"Orasul ascuns", partea 3-a: Autoritatile raman neputincioase, iar voluntarii din fundatii incapabili sa-i ajute pe oamenii fara adapost

Urmareste integral emisiunea pe VOYO.RO

Putini sarmani au reusit sa scape definitiv de viata in canal. Solutii de reabilitare exista, insa doar intr-un sistem integrat, in care echipe de specialisti lucreaza si cate 5 ani cu o persoana care a stat o viata pe strazi.

De cate ori societatea intervine eficient si ofera un sprijin consistent, acesti oameni raspund si muncesc sa scape de cosmarul canalelor.

Gabi si Mariana stau impreuna din 2005. I-am gasit la gura de metrou de la Grozavesti. Ea e gravida. Cersesc si cu ei au si o fetita, care nu a implinit inca 2 ani. Iar pe baiatul de 7 ani il au la mama Marianei, care locuieste intr-o garsoniera. Gabi e pe strazi de la 7 ani. Cat timp Gabi are cazier, ramane pe strada.

Oamenii strazii sunt tratati la comun, nu este analizat fiecare caz in parte. In aceeasi oala sunt pusi si cei care se drogheaza si cei care dovedesc ca se pot schimba. L-am intrebat despre situatia acestor suflete si pe edilul sef al Capitalei.

Sorin Oprescu, Primar General: "II imbrac, am grija de ei, bun, nu pot sa ma inteleg cu toti, seara cand vin, sunt tot in maieu si chiloti. Au vandut hainele pe care le-au primit de la noi. Nu-i nimic, repetam a doua, a treia oara. Si cand s-au plictisit de canal mai fac o tura si pe la mine si stau in conditii omenesti de viata. Asa am avut 786 de aurolaci practic luati din scarile de bloc din parc si probabil, nu probabil, sigur, si din fata Garii, la adapost in Pallady si au stat in conditii. Nu am lege sa pot sa actionez sa ma duc sa ii prind cu arcanul"

Pare ca autoritatile au numai solutii temporare si e prea greu sa te ocupi de fiecare caz in parte. Gabi si Mariana au ales tot canalul. Dar intr-o zona departe de lumea drogatilor. Aici isi cresc fetita, aici va veni pe lume si urmatorul copil. Firul de curent din canal este prins la stalpul de iluminat public de la suprafata, iar becul din subteran ziua nu functioneaza.

In canalele Capitalei sunt doua categorii de locatari - cei care au mai ramas din fostii aurolaci ai tranzitiei si "parvenitii"- cum sunt numiti pe strada tinerii care aleg viata pe strada mai tarziu, din pricina drogurilor.

Langa o gura de canal de langa Spitalul Coltea, doarme Oana, e dependenta de droguri si din 2008, om al strazii.

Oana: "Daca eu nu ma ajut cu psihicul, nu ma ajuta nimeni. Pai si de ce nu vrei, e mai bine asa pe strada? Nu e bine, dar daca eu atata pot aici (la cap)? Si nu ai vrea sa muncesti, sa te intorci la serviciu sa faci ceva? Ba da, mi-as dori viata dinainte, dar acum e mai greu. Daca am ajuns cu astea, sa ma conduca astea...Dar nu se mai salveaza niemeni din droguri? O singura persoana stiu care s-a salvat. Unul."

Oana spune ca a luat calea drogurilor acum 3 ani. "A murit tata, s-a aruncat de la balcon in fata mea. A fost un soc pentru mine"

 A inceput sa isi alunge durerea cu heroina. Acum foloseste etnobotanice. De 3 ani e plecata de acasa, unde o asteapta mama ei. Oana are si un frate mai mare, tot in Bucuresti, om de afaceri, e casatorit si are un copil.

Nu mai crede ca poate fi ajutata. La ultimele analize, anul trecut, a aflat ca are hepatita C. Anul acesta nu si-a mai facut, de teama sa nu afle si de alte boli. Oana a avut candva o viata normala - a fost timp de 7 ani, infirmiera la un spital celebru din Capitala.

Oana: "Sincer, la munca m-am apucat de droguri. Greu de crezut dar asta e, era unul la fel de tanar ca si mine, care la el in cartier se droga. Si era la serviciu si el. Da. La un spital din Bucuresti."

Oana numeste casa tot Bucurestiul, dar pentru iarna care vine, s-a limitat la canal. La baza scarii miroase a mucegai si haine umede, un iz incins, greu de suportat.

Bucurestiul e orasul paradoxurilor. E plin de cladiri parasite, nelocuite, dar in acelasi timp are aproape 2000 de oameni fara adapost care traiesc prin canale. Casele parasite sunt folosite de oamenii strazii doar ca locuri in care sa se drogheze. Dovada, un imobil de langa Guvernul Romaniei.

Razvan spune ca se drogheaza de la 18 ani, dar a plecat de acasa in urma cu 5, cand i-a murit mama. A ramas cu sora lui - cu 10 ani mai mica - si tatal lor. Cu parintele s-a luat la bataie de mai multe ori si a ales sa plece dupa ce le-a vandut bunurile din casa.

Am mers la Razvan acasa, intr-un bloc din zona Ghencea, am gasit-o pe sora lui. Ne spune ca atunci cand a plecat, Razvan avea 120 de kg, acum este piele si os.

Mirajul strazii aduce tot mai multi dependenti de droguri catre viata mizera, de canal. Tot in crestere este si numarul magazinelor de vise - cel putin cate unul in fiecare cartier. Bucuresti, Calea 13 Septembrie. La magazinul de vise te indruma chiar paznicul acestui complex comercial, gard in gard cu o scoala. Un alt magazin e in Ferentari, unul la Bobocica, si altul langa stadionul Giulesti.

Marfa se da la un geam, iar daca vine politia, comerciantii pretind de fatada ca vand ingrasaminte pentru flori. Fara mandat, oamenii legii stau la geam si ii cred pe cuvant.

Autoritatile confirma un adevar dureros. Aproape ca s-a dublat, numarul romanilor infectati cu HIV. Cresterea este direct proportionala cu cea din randul consumatorilor de stupefiante. Printre ei, sunt de 20 de ori mai multi bolnavi, fata de acum 3 ani. Au ajuns in aceasta situatie disperata, pentru ca au folosit o singura seringa atunci cand si-au injectat drogurile si au intretinut neprotejat relatii intime in canale.

Calea Ferentari, ora 16. O echipa de la Asociatia Romana AntiSida imparte seringi, prezervative si pansamente sterile consumatorilor. Cat de eficienta este actiunea, stiu dependentii de droguri.

Oana, dependenta droguri: "Tinem doua, trei pentru noi in ziua aia si dupa aia le vindem la altii..."

 Dan Popescu, Asociatia Romana Antisida: ''Situatia e crancena in momentul asta, dat fiind faptul ca in 2009 erau inregistrate 4-5 cazuri noi de infectie cu HIV in randul consumatorilor de droguri, acum pana la jumatatea lui august avem deja 130 de cazuri noi."

Si acestia sunt doar cei cunoscuti. In realitate sunt mult mai multi si imposibil de controlat. Politistii paseaza raspunderea. La fel cei din Agentia Antidrog. Autoritatile nu se inteleg nici intre ele si nici nu colaboreaza cu fundatiile. Reporterii "Romania, te iubesc" au filmat un scandal intre politia locala si ONG-uri la Gara de Nord - autoritatile acuzate ca au acoperit cu pamant gurile de canal.

In Bucuresti functioneaza 6 Directii de Asistenta Sociala de la sectoare si Directia mare, a Municipului Bucuresti. In plus sunt zeci de ONG-uri: unele fundatii se ocupa de copiii de pe strazi, alte centre ii primesc pe sarmanii majori, alte organizatii ofera doar servicii medicale stradale si fac donatii in haine si mancare. Si o ultima categorie ONG-urile care ofera consiliere antidrog. Teoretic, exista destule institutii care sa se ocupe de aceasta problema. Doar teoretic.

Pe strada e lipsa de colaborare, care mentine de 2 decenii fenomenul canalului, desi solutii exista.

La nici o ora de Bucuresti, langa centura Ploiestiului functioneaza de ani buni o fundatie, cu scoala de meserii. Aici oamenii strazii primesc adapost si mancare timp de 2 ani, perioada in care pot invata sa devina brutari, cofetari, bucatari, barmani si tamplari. La final primesc atestat si se pot angaja. Painea facuta de ei se vinde la multe magazine din Capitala, iar in urma cu 3 ani proiectul a fost premiat ca fiind cel mai bun act social din Europa. Centrul a primit atunci un milion de euro, bani cu care a fost amenajat si un fost CAP, din apropiere. Cu grajduri transformate in ateliere si locuinte.

 Fundatia a fost infiintata de un austriac si la scoala au fost adusi instructori, voluntari de la Viena, unii studenti, altii pensionari. Andreas e sef la brutarie.

Andreas Vesch, voluntar austriac: "Am inceput sa lucrez pe partea de patiserie brutarie nu niste tineri si am facut diferite produse, tinerii au apreciat, le-a placut si asa a crescut proiectul si in 2011 am infiintat aceasta brutarie aici care are 24 de locuri de formare. Noi lucram cu tineri care rovin dintr-un mediu social defavorizat, asta nu inseamna ca nu sunt talentati sau ca nu pot invata o meserie ca lumea."

"Au potential foarte foarte mare, important este sa-i facem si pe ei sa inteleaga asta, si ei sa lupte pentru asta sa invete. Si sa lucreze foarte mult pentru asta. Pentru ca nu vine nimic de la sine asa. Adica noi aici lucram foarte practic si foarte intensiv cu ei ca sa-i scoatem brutari buni."

Printre cursanti este si Alex, fost boschetar de Bucuresti. Alex nu-si cunoaste tatal, iar cu mama nu mai tine legatura. Din toata copilaria zbuciumata, e mahnit ca nu mai stie nimic de fratele sau geaman, Vasile. Semanau ca doua picaturi cand au fost dati la orfelinat, insa Vasile a fost infiiat cand erau permise adoptiile internationale.

Vasile a incercat sa-si caute fratele geaman si a aflat de la autoritati ca legea interzice oferirea de informatii. Sansa e ca Vasile sa il va caute la randul sau. Spune ca simte atunci cand ii este rau si cand ii este bine si legatura dintre ei e puternica si la zeci de mii de km.

 Scoala de meserii da rezultate. De care oamenii strazii din Capitala habar nu au. Din 2010, 3 tineri care au absolvit aceste cursuri deja lucreaza in panificatie, sunt pe salariul lor, la o fabrica din Bucuresti. Alti 2 sunt patiseri si 4 sunt tamplari la o fabrica de mobila. Reprezentantii asociatiei spun ca iau permanent legatura cu responsabilii de la Bucuresti, in speranta ca tot mai multi sarmani vor afla de cursurile gratuite.

Costin Fronoiu, director Scoala de Meserii: "Suntem la gradul de ocupare de 70% si ne dorim sa devenim mai bine cunoscuti. Am incercat sa-i abordam si ne lovim intotdeauna de lipsa de timp a dansilor, deoarece i-am invitat sa ne viziteze, i-am invitat sa vada activitatea noastra, sa vada in ce consta aceasta scoala de meserii sa vada ce fac si ce abilitati vor dobandi tinerii "

La Bucuresti, doar scuze si explicatii uluitoare.

Dr. Danut Ioan Fleaca, director general DGASPC sector 1: "Nu cred ca asistentul meu social care are facuta facultatea de asistenta sociala sau psihologul meu trebuie sa ia toxicomanul de pe strada si sa-l duca unde? Daca se intampla ceva... sa se intample de la 8 la 4, ca e posibil sa am doi oameni, daca se intampla dupa ora 16 nu pot sa trimit."

Multi tineri au ajuns pe strazi abuzati, maltratati de parinti sau din cauza batailor din caminele sociale. Isi gasesc refugiul pe strazi, si, izgoniti si pusi la zid, devin violenti. Sunt pierduti de societate doar pentru ca nu exista vointa. Altfel, cand sunt ajutati si primiti intr-un sistem integrat, raspund. Dovedesc ca pot fi reintegrati si fiecare luna de intarziere de accept din partea societatii ii indeparteaza si mai mult - dependenta de droguri ii face si mai inadaptabili.

 Ora 10 dimineata, alta fundatie din Bucuresti. Aici tinerii de pe strazi invata lumea circului dupa reguli simple. In care violenta de orice fel ramane la usa. Andrei si Gabi exerseaza intens de doua luni pentru un numar special. Andrei a inceput repetitiile pentru circ in 2002, cand a venit la Fundatie de pe strazi.

Andrei: "Deci noi seara ne intalneam, ne vorbeam, ce am facut azi, pe unde am fost ce s-a intamplat si dimineata ne desparteam toti. Si ne spuneam ma duc acolo ma duc acolo si la ora cutare ne intalnim la canal."

A incercat Circul si a ajuns unde nu si-a inchipuit vreodata.  Au umblat prin toata Europa cu spectacolele lor si au vizitat Romania de la un capat la celelalt. E momentul lor de glorie si in astfel de spectacole se simt importanti, iubiti, pot fi priviti cu admiratie.

Andrei: "Avem un salariu pentru a ne intretine, pentru ce facem noi ca drept rasplata, ne-a facut un salariu. Si cu banii aia ne intretinem. Nu uit de unde am plecat, ca aia nu ai cum sa uiti. "

Si nici nu ar avea cum. Cand ziua se incheie, Andrei si Gabi pleaca de la Fundatie. Au spus zambind, ca locuiesc la Tineretului. In Parcul Tineretului. Sunt curati, atat cat pot fi oameni care isi petrec noptile dormind pe jos, pe niste cartoane, iar dimineata se spala la cismelele din parc. Spun ca s-au rupt complet de canal, unde anturajul implica infectie, droguri si violenta.

Andrei: "E mai linistit e mai ferit, nu mai vine lumea sa te bruscheze sa te deranjeze noaptea din somn. "

 Opt luni pe an dorm sub cerul liber. Din ce economisesc, pun deoparte pentru ce ei numesc "avansul de iarna" - din noiembrie pana in martie inchiriaza o garsoniera. Viseaza la momentul cand vor putea sta permanent cu chirie.

Iar cel mai recent moment de circ al lor, este inspirat chiar din viata pe strazi si in canal. La fel ca in viata, din canalul unde au stat gramada, urca unii pe altii. O piramida umana in care, uniti, au puterea sa ridice privirile. Intr-o sala de 15 metri patrati, refac 15 de ani pe strazi.

Momentul vorbeste despre plecarea pe drumuri diferite, dar si despre amintirea canalului, pe care nu il vor uita niciodata. In numarul de circ, coboara in subteran cu zambetul pe buze.

Lumea de sub pamant se extinde an de an. Incercarile autoritatilor de a-i indeparta fortat pe oamenii strazii, esueaza. Putini sunt cei care gasesc alternative la traiul sub oras, desi acestea exista. Universul lor e acaparat de droguri si doar moartea timpurie ii imputineaza prin canale.

In capitala de sub Bucuresti, prafurile nocive tin loc de mancare, de ajutor si vorbe bune. Trasul la punga a fost inlocuit cu injectiile in vazul lumii, iar numarul celor infectati creste la fel ca nepasarea responsabililor. Traiesc intr-o lume paralela, greu de descris si de crezut. Ii vedem zilnic, trec pe langa noi, stim ca exista dar sunt tratati ca si cand n-ar exista.