Romania, te iubesc: Cat de romanesc mai e laptele pe care il bei in fiecare zi?
Bem lapte din import, in timp ce taranul roman il arunca la porci si de saracie isi taie vitele. Avem pasuni ca-n Elvetia, dar prea putin din laptele de aici ajunge in magazine. Ce e de facut pentru a salva aceasta comoara? Ne invata taranii din Vest.
Apuseni, pasuni intinse, iarba grasa, oameni harnici. Laptele acestor vaci nu ajunge niciodata la magazin. Nici o fabrica de lactate nu-si trimite aici cisterna. Nici n-ar avea cum. Iarna nu urca nici masinile de teren.
Nu respectau normele UE si nici nu au avut bani sa investeasca in tehnologie. Taranii merg acum tot mai departe cand au nevoie de bani.
Cele 3 vaci subventionate dau cate 10 litri de lapte pe zi. Infim pe langa vacile recordmene din fermele industriale care dau 80 de litri pe zi. Dar pentru familia doamnei Culda e mult prea mult. Purceii ei mananca lapte dimineata la pranz si seara. La porci se duce si subventia care ar fi trebuit sa salveze agricultura si implicit cumparatorul roman.
Si, pana cand asociatia va reusi sa colecteze laptele ca sa-l vanda, doamna Culda isi testeaza mana si pamantul in cultivarea capsunilor.
Poate capsunii sa aduca ceva profit la anul, desi fara masini frigorifice pentru transport, se fac terci pana la oras.
Intre 4 ochi, una dintre laptarese ne spune ca chimicalele cu care trebuie sa spele vaca parca lasa un gust in lapte, care o scarbeste. Mulge 40 de litri de lapte pe zi, duminica merge la oras si il vinde proaspat sau sub forma de telemea - insa doar vara.
Dar doamna Adriana e pe drumul cel bun, pe care l-a deschis politica agrara: tocmai a primit fonduri europene pentru ca s-a angajat sa evolueze de la subzistenta la semi-subzistenta.
Subventia pe vreo 3 luni de semi-subzistenta a cheltuit-o deja, in avans. Cu restul cumpera grane si ce i-ar mai trebui ca sa inmulteasca animalele, sa-si creasca productia si sa vanda mai cu spor. Daca se tine de proiect 3 ani, mai primeste cate 1500 de euro inca 2.
Si mai la ses, taranii din Ohaba traiesc de pe urma laptelui si traiesc prost. Intre 60 si 90 de bani litrul de lapte. Cu atat cumpara procesatorii de la micul taran.
Subventie primeste doar cine are macar 3 vaci. E vorba de 500 de lei pe vaca, pe an. De aceea, baba a incercat sa treaca vaca ei pe numele altuia, mai instarit - ca sa fenteze statul.
Sa vanda vaca si pamantul, banii nu le-ajung pan-la moarte. Sa tina vaca, e un chin, ca mananca. Din doua rele, au ales raul mai mic.
Muncesc ca sa nu moara de foame, eufemistic spus: agricultura de subzistenta. Asta e 90% din agricultura romaneasca.
Centrul de colectare respecta normele europene: In satul Ohaba, laptarii aduna cam o mie de litri pe zi. Dupa contracte alearga care cum poate: contracte e mult spus. Oamenii dau laptele pe incredere, iar la sfarsitul lunii firma trimite banii viceprimarului, care-i imparte taranilor. Un intermediar din Mures le era client fidel pana acum 3 zile, cand a trimis vorba din satul vecin ca nu mai vine.
Nu au contract, nici avocati care sa-i ajute. Nu e un caz izolat.
Taranii isi amintesc cu obida de unde au pornit si unde au ajuns. Daca pe vremuri laptele colectat trebuia sa aiba 3,5% grasime, acum, procesatorii care cumpara au ridicat stacheta.
Ca sa nu se lase inselati, taranii si-au achizitionat si aparat de masurare a calitatii laptelui, dar masuratorile lor tot nu se potrivesc cu ale cumparatorului.
E simplu, marii procesatori au schimbat regula jocului, ca sa poata negocia si mai dur la pret cu producatorii.
Vacarii ramasi fara client pentru laptele lor sunt la o aruncatura de bat de Albalact. Vacuta Fulga inca mai sta la loc de cinste in centrul de colectare.
Stampila ovala. A aparut acum 2 ani. Pe cutia de lapte, ca semn ca laptele provine din ferme care indeplinesc normele UE. Degeaba e racitorul viceprimarului performant, daca satenii n-au nici statii de muls, nici grajduri moderne. Si nu e vorba de un singur sat: asa se face 80% din laptele Romaniei.
Laptele se cheama "neconform", de aici si pretul de mizerie la care-l vand. Intr-o economie libera s-ar numi dumping si ar crea concurenta, fie ea si neloiala, dar UE a avut grija sa nu se intample asta: cine cumpara lapte ieftin, neconform, nu poate exporta asa ca procesatorii stransi cu usa nu mai iau laptele taranilor, nici daca l-ar aduce ei la poarta fabricii.
Laptele e "neconform", ca e muls cu mana, dus cu galeata si are germeni. Acesta in schimb, e conform, trece printr-un aparat si niste tevi spalate cu detergenti speciali si fara sa atinga aerul ajunge direct in tancul de racier. De aici, printr-un furtun ca de pompieri in cisterna si apoi la fabrica. Cu germeni si fara germeni - la asta se reduce de fapt calitatea laptelui.
Traim intr-o societate a fricii: germenii patogeni, celulele somatice si multe alte organisme microscopice pe care le-a harazit natura sunt dusmanul poporului.
Studiile de specialitate arata totusi, ca intr-adevar, laptele proaspat de tara e o pacoste - dar pentru industrie: numarul mare de germeni in lapte reduce conservabilitatea laptelui - ori procesatorul vrea ca ambalajul sau sa reziste cat mai mult pe raft.
Nici un lapte de casa, fiert, fie el si pasteurizat nu poate rezista o luna! Asadar, cine vrea sa supravietuiasca in agricultura, trebuie sa joace dupa regulile marilor industriasi alimentari. Oriunde in lume.
