Un student doctorand a descoperit din întâmplare un oraș antic. Unde este localizat

Ei au descoperit complexul ascuns - pe care l-au numit Valeriana - folosind Lidar, un sistem electronic cu laser ce face parte din familia senzorilor care cartografiază structurile îngropate sub vegetație, scrie BBC.

Ei cred că este al doilea ca densitate după Calakmul, considerat a fi cel mai mare sit mayaș din America Latină antică.

Echipa a descoperit trei situri în total, într-o zonă de studiu de mărimea capitalei scoțiene Edinburgh, „din întâmplare”, atunci când un arheolog a răsfoit date pe internet.

„Eram pe pagina 16 a căutării Google și am găsit un studiu realizat de o organizație mexicană pentru monitorizarea mediului”, explică Luke Auld-Thomas, doctorand la Universitatea Tulane din SUA.

Citește și

„Va fi unul dintre cele mai mari dezastre din istorie”. Uraganul monstru Milton se îndreaptă spre Florida

Reacția lui Dmitri Medvedev, după atacul ucrainean cu rachete americane ATACMS

Era vorba de un studiu Lidar, o tehnică de teledetecție care lansează mii de impulsuri laser dintr-un avion și cartografiază obiectele de dedesubt folosind timpul necesar semnalului pentru a se întoarce.

Dar când cercetătorul a procesat datele cu ajutorul metodelor folosite de arheologi, a văzut un oraș antic uriaș care ar fi putut găzdui 30-50.000 de oameni la apogeul său între anii 750 și 850 d.Hr.

Potrivit cercetătorilor, această cifră este mai mare decât numărul de persoane care trăiesc astăzi în regiune.

„Ascuns la vedere”

 Auld-Thomas și colegii săi au denumit orașul Valeriana după o lagună din apropiere.

Descoperirea contribuie la schimbarea ideii din gândirea occidentală conform căreia Tropicele erau locul în care „civilizațiile se duceau să moară”, spune profesorul Marcello Canuto, coautor al cercetării.

Valeriana are „semnele distinctive ale unei capitale” și era a doua ca densitate a clădirilor după spectaculosul sit Calakmul, aflat la aproximativ 100 km distanță.

Arheologii spun că este „ascuns la vedere”, deoarece se află la doar 15 minute de mers pe jos de un drum principal de lângă Xpujil, unde locuiește în prezent majoritatea populației mayașe.

Nu există imagini cunoscute ale orașului pierdut, deoarece „nimeni nu a fost vreodată acolo”, spun cercetătorii, deși este posibil ca localnicii să fi bănuit că există ruine sub movilele de pământ.

Orașul, care avea o suprafață de aproximativ 16,6 km pătrați, avea două centre majore cu clădiri mari la aproximativ 2 km distanță, legate între ele prin case și drumuri carosabile.

Orașul are două piețe cu temple piramidale, unde mayașii se închinau, ascundeau comori precum măștile de jad și își îngropau morții.

De asemenea, are o curte unde oamenii ar fi jucat un joc vechi cu mingea. Au existat, de asemenea, dovezi ale existenței unui rezervor.

În total, Auld-Thomas și profesorul Canuto au cercetat trei situri diferite din junglă. Ei au găsit 6.764 de clădiri de diferite dimensiuni.

Profesorul Elizabeth Graham de la University College London, care nu a fost implicată în cercetare, spune că aceasta susține afirmațiile conform cărora mayașii trăiau în orașe complexe, nu în sate izolate.

„Ideea este că peisajul este cu siguranță colonizat - adică colonizat în trecut - și nu, așa cum pare cu ochiul liber, nelocuit sau „sălbatic””, spune ea.

Cercetarea sugerează că, atunci când civilizațiile mayașe s-au prăbușit începând cu anul 800 d.Hr., acest lucru s-a datorat în parte faptului că erau foarte dens populate și nu au putut supraviețui problemelor climatice.

„Se sugerează că peisajul era complet plin de oameni la debutul secetei și nu mai avea prea multă flexibilitate. Astfel, poate că întregul sistem s-a destrămat pe măsură ce oamenii s-au îndepărtat”, spune Auld-Thomas.

Războaiele și cucerirea regiunii de către invadatorii spanioli în secolul al XVI-lea au contribuit, de asemenea, la eradicarea orașelor-stat Maya.

Articol recomandat de sport.ro

După Kosovo, încă o națională contestă victoria la masa verde a României: "A făcut apel și rămâne fermă"