Povestea celor două pisici de pe frontul din Donețk. „Să vedem dacă vor reuși ele să readucă ordinea”
Pe frontul din Donețk, soldații ucraineni nu se luptă doar cu inamicii ruși. Odată cu venirea frigului, au fost invadați și de șoareci de câmp.
Rozătoarele caută mâncare și puțină căldură în adăposturile soldaților. Prin urmare, militarii devin de voie, de nevoie, părinții adoptivi ale unor pisici și speră că felinele vor ține șoarecii la distanță.
Două pisicuțe le țin companie soldaților care ocupă aceste adăposturi pe frontul din estul Ucrainei. Sunt încă mici și le arde mai mult de joacă decât de prins șoareci. Soldații au căutat îndelung două pisicuțe, întrucât șoarecii s-au înmulțit peste măsură și pisicile sunt la mare căutare în rândul militarilor.
Soldat: „Ne-am pus bunurile personale în cutii fiindcă rod tot. Țigări, sticle de șampon, săpun, absolut orice găsesc”.
E infinit mai complicat să păzești mâncarea de rozătoare. Soldații mănâncă afară, tocmai pentru a ține șoarecii la distanță, și păstează proviziile în cutii frigorifice.
Soldat: „Ținem cârnații, untul în frigider, fiindcă șoarecii mănâncă orice găsesc”.
După ce și-a pierdut o parte din provizii, un soldat a improvizat un seif ca să-și apere de rozătoare puținul rămas.
Soldat: „Am făcut niște picioare din tuburi metalice, care sunt alunecoase și șoarecele nu poate urca până la cutie. Lucrurile mele le-am ascuns ca să nu fie roase. Hainele de iarnă sunt tot ascunse”.
Odată cu venirea iernii, șoarecii s-au înmulțit și sunt mai activi. Nicio capcană nu le face față.
Soldat: „Uite-l acolo. Se cațără, desigur. Umblă peste tot. Probabil încearcă să se încălzească”.
Speranța soldaților stă acum în cele două pisicuțe adoptate.
Soldat: „Am adus pisici. Să vedem dacă vor reuși ele să readucă ordinea”.
.webp)
