Din Anzii Peruvieni, la gulaș: lucruri mai puțin știute despre boia
Țară a conchistadorilor și a amerindienilor, a poveștilor despre mayași, credințe și culori, Peru este țara ce fascinează de milenii, aflându-se la granița dintre istorie și mitologie.
Străzile pietruite ce păstrează amintirea aventurierilor plecați să cucerească Americile, ruinele orașului pierdut Machu Pichu, spectaculoșii Anzi Peruvieni și mâncarea cu influențe africane, chinezești, japoneze și spaniole – toate fac din Peru locul în care 6000 de ani de cultură și civilizație se îmbină armonios în prezent.
Odată ajuns în Peru, e clar că te afli într-un loc al credințelor mistice, unde vechii păgâni încă își fac simțită prezența. Moștenirea culturală bogată a Peruvienilor devine din ce în ce mai autentică și adevărată pe măsura ce te strecori pe străzile ce vibrează în culori și ritmuri mayașe, unde vechii zei sunt reîncarnați ca sfinți creștini, iar pelerinii urcă munții unde vechii Incași trăiau.
Nu e de mirare că în acestă lume plină de culoare, plină de arome și ritmuri străvechi, există o paleta largă de preparate gastronomice, care vin să completeze peisajul m ulticultural al țării: ceviche cu bucăți mari de chilli și porumb, tocane lăsate mult pe foc, gustoasele alfajores – posibilitățile sunt nenumărate, la fel ca și ingredientele deja consacrate ale zonei.Despre mâncarea peruviană nu se vorbește foarte mult, însă un element al acestei gastronomii este mai răspândit decât am putea crede la o primă vedere, chiar și în Europa.
Cu o nuanță rubinie și un gust picant, dar plăcut, boiaua de ardei este unul dintre cele mai îndr ăgite condimente din lume. Dulce, iute sau afumată, oferă o notă su btilă și natur ală prepara telor de pe toate continentele. Boiaua de ardei afumată are toate calitățile omonimului original, doar că oferă în plus un gust distinct de copt, care rezultă din faptul că este uscată deasupra unui foc de lemn de stejar. Acest ton bogat conferă o tentă reală preparatelor, la fel de reală ca și Trujillo, Lima, Ica, Arequipa sau Moquegua, zonele din Peru unde cresc culturile de ardei. Folclorul din zona Anzilor spune că lacul Titicaca este locul de naștere al soarelui – același loc unde soarele își infuzează acum căldura în gustul ardeilor, parcă însuflețindu-i.
În Peru, ardeii sunt cultivați și recoltați încă dinainte de descoperirea Americilor. Se crede că boiaua roșie nu a fost introdusă în Europa decât atunci când Cristofor Columb a adus-o înapoi în Spania în secolul al-XV-lea, fiind utili zată inițial ca plantă decorativă, ca mai apoi să își ocupe locul în gastronomia europeană.
Aici, boiaua de ardei condimentează mâncărurile încă de la 1900, aducând-le o notă profundă de aromă și culoare.
Și acest condiment își face loc pe piața din România, Kamis selectând numai cei mai buni ardei roșii, care sunt verificați de 5-6 ori manual – înainte de a deveni boiaua atât de iubită de către gospodinele din întreaga țară. Recoltarea manuală și plasarea ardeiului roșu pe nisip este una dintre metodele pe care Kamis, parte a grupului McCormick, o folosește.
Dacă doriți să cunoașteți secretul unei paelle spaniole autentice, atunci puteți combina boiaua Kamis cu șofran, iar dacă vreți să aduceți o nouă paletă de culoare preparatelor, puteți încerca să presărați un vârf de boia peste ouă cu maioneză, sos alb sau supe cremoase.Pentru mâncăruri delicioase la tigaie, presărați-o peste cartofi cu ardei și ceapă, pentru un plus extraordinar la cina de duminică, sau însuflețiți orice salată amestecând boia de ardei cu suc de lămâie și ulei de măsline și apoi turnând abundent peste verdețuri.
De asemenea, cu toții suntem familiari cu gulașul, ale cărui origini datează încă din Evul Mediu, când era pregătit pe foc deschis, iar ardeiul nu era încă folosit ca ingredient. Gulașul era la acel timp o simpla supă de carne prajită și ceapă.
Gulașul a fost declarat ulterior un fel de mâncare național maghiar la sfârșitul secolului al-XVII-lea, după ce boiaua a ajuns în Europa, iar preparatul a luat forma pe care o cunoaștem astăzi.Așadar, folosită în întreaga lume, dar cu o istorie adânc înrădăcinată într-un loc al credințelor mistice, boiaua de ardei nu este un simplu condiment – ea devine o poveste.
