Portret: Invatamantul turmentat
"Onorat aughitoriu, vom cauta sa ne roskim astazi ghespre metoda ghe a prada [...] in jenare si apoi numai doara ghespre metoda intuikiva si ghespre raspunsurile neaparake, netasitake ghe lojica lucrului, amasurat inkelijintii scolerului!"
In traducere libera, draga utilizatorule, ne apucam de cercetat sistemul educational autohton, sfasiat intre initiativa si lesul sau, esuat pe plaja tranzitiei: reforma. Dupa doua decenii de travaliu sustinut, invatamantul autohton a reusit sa zamisleasca un prunc subnutrit: absolventul roman, masura exacta si incontestabila a sistemului actual. Se spune ca omul cat traieste invata. O stiu cel mai bine diriguitorii scolii romanesti, care de 20 de ani organizeaza, orienteaza, descentralizeaza, finanteaza. Fiecare in legea lui, haotic si inegal. La Ministerul Educatiei au fost ministri, dar multi. Si de n-o fi cu banat, nu chiar toti s-au remarcat…
Pe vremea lui Andrei Marga, de pilda, a inceput sa se vorbeasca despre necesitatea perfectionarii continue a unor dascali depasiti. Nu neaparat de informatii, cat de vremurile in care ne scaldam. Marga a organizat capacitatea si bacalaureatul ca examene nationale. Tot el a vrut inlocuirea notelor cu calificative. Evaluarea nu s-ar mai fi facut la fiecare materie, ci pe baza unor fise de competente, asa cum “se poarta” in multe dintre tarile civilizate. Dar pentru ca acest lucru nu se putea face decat treptat, la clasa a patra s-a rupt filmul. A fost „The end” si pentru ministru...
Ajunsa sefa peste Minister, Ecaterina Andronescu a mirosit imediat, ca o gospodina deasupra cratitei, lipsurile sistemului. In plina epoca a tehnologiei, invatamantului romanesc ii lipseau mijloacele moderne, dom’le! Andronescu a introdus admiterea computerizata si s-a lansat apoi intr-un amplu program de informatizare in scoli si licee.
Asa cum spunea, insa, Milton Friedman, laureat al premiului Nobel pentru economie, "s-ar putea ca investitia in educatie sa nu fie totuna cu investitia in infrastructura". Si ce exemplu mai bun sa aducem, decat cel de la Fastaci, judetul Vaslui? 14 miliarde de lei vechi s-au cheltuit pentru refacerea scolii de aici. Banii au venit de la buget, iar de reconstructie ar fi trebuit sa se ocupe o firma privata. Din pacate, in contul acestei sume, copiii -au ales cu cateva ziduri inaltate si cateva bidinele de var. In primavara, s-a lasat din nou cu scandal. Scoala, in continuare neterminata, elevii - tot pe drumuri, invatand ba pe la dispensarul satului, ba pe la Ocolul Silvic, printre sobolani, in praf si mizerie.
Asadar, la ce bun investitii masive in calculatoare, daca nici macar nu avem prize, doamna ministru? Pentru ce robinete de lux, daca scoala nu are apa?
Cum nimic nu scapa ochiului ager al mai-marilor invatamantului, acestia au pus la cale chiar si burta elevilor de pana la clasa a IV-a. Pe scena a intrat simpaticul si, nu de putine ori, expiratul “cornulet cu lapte”.
Printre “capabilii” care au carmuit destinele generatiilor de elevi in timpul celor doua decenii de chin s-a aflat, la un moment dat, si Cristian Adomnitei. Cel care avea sa ajunga subiect de bancuri dupa o vizita la o scoala din Braila, cand s-a gandit sa ii invete pe pustii de a V-a cate stele sunt pe steagul Uniunii Europene.
Problema e ca domnia sa a crezut ca sunt... 15. Si nu a cercetat! Elevii nu s-au dat batuti, chiar daca aveau de-a face cu ditamai ministrul si i-au si aratat, numarand pe harta, ca sunt 12 stele! Initial, seful cel mare de la ministerul codas nici nu a vrut sa auda. Iar cand si-a dat seama de gafa, a intors-o ca la...Braila, vorba aia: consilierii l-au informat gresit!
In cel de-al doilea mandat, aceeasi Ecaterina Andronescu a incercat sa reduca orele de educatie fizica din timpul saptamanii. Pesemne, saracii elevi erau suprasolicitati de aruncatul cu greutati in parinti, ridicatul hal...berelor, reprizele de sticlism cu prelungiri sau caiac chiul..oe. O initiativa care si-a dat obstescul sfarsit inca din fasa.
Asta pentru ca printre scolarii romani placerile exercitiilor fizice sunt la mare cautare. “Mens sana in corpore sano”, iata un indemn ridicat la rang de lege prin anumite parti. Eleva porno sau elevii de scoala generala din Galati, filmati de un coleg in toaleta, in ipostaze intalnite doar in filmele pentru adulti sunt numai cativa dintre temerarii care asuda mai mult de doua genuflexiuni si o flotare, cat au in programa.
Nici cadrele didactice nu s-au lasat mai prejos si, profitand de moravurile usoare ale sistemului, au luat imediat pozitie. Profesoara porno din Zalau, de exemplu, a fost protagonista unor scene fierbinti, alaturi de sotul ei. Filmate in dormitorul propriu, ce-i drept... Cum, insa, Internetul e orice numai seif pentru secrete nu, acestea au ajuns pe site-uri pentru adulti si in presa. In mijlocul scandalului, profesoara a demisionat.
Romanul e adesea frate cu... toporul, nu cu codrul, asa ca din scoli nu puteau sa lipseasca violentele. Se joaca fara reguli, dupa sistemul care pe care: elevii isi impart frateste atat copiutele, cat si pumnii. La randul lor, profesorii le impartasesc din cunostintele lor, dar si cate o mama buna de bataie, ca doar e rupta din rai. Educatia cu pumnul functioneaza, insa, si viceversa.
Nu pretindem ca sistemul romanesc este intruchiparea raului si a uratului. O dovedesc numeroasele premii internationale obtinute de elevi. Eforturile rudimentare ale autoritatilor de a-i tine in tara cu sume modice se dovedesc de cele mai multe ori ineficiente.
De altfel, subfinantarea din invatamant este intotdeauna un bun prilej de campanie electorala si de spectacole grotesti deopotriva. Pe principiul avem o lege, de ce sa o respectam, ce alt exemplu mai elocvent poate fi decat promisiunea celor 50 de procente? S-au pus dascalii de-a curmezisul la inceput de an scolar, la tezele nationale, la sfarsit de an scolar… pana la urma nu s-au ales decat cu resemnarea.
In schimb, atunci cand vine vorba despre invatamantul privat... se schimba foaia. Aici intalnim adevarate fabrici de diplome, cu o productie de zeci de mii de absolventi pe an si taxe pe masura. Inutil sa spunem ca Spiru Haret, cea mai mare universitate particulara, are profit cat bugetul alocat pentru un sfert dintre facultatile de stat. Asta cu toate ca multe dintre specializarile sale nici macar nu au acreditare.
Asadar, ce ii lipseste educatiei romanesti pentru a putea progresa? Un pic de viziune si de munca in echipa, indiferent de culoarea politica. A, sa nu uitam: si VOINTA! Conchidem cu un citat din Maica Tereza, care se potriveste ca o manusa in acest context: “Tu poti face lucruri pe care eu nu le pot face. Eu pot face lucruri pe care tu nu le poti face. Impreuna putem face lucruri marete”.
