(P) Intervenție chirurgicală minim invazivă cu succes. Un bebeluș născut fără orificiu anal si-a recapatat copilăria
După o sarcină fără probleme, Raluca se aștepta ca nașterea să aducă un nou capitol fericit din viața ei: cel în care va face cunoștință cu micuțul atât de mult așteptat.
Un diagnostic șocant, însă, a marcat începutul unei perioade de luptă, dar și una în care a refuzat să își piardă speranța: la nașterea bebelușului, medicul neonatolog i-a dat Ralucăi un diagnostic care ascundea multe: malformație anorectală rară – imperforație anală.
„În momentul în care mi-au zis că nu are orificiu anal, au început să-mi treacă prin minte tot felul de scenarii, pentru că, în mintea mea, nu știam că există așa ceva, că se poate întâmpla. În acel moment, mă gândeam doar: cum o să trăiască copilul meu dacă nu poate elimina scaunul? Și doamna doctor cu care am născut și-a dat seama prin ce treceam și a început să-mi ofere explicații. Mi-a spus că a palpat zona și că se simte colonul, că este foarte aproape, că sigur va fi nevoie de intervenție, dar că poate fi vorba de o singură operație sau pot fi două”, își amintește Raluca ziua în care Oliver a venit pe lume. Atunci a auzit pentru prima oară termenul de imperforație anală – o malformație congenitală în care orificiul anal lipsește, iar bebelușul nu poate elimina fecalele în mod natural.
Cum este îngrijit un nou-născut cu imperforație anală
Pentru Raluca și soțul ei, începea o perioadă de provocări. După 24 de ore de la naștere, lui Oliver i s-a montat o colostomă prin intervenție chirurgicală – un orificiu în burtică, prin care să elimine fecalele într-o pungă. Îngrijirea unui bebeluș care are o colostomă este un proces complex, care înseamnă, pe lângă golirea și curățarea pungilor, folosirea unor spray-uri speciale pentru a dezlipi colostoma, dar și pentru a proteja pielea sensibilă. Imperforația anală afectează aproximativ 1 din 5.000 de nou-născuți. Face parte dintr-un spectru mai larg de malformații anorectale și poate varia ca severitate – de la cazuri mai ușoare până la malformații complexe, cu alte afecțiuni asociate.
După o lună de la naștere, a apărut o nouă provocare: Oliver s-a confruntat cu un prolaps, adică o porțiune din intestin care îi ieșea prin colostomă, incizia fiind foarte mare comparativ cu corpul micuț al bebelușului. A fost prima oară când Raluca a luat legătura cu dr. Daniela Dobrițoiu, medic chirurg pediatru în Ponderas Academic Hospital, care a ales să îi ofere lui Oliver o soluție modernă, minim-invazivă.
„Doamna doctor mi-a răspuns la orice întrebare, oricând. Și când a făcut prolaps, și când am avut o perioadă când i-a sângerat colostoma, când i s-a iritat pielea, când am început diversificarea. […] Am știut tot timpul ce avem de făcut și asta a ajutat foarte, foarte mult, atât pentru noi să-l îngrijim, cât și psihic, pentru că știam că aveam un sprijin”, explică Raluca, adăugând că îi va fi mereu recunoscătoare doamnei doctor și pentru faptul că mereu i-a încurajat să se poarte cu Oliver la fel ca un copil normal, pentru că așa era.
Operat laparoscopic la doar 7 luni. „Imaginați-vă cum ar fi trebuit să încapă 2-3 mâini de chirurgi într-un pelvis care are 5 cm diametru”
Recomandarea inițială primită de Raluca era să aștepte până la 1 an pentru a-i face lui Oliver intervenția de coborâre a colonului și de deschidere a orificiului anal. Când a aflat că dr. Daniela Dobrițoiu îl poate opera pe Oliver mult mai repede și minim invaziv, a fost nespus de fericită: „Mi-am dorit să se întâmple operațiile astea cât mai repede și mă bucur că am putut să le facem mai rapid, ca el să uite și să nu rămână cu niciun fel de traumă”.
În România, la fel ca în multe țări din Europa, nu există ghiduri clare privind tratamentul malformațiilor anorectale la copii, explică dr. Daniela Dobrițoiu: „Noi ne ghidăm după ce publică alte școli, care au mai multă experiență. Cred, totuși, că nu trebuie așteptat prea mult, pentru că dacă amânăm momentul în care copilul folosește partea inferioară a colonului și viitorul anus, cu atât îi va fi mai greu să se adapteze. Pe Oliver l-am operat îndată ce a avut o greutate care să ne permită accesul, astfel încât să putem lucra în sala de operație în condiții de siguranță și să avem un rezultat bun, dar și ca el să tolereze bine o anestezie generală de lungă durată”.
În februarie 2025, la doar aproape 7 luni, Oliver a trecut prin a doua operație din viața lui, pentru coborârea colonului până la perineu și deschiderea anusului. Operația a durat mai bine de 6 ore și a fost realizată laparoscopic.
„Dacă Oliver nu era operat laparoscopic, ci deschis, ar fi avut, în afară de incizia pe care o are acum la colostomă, și o incizie pe linia mediană, cel mai probabil supraombilicală, până la pubis, adică o incizie destul de mare. Ar fi fost o traumă considerabilă pe peretele abdominal, tăiat și pe mijloc și pe lateral. Laparoscopic, disecția s-a putut face cu o vizibilitate extrem de bună, până jos, în așa fel încât să coborâm colonul exact unde trebuie, lucru care este dificil de făcut prin chirurgie clasică. Imaginați-vă doar că ar fi trebuit să încapă 2-3 mâini de chirurgi într-un pelvis care are 5 cm diametru. În schimb, noi am folosit instrumente de 3 mm, lungi și subțiri, care ne ajută să ajungem exact unde trebuie, cu o vizualizare foarte clară, cu ajutorul camerei telescopului”, ne-a explicat dr. Dobrițoiu, adăugând că astfel de intervenții, la copii atât de mici, nu ar trebui făcute altfel decât laparoscopic.
Oliver a continuat să elimine fecalele prin intermediul colostomei încă o lună și jumătate, timp de care organismul lui avea nevoie să se vindece, dar și să-și recapete forțele, astfel încât să poată fi supus unei noi anestezii totale.
Sănătos acasă: un bebeluș care se bucură de copilărie
Cea de-a treia și ultima intervenție de care a avut nevoie a fost închiderea colostomei și redirecționarea tranzitului intestinal prin noul anus. Intervenția a decurs fără complicații, a durat 2 ore, iar Oliver a fost internat 3 zile.
Astăzi, Oliver este sănătos, râde zgomotos și se bucură de copilărie. Cicatricile aproape că nu se mai văd. O perioadă trebuie să facă și dilatații la nivelul anusului, pentru a repara o stenoză anală pe care a dezvoltat-o între timp. Nu reprezintă, însă, un motiv de îngrijorare. Se întâmplă frecvent în astfel de situații, deoarece mușchii de la nivelul sfincterului anal nu sunt suficient de antrenați și nu se pot relaxa suficient pentru a permite eliminarea materiilor fecale.
Raluca simte că lucrurile au reintrat pe un drum normal. Și ea și tatăl lui Oliver respiră acum ușurați, pentru că știu că băiețelul lor este bine și poate duce o viață normală. „Efectiv, noi nu am fost oameni la prima intervenție. La a doua și la a treia, la fel, am stat cu emoții. La ultimele, ce-i drept, am fost un pic mai liniștiți. Pentru că știam unde suntem, pe mâinile cui suntem, știam foarte bine spitalul, condițiile, și știam că o să fie bine, că orice s-ar fi întâmplat, spitalul avea resursele necesare să remedieze situația.
Astăzi, cu sprijinul părinților care nu au renunțat la speranță și cu ajutorul unei echipe medicale care a căutat cele mai bune soluții în fața unui caz dificil, Oliver a ajuns sănătos acasă.
Sursa:
Etichete:
Dată publicare:
07-10-2025 11:35
Acest articol este un material publicitar al cărui conținut a fost realizat în mod independent de o terță parte, fără răspunderea editorială şi sub supravegherea PRO TV S.R.L.
