum 10 ani. Pe atunci insa dadeai 5 kilograme de grau pentru un litru de motorina. Acum, acelasi litru costa 10 kilograme de grau.

Agricultura in Romania inca ramane o loterie la mila cerului. Au trecut 25 de ani de la revolutie, 25 de ani de cand pamantul e al nostru. Si am facut ce-am vrut cu el. E timpul poate sa invatam sa facem ce trebuie. Agricultura facuta cu cap ar fi o sansa uriasa pentru Romania.

Articol recomandat de sport.ro

FOTO Fostul jucător de la Real Madrid și-a tatuat numele copilului, apoi a aflat că nu el este tatăl