Complicata moștenire | Cum a ajuns istoricul român Nicolae Iorga să fie cunoscut drept un mare prieten al poporului albanez
Complicata moștenire, partea I. Prestigiul unui stat este dat și de modul în care este consecvent în politicile sale internaționale, și în felul în care își urmărește obiectivele de politică externă.
România a avut, în anumite etape, o istorie efervescentă în relațiile internaționale, iar în urma cooperării cu diverse state, are bunuri, care ar trebui să fie recuperate și puse în valoare.
România are în patrimoniul său și o serie de moșteniri în afara granițelor
Personalitatea lui Nicolae Iorga a fost recunoscută european. Istoria scrisă de acesta este considerată ca fiind certificatul de botez pentru Albania, care i-a rămas recunoscătoare. Cosmin Savu a mers în Tirana și a cercetat moștenirile externe ale României.
Un drept care nu este mereu afirmat, cade în uitare. România are în patrimoniul său și o serie de moșteniri în afara granițelor, pe care trebuie să le îngrijească și să le valorifice, să-și dea silința pentru a le recupera.
Cosmin Savu: Fiecărui tânăr care intră pe poarta MAE, i se spune povestea Tezaurului Românesc furat de ruși la Moscova, a Sabiei lui Ștefan cel Mare ajunsă la Istanbul, a creanțelor externe provenite din schimburi economice înainte de 1989, a bunurilor Fundației Gojdu sau a Institutului Iorga de la Saranda.
Toate aceste moșteniri au în spate istorii, întinse pe zeci de ani, povești complicate și controverse, dar și eforturi făcute de înaintași, care nu trebuie neglijate. La mai bine de 250 de kilometri la sud de Tirana, pe Riviera albaneză, se află un teritoriu românesc. O proprietate ce valorează milioane de euro, dar mai ales, este încărcată cu o valoare istorică și culturală neasemuită, care a fost în centrul unui litigiu întins pe ani de zile.
Cosmin Savu: Suntem în Saranda, Albania, într-o zonă superbă, într-una dintre cele mai frumoase stațiuni de pe malul mării Ionice. Vizavi este chiar insula greceasca Corfu, vizavi este chiar vama albaneză și în spate este un domeniu, care aparține statului român. O istorie lungă și complicată, dar care ar fi trebuit să fie tranșată, pentru că instanțele din Albania s-au pronunțat în favoarea statului român.
Relația de prietenie și sprijin dintre Albania și România
De la începuturile sale, statul modern albanez a beneficiat de un sprijin necondiționat din partea României. La începutul secolului trecut, la București se afla o mare diasporă albaneză, iar suportul din partea Regatului României a fost deplin. Regele Carol I și-a exprimat entuziasmul pentru recunoașterea tânărului stat în 1913. Ne-am dovedit constant ca un aliat de nădejde în Balcani, atunci când albanezii au avut nevoie de noi în istorie.
Taulant Balla este lider al partidului de guvernământ din Albania, șeful grupului socialiștilor din Parlamentul albanez. A studiat științe politice la Iași.
Taulant Balla, șeful grupului Partidului Socialist din Parlamentul Albaniei: „România este singura țară în Balcani cu care Albania nu a avut niciodată un război, cu ceilalți, din păcate”.
Cosmin Savu: Independența Albaniei față de Imperiul Otoman a fost obținută în 1912. Pe actul oficial au semnat și etnici români sau aromâni, cum ar fi Pandali, Zografi. Ceea ce este interesant, este că imnul de stat al Albaniei este scris de Ciprian Porumbescu - „Pe-al nostru steag e scris Unire”.
Taulant Balla, șeful grupului Partidului Socialist din Parlamentul Albaniei: „Din România ne-au venit numai cele bune”.
Titus Corlățean este astăzi președintele Comisiei pentru politică externă din Senatul României și a fost diplomat în Ministerul de Externe, pe care l-a și condus între 2012 și 2014.
Titus Corlățean, președintele Comisiei pentru politică externă a Senatului: „Independența Albaniei a plecat prin grupul de revoluționari, care s-a întrunit la hotelul Continental, pe Calea Victoriei, a plecat de acolo în 1913 și a generat tot procesul de eliberare națională și de declarare a independenței”.
Taulant Balla, șeful grupului Partidului Socialist din Parlamentul Albaniei: „Domnul pe care îl vedeți acolo, în spate, când vă întoarceți, vă duceți la Hotel Continental. Ismail Quemali a stat acolo și, împreună cu diaspora noastră, a hotărât să se întoarcă în Albania pentru a declara independența țării noastre, independența care a fost recunoscută la Congresul de la Londra, pe baza unor scrieri. Da, prelegerile domnului Iorga”.
Nicolae Iorga, prietenul poporului albanez
Nicolae Iorga a fost cel care a scris prima istorie a Albaniei. Cercetările acestuia au fost folosite ca dovezi pentru continuitatea poporului albanez.
Taulant Balla, șeful grupului Partidului Socialist din Parlamentul Albaniei: „Argumentele prin care domnul Iorga a scris despre țara albanezilor și despre poporul albanez, au fost argumente foarte importante folosite de reprezentanții noștri”.
În 1931, atunci când Nicolae Iorga a împlinit 60 de ani, guvernul albanez și regele Ahmed Zogu hotărăsc să-i doneze marelui istoric un teren, în semn de recunoștință pentru ajutorul dat poporului albanez. Adina Berciu-Drăghicescu și Marian Crăciun sunt cercetători în spațiul Balcanilor.
Adina Berciu-Drăghicescu, istoric: „S-a gândit, în numele poporului albanez, să-l onoreze pe marele istoric cu o donație. Să-i doneze o bucățică, un teritoriu, unde el să-și ridice o locuință și să stea când va dori”.
Terenul a fost ales de Vasile Stoica, ambasador al României la Tirana, un mare susținător al cauzei românilor din Balcani.
Adina Berciu-Drăghicescu, istoric: „Stoica s-a gândit unde să fie cel mai grozav și mai frumos, și atunci s-a ales Saranda”.
La ora aceea, un sat de pescari, un port la Marea Ionică și un tărâm încărcat cu multă istorie.
Adina Berciu-Drăghicescu, istoric: „Locuit din perioada greacă, locuit din perioada bizantină, de veche locuire arheologică, istorică”.
Marian Crăciun, cercetător: „Era și o întreagă zonă istorică”.
Pe o străduță din Saranda, o Dacie cu tricolor pe portiere parchează în fața Fundației Culturale Nicolae Iorga. Aceasta este o asociație creată de aromânii din zonă, prin forțe proprii, și este condusă de Pano Bakalli.
Aromânii din Saranda îi recunosc diplomatului Vasile Stoica lupta pentru păstrarea identității în zonă.
Pano Bakalli, președinte Fundației „Nicolae Iorga” din Saranda: „Stoica era o personalitate, cum să spun, un ambasador, mare ambasador. Și să știi că, în relațiile cu Albania și în tot Balcaniul, nu ramănea un os de aromân dacă Stoica nu făcea un lucru mare pentru aromâni. A fost cel care a promovat cultura românească în Balcani. Aceste lucruri sunt evidente. A avut și o contribuție financiară. Și clopotul de la biserica din Corcea, după cutremur, a fost finanțat din buzunarul lui”.
Așadar, locul ales în Saranda nu era lipsit de valențe românești. Profesorul Nicolae Iorga a dăruit acest teren, în 1934, statului român, cu condiţia înfiinţării unui Institut Român în Albania şi construirea pe teren a unui edificiu.
Adina Berciu-Drăghicescu, istoric: „Iorga donează terenul statului român, cu condiția să se înființeze acolo un institut de arheologie, un institut de cercetare”.
Clădirea a fost construită după planurile arhitectului Petre Antonescu, cel care a realizat și clădirea Primăriei București, a cazinourilor din Constanța și Sinaia, a Arcului de Triumf sau a Facultății de Drept din Capitală. Nicolae Iorga îl împuternicește pe Dumitru Berciu, tatăl cercetătoarei Adina Berciu, să conducă, în numele său, lucrările de realizare a institutului.
Adina Berciu-Drăghicescu, istoric: „În 36, Iorga revine cu o scrisoare către tatăl meu, anunțându-l că gata, Ministerul de Externe îi va da 20.000 de lei pentru începerea unei construcții cât mai ample. Guvernul albanez a primit cu multă solicitudine înființarea acestui așezământ”.
În 1938, la București, se dă un decret de lege pentru definitivarea Institutului Român pentru Studii și Cercetări Arheologice din Saranda, ridicat din banii Guvernului României.
Adina Berciu-Drăghicescu, istoric: „Clădirea și terenul Institutului de la Saranda devine proprietatea statului român. Institutul poate funcționa oficial, aflându-se în subordinea Ministerului Educației”.
Profesor albanez: „Iorga a fost un om de știință cu valoare mare și, individual, cu o mare afectivitate”.
În 1939 începe cel de-Al Doilea Război Mondial și, în 1940, istoricul Nicolae Iorga este asasinat de către legionari. Institutul funcționează cu intermitențe până în anul 1944, sub conducerea lui Dumitru Berciu.
Marian Craciun, cercetător: „De la început trebuie spus că Institutul de la Saranda a fost gândit ca un loc în care să se facă cercetarea interdisciplinară”.
Adina Berciu-Drăghicescu, istoric: „Institutul avea un muzeu unde trebuiau să fie expuse toate cercetările și o bibliotecă, și să aibă loc unde se poată locui, dormi, mai ales bursierii care au preocupări de studii balcanice”.
Arheologie, lingvistică, etnologie și folclor au fost subiectele de lucru ale institutului, până la venirea comuniștilor în Albania.
Adina Berciu-Drăghicescu, istoric: „În 45 se închide tot în Balcani. 45-46. Școli române, biserici române. Enver Hogea confiscă sau cum se spune, naționalizează o suprafață, o instituție și un teren, care nu-i aparține, aparține altui stat și așa rămâne”.
Guvernul comunist condus de Edver Hogea a naționalizat și Institutul roman, iar în clădire a funcționat Vama Saranda și, ulterior, un club sportiv care și-a extins domeniul.
Edmond Prifti, jurnalist: „În timpul comunismului a fost clubul sportiv „Butrinti”, de la orașul vechi, antic care este pe lângă Saranda, așa se numea”.
Edmond Prifti este un jurnalist albanez de origine română.
Edmond Prifti, jurnalist: „Aici a fost o istorie întreagă și complicată. După 90, toate proprietățile care au fost de la stat, au fost particulare, au fost privatizate. Situația aceasta este în toată Albania, de fapt, nu este doar la Institutul Român din Saranda. Problema este că s-au făcut o mulțime de falsificări”.
Sursa: Pro TV
Etichete: romania, Romania te iubesc, albania, Nicolae Iorga,
Dată publicare:
26-03-2023 18:59
