Amintiri scaldate in sange, partea a II-a. Macelul de la Fantana Alba. Cu crucile in maini, mii de romani au fost impuscati de soldatii sovietici

Noi nu stim nici macar ce s-a intamplat cu miile de romani din Nordul Bucovinei. Ne lipseste simtul fundamental al demnitatii nationale. Nu cautam, nu aratam responsabilitate istorica.

In acest reportaj, insa, ascultam marturii dureroase despre crima multiplicata din Nordul tarii si despre martiri fara nume. Si citim documente care, ramase secrete timp de o jumatate de secol, vorbesc cu cifre seci despre vieti disparute ori distruse.

Gheorghe Sidoreac are 89 de ani. Este unul dintre putinii supravietuitori care, in primavera lui 1941, a fost acolo.

Gheorghe Holovati, supravietuitor de la Fantana Alba: "Da da, "budiha, budihaia", o sa mergeti, o sa mergeti… Dom'le nu ne dati drumu, ne-ati inscris, ne-ati promis…nu ne dati drumul sa mergem in Romania, nu vrem sa facem altceva- vrem sa mergem sa traim mai departe in tara in care ne-am nascut. Sunt roman, suntem romani, ne-am nascut sub drapelul tricolor, vrem sa mergem in Romania. Sa traim cat om trai, sa murim acolo, sa nu murim in alta tara, in URSS."

Citește și

Amintiri scaldate in sange, partea I. Crimele de la 1 aprilie 1941: cum au fost ucisi mii de romani de catre sovietici

A plecat să lupte în Ucraina pentru a evita urmărirea penală și a murit. Este unul dintre cei mai tineri soldați căzuți în război

Incurajata chiar de unii reprezentanti ai autoritatilor locale sovietice, lumea s-a adunat din nou in 1 aprilie cu dorinta de a pleca in Romania. Visul lor s-a transformat insa intr-o tragica pacaleala. Mii de localnici, civili nevinovati s-au indreaptat spre Suceveni, o localitate apropiata de granita.

Ion Sucevean este profesorul de geografie din sat. Multi dintre ai sai au pierit in timpul prigoanei staliniste: "Ei atuncea s-au intors inapoi la Suceveni, pentru ca pe la Suceveni trecea drumul care lega Suceveniul cu Fantana Alba unde era granita. Drumul care lega satele de pe Valea Siretului cu Radautiul. Au luat cruci, icoane, prapuri…Si au venit la biserica de la Suceveni, aici da, chiar aici si au pornit pe drumul calvarului."

Aici la Suceveni, in dimineata zilei de 1 aprilie, oamenii au fost partasi la o slujba, au luat prapurii din biserica si au plecat spre Romania. O procesiune impresionanta. 3-4000 de tarani, marea majoritate barbati, dar si femei, copii si batrani. In frunte aveau steaguri albe, icoane si prapuri. La 2 km de granite au fost asteptati de cuiburi de mitraliera si gropi comune.

Tatal lui Vasile Sucevean era in frunte cu o cruce mare.

Vasile Sucevean, supravietuitor al Gulagului sovietic: "Tata, cum o luat crucea din biserica, cu toata lumea aceea cat o fost s-or dus la granita. Amu acolo este o padure, dar atunci cand l-o impuscat pe tata acolo era teren gol. Si cand au ajuns ei pe terenul acela, din mitraliere au deschis focul. Prima data i-a impuscat pe cei care erau cu protestul inainte."

Gheorghe Holovati: "Iesea flacara dintr'insa…de acolo si de acolo si de acolo…Vai de mine si de mine….o inceput lumea sa tipe. Dar in timp ce tipa de spaima, o inceput sa tipe si de gloante ca o inceput sa iasa sangele de acolo. Unul tipa, jos, culcati la pamant… Unii s-au culcat, altii fugeau… Unul ii mitraliat, altul tasneste sange din el, altul traistuta cu turte care le-o luat de acasa sare nu stiu unde, altul haina, altul i-o fost gaurit, mie mi-o fost gaurit cojocelul la poale. Tata ma cauta tot timpul, ma lua in fata lui, sa il impuste pe el, sa ma salveze pe mine, unii s-or trantit jos, dar tot impuscati…"

O zi si o noapte s-au auzit impuscaturile. Sute de oameni au fost ucisi sau raniti.

Holovati: "Or fi fost cel putin 5000 de oameni. Si din astia jumatate, nu stiu, ca ii vedeai ca n-or iesit din padure, unde sa fie. El era deja in padure. Era ranit sau mort in padure… Si dupa aioa or impuscat si in noaptea aia, or impuscat cat or prins. Si acasa cand am ajuns inca se mai auzeau impuscaturi. Noi am scapat minune dumnezeiasca - ne rugam la Dumnezeu, "Doamne, D-zeule, salveaza-ne' si ne-a salvat pe amandoi, si ne-a salvat pe amandoi, si eu si tata…"

Intr-o telegrama trimisa la Moscova, Nichita Sergheevici Hrusciov, pe vremea aceea secretarul general al Partidului Comunist din Ucraina, ii raporta triumfator lui Iosif Visarionovici Stalin ca nici un roman nu a trecut granita!

Sute de romani au fost atunci aruncati in gropile comune, unii fiind inca in viata. Localnicii spun ca timp de doua zile pamantul inrosit de sange s-a miscat pana cand toti si-au dat duhul.

Petro Christiuc: "Gropile commune? Undeva pe aici, nimeni nu stie sigur unde…Insa in acest loc a existat o cruce mare din lemn si langa cateva cruci mai mici. Iar mormintele erau tot undeva pe aici - Cate unu, doi, trei- Se spune ca au fost trei gropi comune".

Dupa destramarea Uniunii Sovietice, in locul teribilei crime au fost ridicate monumente de comemorare.

Petro Christiuc: "L-am intrebat pe tatal meu de ce … Apoi brazii au crescut si veneam aici dupa ciuperci, iar bunicul meu imi spunea sa plec din acest loc, pentru ca aceste ciuperci cresc pe sangele oamenilor. Ciupercile aveau palaria oarecum rosie. Prin urmare, m-am tot gandit ce putea sa se intample in acest loc. Pe urma, am crescut, iar la scoala nimeni nu vorbea despre acele evenimente, ziarele nu scriau despre acest lucru. Oamenii scriau ca cineva a fost impuscat in aceasta zona, ca asa au fost timpurile."

La doar cativa kilometri , peste granite este manastirea Putna. Aici a fost ridicat unul dintre primele memoriale pentru cei decedati la Fantana Alba.

Parintele Dosoftei: "Chiar daca ei nu vor fi canonizati asa, formal, de catre biserica, D-zeu le stie pe fiecare si oamenii se inchina cu multa evlavie la aceasta troita."

Parintele Dosoftei: "Ce-o fi fost in sufletul oamenilor alora cand si-au parasit casa, animalele, gospodaria in care au muncit o viata intreaga…- ei paraseau ceva vazut, dar se duceau la ceva nevazut, casa nevazuta unde stiau ei ca sunt acasa. Adica tara vazuta Romania. Ei au spus ca nu iau nimic cu ei, lasam acolo toata bogatia, si aveau pt ca bucovinenii sunt vrednici de felul lor, dar nu aveau libertatea aceasta de a fi conform firii lor."

Articol recomandat de sport.ro

Sociologul Gelu Duminică, după gestul lui Gigi Becali față de Adrian Șut: "Lipsă totală de umanitate cu numele Domnului pe buze"