Savurati o cafea in casa Nababului - Castelul Cantacuzino din Busteni
Cand treci cu masina prin Busteni spre Brasov, poti vedea de pe sosea, in departare, pe partea dreapta, in mijlocul unei paduri dese de brazi, silueta stranie a unui castel desprins parca din basme. Putini ii stiu povestea.
Daca va fi restaurat si promovat, Castelul Cantacuzino se va putea situa curand, alaturi de Palatele Peles si Pelisor, printre cele mai importante obiective turistice de pe Valea Prahovei.
Sanatoriu TBC. Ani la rand, doar atat li se spunea turistilor interesati sa afle detalii despre castelul din cartierul Zamora. Eu cel putin n-am putut afla in trecut prea multe, nimeni nu stia mai nimic (sau poate oamenii evitau sa vorbeasca, fiindca abia trecusera cativa ani de la Revolutie…).
Cand am revenit la Busteni, dupa aproape un deceniu de cand vazusem prima data misterioasa cladire a castelului-sanatoriu, m-au surprins multimea de pensiuni aparute in ultimii ani si traficul infernal, care imi amintea de iubitul nostru Bucuresti. Imi savuram cafeaua pe una din terasele sufocate de gazele de esapament, cand mi-a sarit in ochi imaginea de pe un panou publicitar.
Reclama la cafeneaua Nababul!
O cafenea aflata chiar in curtea asa-numitului “sanatoriu”! Asa am aflat adevarata lui poveste si am avut in sfarsit ocazia sa-l vizitez, contra unei taxe de 20 de lei, in care intra si dreptul de a ma filma sau fotografia in cladirea despre care, cu ani in urma, nimeni nu dorea sa vorbeasca.
Casa Nababului, salvata de un investitor strain
Castelul a fost construit in 1911 de catre printul Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul datorita imensei bogatii de care dispunea. Istoria i-a rezervat apoi aceeasi soarta trista ca multor cladiri istorice valoroase, fiind confiscat de regimul comunist si transformat in sanatoriu TBC al Ministerului de Interne.
Mobila originala s-a pierdut, peretii frumos pictati au fost in mare masura zugraviti, dar decoratiunea s-a pastrat sub stratul de vopsea si va fi scoasa la lumina de catre restauratori. Au ramas cateva sali neatinse, unde inca impresioneaza geamurile cu vitralii, blazoanele unor familii celebre inrudite cu Cantacuzino, precum Vacarescu, Baleanu, Catargi, familii de renume, care au dat tarii si cativa domnitori.
Portretele lor ne privesc de pe peretii marii Sali de Bal, unde acum se pot tine nunti, petreceri private, expozitii sau alte evenimente, pentru care proprietarul primeste bani grei.
El, proprietarul (un cetatean strain, din cate am inteles de la ghid), a cumparat castelul si domeniul din jur (aproximativ 800 hectare de padure) cu fabuloasa suma de 30 milioane euro.
Il va restaura (cu bani primiti de la Uniunea Europeana) si il va lasa in circuitul turistic, iar in padurea de alaturi va ridica un hotel de lux, tot in stil brancovenesc. Impresionata de un asa proiect ambitios, l-am intrebat pe ghid, retoric, desigur, de ce a fost oare nevoie sa vina un strain sa investeasca in monumentele noastre.
Cu maxima seriozitate si fara urma de ironie, barbatul mi-a spus ca primul proprietar al castelului a fost un roman, care l-a achizitionat in anul 2004 de la un urmas al familiei Cantacuzino, pe o suma modica, in jur de 350.000 euro, iar patru ani mai tarziu l-a vandut pe suma exorbitanta mentionata anterior. Castigul lui a fost mare, desigur, mult mai mare decat daca ar fi pastrat castelul si ar fi incercat prin forte proprii sa atraga sponsori pentru restaurare. Acum proprietarul asteapta aprobarile necesare pentru inceperea lucrarilor, iar intre timp a deschis o cafenea in curtea castelului, sa mai scoata un ban si sa faca reclama domeniului.
La urma urmei, romanii sunt mai tentati sa vina la o cafenea de lux decat la un muzeu (stie strainul ce stie!..). Si daca tot bat drumul pana in cartierul Zamora pentru a bea un cappucino scump, unii dintre ei platesc si cei 20 de lei ca sa vada castelul, sau macar urca in turnul de unde se vede splendida panorama a Busteniului, cu Crucea Eroilor deasupra, pe Caraiman. Iar daca nu, daca sunt mai stransi la punga, se pot plimba prin parcul castelului, printre fantanile arteziene si grotele amenajate cat se poate de natural, iar cand se intorc in statiune vor putea povesti prietenilor ca au baut o cafea acasa la Nababul.
ULTIMELE STIRI
