Viața și operele lui Nichita Stănescu. Ce lucrări sunt incluse în programa de BAC

Nichita Hristea Stănescu s-a născut pe 31 martie 1933, în Ploiești. A fost unul dintre cei mai importanți poeți, scriitori și eseiști români. Totodată, a fost corector, redactor literar și publicist comentator. A făcut parte din categoria rară a inovatorilor lingvistici și poetici. A fost redactor-șef adjunct la revista „Luceafărul”, alături de Adrian Păunescu și apoi a ocupat același post la revista „România literară”. Iată cele mai importante momente din viața lui Nichita Stănescu și cele mai cunoscute opere.

Viața lui Nichita Stănescu

Nichita Stănescu s-a născut în Ploiești, pe 31 martie 1933, iar la naștere purta numele Nichita Hristea Stănescu. Tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu, s-a născut în 1908. Strămoșii săi erau țărani prahoveni care s-au stabilit în Ploiești la începutul anilor 1800. De-a lungul generațiilor, țăranii s-au transformat în meșteșugari și comercianți, precum bunicul poetului, Hristea Stănescu, cunoscut pentru producerea și vânzarea țesăturilor grele, precum abaua. Mama lui Nichita, Tatiana Cereaciuchin, s-a născut pe 16 februarie 1910 la Voronej. Tatiana s-a întâlnit cu cel care avea să îi devină soț în Ploiești. S-au căsătorit pe 6 decembrie 1931 și primul lor născut a fost numit după tatăl Tatianei, Nichita.

În perioada 1944-1952, Nichita Stănescu a urmat cursurile Liceului Sfinții Petru și Pavel din Ploiești, iar apoi a urmat Facultatea de Filologie din cadrul Universității București.

În 1952, s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu, de care s-a despărțit după doar un an. În 1962, s-a căsătorit cu poeta și eseista Doina Ciurea, însă căsnicia lor a durat doar până în 1965, când s-au despărțit în fapt, urmând să se despartă legal în 1981.

Citește și

Medicul caruia Nichita Stanescu i-a spus ca "ninge in sus". De ce si-a schimbat numele dupa ce a ajuns in SUA

Ulterior, a fost împreună cu poeta Gabriela Melinescu, urmând ca în 1982 să se căsătorească cu Dora Tărâță (Todorița). Conform spuselor lui Ștefan Augustin Doinaș, în 1977, când s-au cunoscut, poetul era deja dependent de alcool. Spre 1981, crizele hepatice ale scriitorului se înrăutățeau și a trebuit internat la Spitalul Fundeni.

A mai durat doar doi ani până să moară, în noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983.

Biografia lui Nichita Stănescu

1965 – Publică volumul de poezii Dreptul la timp.

1966 – Publică volumul 11 elegii la Editura Tineretului.

1967 – Publică trei volume: Roșu vertical, Antologia Alfa și Oul și sfera.

1969

• Publică volumele Necuvintele (pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor) și Un pământ numit România.

• Devine redactor-șef adjunct al revistei Luceafărul, alături de Adrian Păunescu.

1970

• Publică volumele În dulcele stil clasic și a doua antologie a operei sale, Poezii.

• Începe să dețină o rubrică lunară în revista Argeș.

1970 – 1973 – Este redactor-șef adjunct la România literară, sub conducerea lui Nicolae Breban.

1971 – Volumele sale Belgradul în cinci prieteni și Nereci (Necuvintele) sunt traduse în Iugoslavia.

1972

• Publică volumul de poezii Măreția frigului.

• Primește pentru a treia oară Premiul Uniunii Scriitorilor, pentru volumul de eseuri Cartea de recitire.

1973 – Publică antologia de poezii de dragoste Clar de inimă.

1975

• Primește Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder.

• Publică antologia Starea poeziei, premiată de Uniunea Scriitorilor.

• Devine publicist comentator la revista România literară.

1977

• La cutremurul din 4 martie încearcă să își salveze prietenul, pe Nicolae Ștefănescu, și este lovit de un zid prăbușit. Suferă o paralizie temporară a părții stângi a corpului, care îi lasă sechele.

• Devine dependent de alcool, consumând zilnic mai mult de două sticle de vodcă, ceea ce, paradoxal, îi accentuează luciditatea și creativitatea.

1978

• Publică volumul Epica Magna, pentru care primește Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române.

1979

• Publică volumul Opere imperfecte.

• Bazorelief cu îndrăgostiți este tradus în limba bulgară.

1980

• Este nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, la propunerea scriitorului suedez Arthur Lundkvist.

• Publică discul Nichita Stănescu – o recitare, realizat de Constantin Crișan și Augustin Frățilă, la Casa de discuri Electrecord.

• Este trimis de familia Ceaușescu la tratament în Mangalia Nord, pentru dependența de alcool. Tratamentul include cele mai noi medicamente și vitamine disponibile la nivel mondial.

1981

• Suferă prima criză hepatică puternică și este spitalizat la Fundeni.

1982

• Primește Premiul Cununa de Aur la Festivalul Internațional de Poezie de la Struga, Macedonia.

• În februarie, moare tatăl său, eveniment care îl afectează profund.

• Publică volumul Noduri și semne, subintitulat Recviem pentru moartea tatălui.

• Se căsătorește cu Todorița Tărâță (Dora), iar prietenii poetului alcătuiesc un pact pentru a-l ajuta să renunțe la alcool.

• Își fracturează piciorul stâng într-o deplasare la Focșani, fiind imobilizat în casă șase luni.

1983

• La 31 martie, împlinește 50 de ani și este sărbătorit la nivel național.

• Publică volumul Strigarea numelui, la Editura Facla.

• La 9 decembrie participă la o nuntă la Turnu Severin, unde consumă alcool în exces. Pe 12 decembrie suferă o criză hepatică severă și este transportat la Spitalul Fundeni.

• Pe 13 decembrie 1983 moare la vârsta de 50 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost: „Respir, doctore, respir”.

• Autopsia relevă că ficatul său era aproape inexistent.

1985 – Este publicat volumul inedit Antimetafizica, realizat împreună cu Aurelian Titu Dumitrescu, la Editura Cartea Românească.

1990 – Este ales post-mortem membru al Academiei Române.

Operele lui Nichita Stănescu

Opere scrise în timpul vieții:

• Sensul iubirii, 1960, Editura de Stat pentru Literatură și Artă

• O viziune a sentimentelor, 1964, Editura pentru Literatură

• Dreptul la timp, 1965, Editura Tineretului

• 11 elegii, 1966, Editura Tineretului

• Roșu vertical, 1967

• Alfa, 1967, Editura Tineretului

• Oul și sfera, 1967, Editura pentru Literatură

• Laus Ptolemaei, 1968, Editura Tineretului

• Necuvintele, 1969, Editura Tineretului

• Un pământ numit România, 1969, Editura Militară

• În dulcele stil classic, 1970, Editura Eminescu

• Poezii, 1970, Editura Albatros

• Belgradul în cinci prieteni, 1972, Editura Dacia

• Cartea de recitire, 1972, Editura Dacia

• Măreția frigului. Romanul unui sentiment, 1972, Editura Junimea

• Clar de inimă, 1973, Editura Junimea

• Starea poeziei, 1975, Editura Minerva

• Epica Magna, 1978, Editura Junimea

• Operele imperfecte, 1979, Editura Albatros

• Carte de citire, carte de iubire, 1980, Editura Facla

• Noduri și semne, 1982, Editura Cartea Românească

• Oase plîngînd, 1982

• Respirări, 1982, Editura Sport-Turism

• Strigarea numelui, 1983, Editura Facla

Opere incluse în programa pentru Bacalaureat de Nichita Stănescu

• Cântec

• Leoaică tânără, iubirea

• În dulcele stil clasic

• Către Galateea

Curiozități despre viața lui Nichita Stănescu

• Din cauza unei febre tifoide severe și a unei operații de apendicită, Nichita a fost retras de la școală și înscris din nou în clasa I în anul următor.

„La aniversarea a 25 de ani de la săvârşirea liceului, când ne-am întâlnit împliniţi, nu numai ca gabarit ori greutate, dar şi profesional, Nichita, într-o evidentă bună dispoziţie datorată poate şi faptului că la propunerea mea promoţia s-a numit Nichita Stănescu, a afirmat în plen, printre altele, că a rămas repetent în clasa I-a. Cum nu era pentru prima oară când Nichita făcuse această afirmaţie, au fost destul de mulţi care profitând de acest eveniment, punctual şi controlabil să afirme că Nichita le trăgea pe alături cu licenţele poetice, mai concret că îi plăcea să mintă pentru a deveni mai interesant“, a povestit Mircea Gociman, unul dintre foştii colegi şi prieteni ai poetului.

• Nichita Stănescu a debutat în 1957 cu volumul de versuri Stihuri, volum care l-a făcut celebru.

• Prietenii săi spuneau că Nichita nu mințea, dar uneori își înfrumuseța poveștile, cum ar fi faptul că ar fi jucat în echipa de fotbal a școlii, când, de fapt, era vorba doar de echipa clasei.

• Deși Nichita visa să fie inginer, învățătorul său l-a recomandat pentru o carieră de „intelectual”, anticipând destinul său literar.

• În 1975, Nichita Stănescu a fost distins cu prestigiosul Premiu Internațional pentru Poezie „L’Academie Française”. 

Articol recomandat de sport.ro

GALERIE FOTO | Imagini inedite cu Gigi Becali în noaptea de Înviere! Cum a apărut patronul FCSB la Patriarhie