Amalia Enache: "Cei tineri nu înțeleg cât de greu era să ieșim din țară. Acum ne deranjează dacă e puțină coadă la aeroport”

Amalia rememorează anul 2006 – anul dinaintea aderării la Uniunea Europeană – și atmosfera de atunci, când întreaga țară simțea că va veni, în sfârșit, o viață mai bună.

„Cei tineri nu înțeleg acum că noi stăteam la niște cozi ca să primim o ștampilă pe pașaport, ca să putem ieși din țară. Știi, acum ne deranjează puțin la aeroport dacă e puțină coadă și întârziem jumătate de oră”, spune Amalia.

Libertatea de mișcare nu este un lucru „dat”, ci un vis pe care l-am cucerit cu greu, își amintește ea: „Pentru noi, cei care am prins și un acces mult mai greu în Vestul Europei… asta e o amintire foarte puternică”.

“În 2006, aș fi jurat că românii nu se vor sătura niciodată să fie europeni. Dar uite că au trecut 19 ani, și uităm”

Amalia Enache: “Foarte mulți dintre români au început să spere că vor putea să câștige mai mulți bani, ceea ce s-a și întâmplat după aderarea în Uniunea Europeană. A fost așa, un val de de plecări din România pentru un trai mai bun.(…)

Încă era foarte anevoioasă plecarea pentru muncă. Piața muncii s-a deschis un an mai târziu, dar în mintea noastră încolțeau toate aceste speranțe. Și dacă e să mă întrebi atunci, în 2006, aș fi jurat că niciodată românii nu se vor sătura de a fi europeni. Dar uite că au trecut 19 ani, și uităm. Vin generații care n-au trăit ce am trăit noi înainte.”

În 2006 începuseră deja “luptele pentru tigăi” în supermarketuri

Amalia își amintește și de celebrele “lupte pentru tigăi” – în care protagoniștii erau clienții ce “rupeau ușile” supermarketurilor care se deschideau pe bandă rulantă.

“Începuse un pic să fie puterea de cumpărare mai mare. Apăreau primele mall-uri în România și mai era nebunia de reduceri, de promoții. Îmi amintesc imaginile cu oameni care, la propriu, rupeau ușile pentru reducerile la tigăi. Deci trăiam într-un entuziasm așa, care din păcate, a fost temperat foarte, foarte repede de realitate, spune Amalia, referindu-se la criza financiară globală din 2008.

"Mamă, dar eu nu am găini!”

Amalia își amintește și de isteria care cuprinsese România când au fost semnalate primele cazuri de gripă aviară. Deși boala afectează doar păsările (inclusiv cele din ferme), multă lume era îngrijorată că și oamenii ar putea avea de suferit.

Ea își aduce aminte și de o discuție amuzantă cu mama ei, care o sunase îngrijorată de ce se întâmplă.

Amalia Enache: “Nu se întâmplase niciodată în țara noastră așa ceva. Îmi amintesc că a fost și un oraș în carantină, Cernavodă. Cumva, în zona aceea era o problemă cu gripa aviară, dar eu îmi amintesc că părinții mei erau mai panicați decât eram eu și țin minte că eu am și glumit cu ei.

Vedeau lucrurile la știri, și țin minte acea conversație la telefon: "Dar mamă” - mă întrebau că na, fata lucra la știri - „cum e cu gripa aviară?. Cum e, dar cum ești tu acolo?”

Și țin minte că am zis: "Mamă, dar eu nu am găini!” Deci nu, nu există nicio preocupare în sensul ăsta. Dar prima dată, vezi, oamenii începeau să simtă aceste îngrijorări și părea că ne afectează chiar pe toți.

Sigur, cu toată empatia pentru cei care au fost nevoiți să-și omoare animalele, dar vezi, istoria ne-a învățat că trebuie să tratăm așa cum se tratează corect, epidemiologic, o astfel de poveste, fără să ne baricadăm în case. Mai ales noi, cei care nu aveam găini!"  

Articol recomandat de sport.ro

Sorana Cîrstea, o raritate! Ce scriu americanii după calificarea în optimile de la US Open