Oamenii sunt Lumina II. Preotul Constantin Necula: "Sa nu transformam ortodoxia in religie si biserica in sindicat, pentru ca n-o sa ne mai mantuim"
Acesta este avertismentul parintelui Constantin Necula. Un om care bate tara si lumea de la un capat la altul, pentru a le vorbi oamenilor despre Dumnezeu.
Vorbeste clar, fara teologii complicate, spune lucururilor pe nume. Un om care L-a descoperit pe Dumnezeu si acum se straduieste sa-i faca si pe altii sa-L gaseasca si inteleaga.
Inchisoarea Bacau. Din muntii Raraului am trecut dealul si am luat urma unuia dintre teologii zilelor noastre. Parintele Constantin Necula.
Pastele era aproape si aveam multe intrebari fara raspuns. Tocmai pentru a da raspunsuri a venit si preotul aici, in mijlocul detinutilor, oameni lipsiti de liberatate, dar care au posibilitatea, inainte de termen, sa isi elibereze sufletele.
Constantin Necula: "Aveti colegi seriosi...sa stai langa Filofteia? Ai fost coleg cu Filofteia? Stiti cum e la mantuire? E ca la mantuire, cand toata lumea alearga. Si la fiecare pacat pe care il avem, in galerie avem cate unu: "Hai, ma ca si eu am fost curvar, hai ridica-te, si eu betiv si eu hot, hai ba!"...nu exista pacat care sa nu aiba un sfant care a biruit pacatul respectiv. Niciun pacat din lumea asta. Aia e galeria, iar Hristos e antrenorul. Alearga ca la atletism...Hristos alearga, dar El e si cupa. El e tot timpul asa...dar ne vrea agitati...nu "doamne ce pacatos am ajuns", nu ca baba aia..."cade drobul pe copii"...si nici cu usurinta sa tratati lucruruile astea, ca nu e usor, Hristos nu e un spray, nu e factura de gaze. E mai mult. E Dumnezeu intrupat."
Preotul Necula le vorbeste pe limba lor, fara teologii sofisticate, fara vorbe mari. Simplu si curat. Iar auditorul pare multumit de ce aude.
Constantin Necula: "E o diferenta dintre teologia din banca de teologie si teologia de pe strada cu teologie. Eu sunt convins ca Hristos, in blugi si cu tricou pe care scrie ACDC, sau mai stiu eu ce roker, sta pe bordura si poate vorbi cu noi si nu se jeneaza. Si poate inghiti si cate un fum de tigara, nu-L deranjeaza. Cu prostia stam mai rau. Prostii nu se mantuiesc. Restul toti ceilalti.
Eu sunt un tip care a fost convertit in Vinerea Mare. Mare secretar UTC si mancator din hardaul PCR-UTC, chimist, fizica...m-a palit Hristos mai incolo. Nu pot sa uit nici o clipa exceptionalele nopti de la biserica din Scheii Brasovului, cand urcam cu tata in turla bisericii si atat batea toaca si vedeam pe oameni o mare de lumina inconjurand biserica, semn ca Hristos n-a murit de pomana.
Ne intreaba lumea unde a fost biserica in timpul comunismului. Va spun eu. In parola asta: "Hristos a inviat/ Adevarat a inviat". Cand ceilalti ne spuneau ca nu suntem nimic, ca ne tragem din maimuta, le spuneam ca daca a inviat Hristos e si incepatura voastra. In Vinerea Mare, Hristos nu e mortul tau, al meu...e mortul meu. Dar in cele mai de jos Hristos a calcat ca un imparat. La suprafata e jignit, scuipat. In cele mai de jos calca ca un imparat. Moartea isi inghite propria moarte.
Spune Sf. Ioan Gura de Aur ca Hristos vine pe un fir de undita si in capat e un carlig. Carligul e cruce, iar Hristos e in carlig. Dracul inghite crucea cu Hristos pe ea si zice ca si asta e ca ceilalti...e mort. Dar in momentul cand Il inghite Dumnezeu scoate, face sa vomite toti mortii si elibereaza toti mortii. Nu e numai pentru noi. E pentru toti mortii, inclusiv pentru Adam si Eva. Nu si serpisorul s-a bucurat. Taina aceasta ar trebui sa va fie fundament tuturor schimbarilor din viata. Daca a putut Hristos, nu trebuie sa va indoiti ca puteti si voi."
Doua ore le-a vorbit despre Dumnezeu si i-a indemnat sa isi elibereze sufletele si sa zambeasca.
"Cred ca ne-a adus aminte de partea buna din viata noastra, ce putem face aici pentru noi, ne-a adus aminte ca suntem oameni.
L-am simtit foarte aproape de noi. N-a venit cu un limbaj academic...a fost pe intelesul nostru."
"Ne-a binedispus...am uitat pentru moment ca suntem in detentie. Deci nu am simtit... mintea noastra s-a eliberat de orice fel de gand."
"Am simtit ca sunt in libertate. Fericita asa...e foarte greu. As mai mai avea un an. Dar am facut 8 ani. Sunt complice la omor. Si e foarte greu."
Constantin Necula: "Avanti! Doamne ajuta sa iesim cu bine de la puscarie! Vezi ca ti-e rusine sa mai zici, dupa ce ii cunosti, ca sunt puscariasi? Deci mie mi-a disparut notiunea de puscariasi. Cand ii vezi astia, sunt niste oameni obositi de viata, hamesiti de viata..., sunt niste carti in biblioraft de fapt astia aici."
Alearga prin toata tara si le vorbeste oamenilor. E un preot altfel. Preda si slujeste in Sibiu, dar mai tot timpul e pe drumuri.
"Cam 2600 de km in post. Dar mergem. Dar nu pun conferinte numai in post si mergem in licee, gradinite...ajungem de dorm in scaun."
De la inchisoare a plecat la o alta conferinta, tot in Bacau.
"Aici era un campus militar pe vremuri...vom intra si vom vedea cine vorbeste. Uite ce e e aici."
Deja e lume multa.
"Ia sa vad si eu afisul...mama, iti place cum suna?...La titluri ma pricep si eu...astia tot cauta din astea europene, eu fac misto de ei...nu e mai misto una din astea? Pana la urma esti preotul bisericii...hai..."
Biserica e plina de oameni, iar parintele le vorbeste despre crestinism si Inviere, despre diferenta dintre superstitie si traire adevarata.
"Daca noi transformam ortodoxia noastra in religie, sigur nu ne mantuim. Daca noi ne transformam religia noastra intr-un sistem de barfe, mituri, vorbe, nici noi nu ne mantuim. Hristos se ambitioneaza sa nu fie mit. Se ambitioneaza sa fie Dumnezeu intrupat.
Riscul pierderii credintei noastre nu mai este ca vine cineva sa ne aresteze si sa ne bata pentru ea. Ne batem singuri, cu propria noastra prostie si incapacitate de a-L identifica pe Hristos. Il vedem pe Hristos...L-am visat pe tata dupa ce a murit, pe bunica...dam gaina peste groapa, facem coliva cu tot felul de gusturi, dimensiunea la baticuri, dar nu il vedem pe Hristos in potir, sa ne apropiem de trupul si sangele Lui. Unde e minunea mai mare, noi chiori! Unde e barfa mai mare, noi cu ochii mariti...ce e acolo, ce e dincolo?"
"Ati vazut ce boala e in ultima vreme, toti discuta pe finantele Bisericii. Cat costa rabdarea unui preot, care sta la spovedit cam cu 200 de oameni intr-o zi? Cat costa, de exemplu, in finanta lumii moderne, rabdarea unui monah, care sta si se roaga cu orele pentru cate cineva dintr un colt uitat de lume?
Cine ne poate spune cat costa rabdarea unei mame care isi tine copilul in brate? Cat de tampiti am putut ajunge daca codificam toate astea? Ne mai lipsesc cod de bare la rugaciune. Cand incepi sa zici rugaciunea sa apara bibip....rugaciunea asta costa 5 bani, fiscalizat 0,2. De unde nebunia asta? Pentru ca toata lumea a devenit materialist dialectica. Nimeni nu intelege ca intruparea lui Hristos nu e materialism. E spiritualizarea trupului, nu impamantenirea lui si grosierizarea credintei. Aici e foarte mult de lucru."
Dupa conferinta am stat de vorba pana tarziu in noapte. Vorbeste simplu, sincer, spune lucrurilor pe nume. L-am intrebat de ce alearga atat? Ca sa recupereze suflete, mi-a raspuns.
"Preotia inseamna capacitatea de a crede in schimbarea oamenilor. Chiar daca uneori te iau de naiv, de prost, de triumfalist, mai nou de cabotin - orice, orice sa ma ia, dar sa se schimbe! Am auzit pe multi..."ce ma, Necula e un Becali al bisericii!" Dar nu m-a deranjat. Pana la urma nu este comparatia cea mai umilitoare."
"Care e misiunea dvs?" "A mea? Habar nu am. Preotimea e un dar, care daca nu e daruit celuilalt nu lucreaza. Iar celalalt incepe cu tine. Deci Constantin Necula preotul il ajuta pe Constantin Necula pacatosul sa incerce sa fie cat mai aproape de forma pe care Dumenzeu o cere. E un atletism terbil."
Conferintele la care participa au acelasi tipic: oamenii intreaba, iar el raspunde.
"Ce e credinta? Habar n-am...de vreo 20 de ani tot incerc...Nu cred ca e o definitie a credintei. Ce cred ca exista este o descoperire permanenta a iubirii lui Dumnezeu pentru tine ca om si o capacitate aproape insuportabil de purtat de a-i iubi pe oameni....E un joc al Mantuitorului, in care el te gaseste.
Credinta pana la urma, asa cum e ea vazuta, este un dar al lui Dumnezeu, dar insotit de o scrisoare de dragoste, care e Sfanta Scriptura. Si credinta asta neinsotita de scrisoarea de dragoste nu e dragoste si nici credinta. E asa...o ciocolata cu lapte.
Ce cred eu ca e nevoie acum e sa redefinim credinta in termenii normalitatii. Noua nu ni se cer acte de eroism, sa cucerim nu stiu ce loc din lume. Hristos spune ca imparatia lui Dumnezeu e inauntrul vostru. Noi nu avem curaj sa ne privim. Noi privim la alalalt. Pe noi nu mai avem curaj sa ne masuram. Or, credinta inseamna sa iti descoperi limita ta, limita de la care Dumnezeu iti spune: hai, de aici e chiar treaba Mea!"
Totul in mesajul sau se invarte in jurul Invierii. De altfel, aceasta este esenta credintei.
"Eu cred ca noi ar trebui sa invatam ca prima minune dupa Inviere e iertarea Mantuitorului Hristos. Daca noi am face in 364 de zile exercitiul iertarii aproapelui si intelegerii iertarii lui Dumnezeu pentru noi, noi chiar am intelege Invierea. E fantastic cum intra Mantuitorul prin usile incuiate si da pacea si iertarea.
A trai in pacea lui Dumnezeu nu inseamna ca e o pace din asta sfaraitoare, de parlamentar bine platit. Pacea lui Dumnezeu e o pace care te pune la munca, neimpacata cu lenea si mediocritatea. De aia biserica incepe cu "pace Domnului", sau "in pace Domnului sa ne rugam".
Dar a nu fi galcevitori si a renunta la barfa mi se par niste exercitii fenomenale de Inviere. Sa ne tinem gura si sa o deschidem doar pentru lucruri valoroase. Vin fete care injura la spovedit si le spun: aveti grija ca cu buzele astea cu care bodoganiti va trebui sa le spuneti copiilor vostri cand vor fi bolnavi: "stati linistiti ca va veti vindeca, fiti fara griji!" Ne pierdem valoarea, forta de rostire, daca folosim prost cuvintele."
