Interviu cu procurorul general al României, Alex Florența, despre CCR și prescripțiile din justiție: ”A produs un șoc”

Aceste hotărâri ale Curții Constituționale, dar și  schimbările dese de legislație au dus la amendarea unor articole din codul de procedură penală.

Legile penale au fost maltratate. Completele schimbate. Probele anulate. Mii de dosare au fost aruncate în aer prin decizii ale CCR și ÎCCJ.

Cosmin Savu: Cum au afectat hotărârile CCR și ICCJ activitatea Parchetului General?

Alex Florin Florența: E practic un întreg eșafodaj care s-a văzut la un moment dat afectat de aceste decizii, nu luându-le neapărat parte în parte. Codul de procedură penală și, în general, orice anchetă penală, e structurată pe o arhitectură, iar din perspectiva prescripției, interpretarea instituției prescripției care a existat permanent în Codul de Procedură Penală până la data acestor decizii, permitea acea posibilitate a întreruperii termenului la momentul efectuării unor act, cu consecința imediată a prelungirii termenului respectiv.

Citește și

Justiție pe prescripție – o anchetă marca România, te iubesc!. Cosmin Savu: „În filmul ăsta, noi suntem victimele”

Când vorbești despre aceste termene generale de prescripție, vorbești despre o anumită perioadă de timp de la momentul săvârșirii infracțiunii, în care teoretic, autoritățile ar trebui să afle despre acea infracțiune și să demareze o anchetă. În schimb, în momentul în care ai demarat o anchetă și ai efectuat anumite acte procedurale, e normal ca acel termen să se fi prelungit, pentru a da posibilitatea anchetei să se desfășoare în condiții normale. Niciun dosar nu seamănă cu altul.

Niciodată cercetările pe care trebuie să le faci, de pildă, pe un dosar de conducere fără permis, nu-ți vor necesita factorul timp care ți-l generează, de pildă, un dosar complex cum ar fi, să zicem, de grup infracțional organizat și trafic de persoane care, în momentul de față, în marea lor majoritate, presupun o sumedenie de acte procedurale în străinătate efectuate cu autorități judiciare din alte state. Lucru care presupune timp, presupune efort, administrarea unui probatoriu, care se întinde, vrând-nevrând, pe o perioadă mult mai lungă de timp.

De aceea, în cazul acestor infracțiuni complexe, și care au fost, în general afectate, cele din urmă, de aceste decizii, factorul timp este esențial. De aceea legiuitorul la un moment dat a înțeles necesitatea acestei instituții care presupunea întreruperea termenului de prescripție și prelungirea lui automată.

- Prescripția specială…

- Prescripția specială. Evident că fiecare procuror, fiecare magistrat, în momentul în care demarează o anchetă, pleacă de la instituții ale Codului de Procedură Penală, așa cum sunt ele în vigoare în acel moment. Eu nu am cum să anticipez ca procuror, și nici ca judecător, că acest Cod de procedură penală - o anumită prevedere a lui - va suferi o interpretare fundamentală în viitor, care îmi va schimba percepția despre durata posibilă a anchetei mele.

- Au fost două decizii ale Curții Constituționale, decizia Înaltei Curți care a statuat până la urmă că întreruperea prescripției nu a fost posibilă între 2014 și 2022. A părut bulversant…

- A și fost, din perspectiva instrumentării unui dosar, fără îndoială, da. A produs un șoc, din perspectiva modului în care îți construiai o anchetă penală și o gândeai.

- Organele de cercetare penală au pedalat în gol, dacă nu au muncit degeaba!

- Da, pentru că, în momentul în care pleci de la un construct, încă o dată, știi că trebuie să te încadrezi, la un anumit moment dat, în anumite limite de timp. În momentul în care aceste limite îți sunt reduse automat la jumătate, evident că tot ceea ce depășește acel termen inițial a rămas pe dinafară. Cu toate consecințele de rigoare.

- Ce a făcut Ministerul Public pentru a lupta împotriva acestor decizii? Pentru că, până la urmă, era exponentul publicului. Vorbim despre Ministerul Public, cel care reprezintă societatea.

- Dacă mă întrebați ce a făcut conducerea Ministerului Public, nu sunt eu în măsură să vă dau acest răspuns, eu ocupând această funcție, după cum știți, de aproximativ cinci luni.

- Procurorul General al României nu a ieșit deloc…

- Cred că asta, cu toată sinceritatea, trebuie să fie o întrebare pe care să o adresați fostului Procuror General al României, dacă aceasta este percepția dvs.

- Astăzi pensionat…

- Dacă aceasta este părerea dvs, eu nu pot să-mi dau cu părerea, în acest moment. Acest eșafodaj, această construcție juridică, a suferit de atunci încoace, modificări fundamentale pe anumite instituții ale lui, care au făcut ca componenta aceasta de legislație direct aplicabilă în toate dosarele penale să fie în multe instituții ale ei destul de puternic bulversată.

- A fost un atac împotriva Justiției?

- Eu nu o pot percepe așa în niciun caz.

- Au fost tot felul de decizii ale Curții Constituționale, Parlamentul, ne amintim de celebra Ordonanța 13, au fost tot felul de momente care nu au făcut bine..

- E drept…

… Sănătații, Justiției și încrederii cetățeanului în justiție.

- Sunt convins. Una este legată de cealaltă.

- Se șubrezește și încrederea…

- Fără îndoială, și e pe bună dreptate. Ceea ce este esențial pentru un sistem judiciar puternic și coerent, este o stabilitate a legislației. Aceste modificări și schimbări care au fost generate de-a lungul ultimilor ani, da, au putut aduce un efect negativ în ceea ce privește cel puțin previzibilitatea legii. Și nu doar pentru cetățean, ci și pentru cei care suntem chemați să aplicăm legea.

- În procesul penal nu se vorbește despre victime, decât foarte rar. Victimele, în cazul ăsta, sunt cetățenii, plătitorii de taxe și impozite, noi suntem cei prejudiciați de infractorii care au fost demonstrați în anumite cauze penale care ulterior s-au prescris…

- Da, e adevărat…

- Cum să aibă cetățeanul încredere într-un sistem de justiție care este imprevizibil?

- Fără îndoială, este o problemă de practică neunitară și de imprevizibilitate. Și această situație este cauzată de aceste modificări de care vorbeam, repetate, și mai mult decât esențiale în modul de interpretare a dispozițiilor Codului de Procedură Penală.

- Ce ați făcut Dumneavoastră în plus, de la venire, după hotărârea CJUE? Pentru că a părut că a venit așa, ca o ceartă din partea CJUE, dar cu o mare diplomație..

- În primul rând, demersul a fost să atacăm cu un recurs în casație, o cale extraordinară de atac, una dintre hotărârile în care se pronunțase încetarea procesului penal…

- Am văzut că în 21 august, Înalta Curte, deși CJUE se pronunțase, a dat deja hotărâri de prescripție!

- Bun, soluțiile nu le pot comenta, și asta o știți foarte bine. Ce am făcut la nivelul Parchetului General a fost să atacăm imediat o soluție care nu viza o infracțiune care a fost privită prin perspectiva CJUE, adică o infracțiune la interesele economice ale UE, ci o infracțiune de corupție, în care am solicitat Înaltei Curți să se pronunțe foarte rapid cu o hotărâre preliminară, în care să interpreteze, pentru unificarea practicii, - pentru că era evident că practica, suferind interpretări distincte, se va ajunge iar la o practică neunitară, ca urmare a deciziei CJUE- dacă interpretarea dată de CJUE cu privire la situația concretă se aplică exclusiv infracțiunilor care afectează interesele economice ale Uniunii Europene sau poate fi extinsă prin identitate de raționament și altor categorii de infracțiuni: infracțiunile de mare corupție, și mai ales infracțiunile de spălare de bani.

- Dumneavoastră sunteți mulțumit de ce ați găsit aici?

- Nu mă duceți în zona asta de discuții. Cred că multe lucruri nu funcționau cum trebuie.

- Tocmai ăsta este rolul unor șefi de instituții. Să aloce resurse în anumite dosare și să le prioritizeze.

- La nivelul Parchetului General, din punctul meu de vedere, nu a existat până acum implementată o procedură de monitorizare mult mai concretă a acestor cauze, care încep să adune o anumită vechime. Sens în care, în momentul de față, noi suntem într-o procedură de adoptare a unui regulament de ordine interioară în care vom introduce mai multe elemente care vor permite, pe de o parte, o centralizare printr-o digitalizare totală a cauzelor penale, astfel încât să poată fi monitorizate la nivelul Parchetului General, în timp real, până și ultima cauză, de la ultimul parchet din această țară. Astfel încât, de fiecare dată când constați că încep să se adune mai multe întârzieri, să poți lua niște măsuri rapide, să faci un control, să observi ce se întâmplă în acel dosar, și pentru a da niște indicații. Și, în al doilea rând, niște proceduri de lucru standardizate, cel puțin în cazul unor infracțiuni cu un grad ridicat de specializare. Aceste proceduri sunt în lucru în acest moment, și am convingerea că până la sfârșitul anului, cel târziu, ele vor fi implementate prin ordin al Procurorului General, la nivelul întregului Minister Public.

- A existat un efort financiar din partea statului. Cine plătește?

- Sunt două discuții aici…

- În cazul acesta tot victima…

- Cetățeanul, da, fără îndoială, totul se decontează de la bugetul de stat. Sunt anumite dispoziții din Codul de Procedură Penală, care prevăd că în foarte multe situații, în funcție de soluția care se pronunță în cauză, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, deși sunt soluții procedurale care ar permite impunerea acelor cheltuieli în sarcina părții cercetate. Un al doilea lucru care trebuie remediat și pentru care am început primele modificări, îl reprezintă modul în care se fac în momentul de față anchete reale paralele în ceea ce privește…

- Măsurile asigurătorii!

- Categoric. Despre acestea vorbesc și eu. În fiecare dosar penal vor trebui obligatoriu efectuate aceste investigații financiare paralele. De aceea, o a doua măsură pe care o vom introduce prin acest regulament de ordine interioară este înființarea la nivelul Parchetului General a unui compartiment specializat pentru investigații financiare.

- Randamentul procurorilor, cum se socotește?

- Aici e o mare problemă.

- E o mare presiune, se vorbește despre salarii mari, despre pensii speciale, există această presiune a societății de a vedea rezultate.

- Randamentul procurorilor e o chestie la care ne gândim de mult. Nu numai eu, ci și CSM-ul. Acest lucru trebuie, în schimb, pus în balanță, în același timp, cu complexitatea și încărcătura pe grad de procuror. Nu-i vei putea cere randament unui procuror, atâta timp cât el nu va avea o cantitate de muncă suficient de corect și rațional normată, încât să îi permită să se aplece pe acele dosare. Nu avem încă implementat la nivelul parchetelor un sistem de monitorizare a complexității dosarelor, astfel încât să-ți permită să constați, la un anumit moment, să vezi ce încărcătură reală are, dincolo de aspectul numeric, fiecare procuror în cauză.

- Sunt curios cum o să fie colaborarea cu Ministerul de Interne acum, pentru că domnul ministru vine acum de pe scaunul de ministru al Justiției. Colaborarea cu poliția judiciară e esențială.

- Va fi dezvoltată, în momentul de față – în perioada următoare- și aprobată, în primul și în primul rând, legea poliției judiciare. Va trebui să știm cum reașezăm poliția judiciară, pentru că există cele două variante: ori rămâne poliția judiciară ca un corp distinct la nivelul Ministerului de Interne cu toate componentele ei, dar care trebuie să aibă niște atribuții mult mai clar definite, fie gândim măcar anumite compartimente de polițiști care vor putea veni în cadrul parchetelor, pe aceste segmente de care vorbim, ultra-specializate.

- Vă întorc la tema dureroasă a prescripțiilor. Cum vedeți dvs rezolvarea, până la urmă? O decizie legislativă? Până la urmă, tot aici ajungem - stăm și ne uităm, vin nenumărate decizii ale Curții Constituționale care bulversează și dau peste cap toate interpretările... De ce nu se poate face o lege care să evite (asta)? Sunt întoarse în 100 de feluri! Nu se pot face bine de la început?

- Asta chiar nu pe mine mă puteți întreba. Eu cred că da. Cu mai multă implicare, și cu consultarea unui corp de profesioniști cât mai larg, cel puțin pe legile esențiale, evident, care impactează un sistem în sine, cred că pot fi adoptate soluții legislative durabile și corect fundamentate. De ce nu s-a făcut sau dacă nu s-a făcut până acum - e cred, o întrebare pe care trebuie s-o adresați în altă parte. 

Articol recomandat de sport.ro

Olăroiu, răsplătit de arabi în mijlocul unui sezon istoric: românul încheie anul cu o veste excelentă