Păstârnacul – leguma rădăcină cu beneficii surprinzătoare pentru sănătate. La ce se folosește albitura
Păstârnacul este o legumă-rădăcină nutritivă, bogată în fibre, vitamine și antioxidanți. Albitura este folosită în supe, piureuri și diverse preparate, susținând digestia și imunitatea. Află beneficiile și utilizările sale.
Păstârnacul (Pastinaca sativa) este o plantă din familia pătrunjelului (Apiaceae), cultivată încă din antichitate pentru rădăcina sa mare, conică, cărnoasă și albă, care este comestibilă și are o aromă distinctivă.
A fost introdus în America la începutul secolului al XVII-lea și s-a naturalizat pe scară largă în America de Nord. În România, păstârnacul se folosește la supe, ciorbe, dar și la anumite mâncăruri sau piureuri.
Ce este păstârnacul
Păstârnacul este o legumă-rădăcină înrudită îndeaproape cu morcovul și pătrunjelul, toate făcând parte din familia Apiaceae. Are o coajă și o pulpă de culoare crem și o rădăcină pivotantă lungă și conică, asemănătoare cu cea a morcovului.
Originar din Eurasia, păstârnacul este cultivat încă din vremea romanilor. Ca multe alte legume-rădăcină, este recoltat din toamnă până în primăvară.
Păstârnacul recoltat în primăvara tinde să fie mai dulce, deoarece amidonul se transformă în zahăr în timpul hibernării de iarnă.
Înainte ca trestia de zahăr să fie larg disponibilă, europenii foloseau păstârnacul ca îndulcitor. Are o aromă dulce, ușor de nucă, cu note piperate și pământii, iar gustul devine și mai dulce atunci când este gătit.
Semințele de păstârnac se seamănă primăvara, rar, în rânduri la aproximativ o jumătate de metru distanță, iar plantele se răresc astfel încât să rămână la 5-7 cm una de alta pe rând.
La sfârșitul verii, rădăcina conține în mare parte amidon, dar o perioadă de temperaturi scăzute transformă o mare parte din amidon în zahăr.
Rădăcina este rezistentă și nu este afectată de înghețul puternic al solului. Are un gust dulce și este de obicei consumată gătită.
Cum să alegi păstârnacul și când apare în piețe
Această legumă-rădăcină rezistentă preferă climatele răcoroase. Are nevoie de îngheț pentru a-și transforma amidonul în zahăr și a-și dezvolta aroma dulce, ușor de nucă. Deși seamănă izbitor cu un morcov, păstârnacul are o coajă pală, de culoare crem. Textura sa dură și fibroasă devine mai moale prin gătire.
Alege păstârnaci de dimensiuni mici spre medii, cu coajă bej. Se găsesc pe tot parcursul anului, dar sezonul lor de vârf este din toamnă până în primăvară. Trebuie să fie fermi și fără pete. Deoarece păstârnacul este uneori vândut lângă rădăcina de pătrunjel, care arată similar, asigură-te că alegi produsul corect. Păstârnacul se vinde doar ca rădăcină, în timp ce rădăcina de pătrunjel este de obicei comercializată cu frunzele atașate.
La fel ca alte legume-rădăcină, păstârnacul se păstrează bine. Înfășoară-l necurățat într-un prosop de hârtie, pune-l într-o pungă de plastic cu fermoar și păstrează-l în sertarul pentru legume al frigiderului, unde rezistă până la două săptămâni.
Spală bine coaja și curăță-l. Taie capetele, apoi feliază-l sau taie-l julienne, în funcție de rețetă. Poți să-l gătești la abur, să-l rumenești la cuptor sau să-l sotezi pentru o garnitură hrănitoare. Dacă îl adaugi în tocănițe sau supe, pune-l în ultimele 30 de minute de gătire pentru a-i păstra gustul și textura plăcute.
Este ideal în supe și ciorbe, dar poți să faci și piure de păstârnac pe care să îl servești cu o friptură de vită și sparanghel tras la tigaie.
Valori nutriționale
O porție de 80 g de păstârnac (fiert) furnizează:
• 53 kcal / 222 KJ
• 1,3 g proteine
• 1,0 g grăsimi
• 10,3 g carbohidrați
• 5,0 g fibre
• 280 mg potasiu
• 33 mcg folat
• 8 mg vitamina C
O porție de 80 g de păstârnac contribuie la una dintre cele cinci porții zilnice recomandate de legume și fructe.
Beneficii și proprietăți
Bogat în fibre solubile și insolubile - Fiind o sursă excelentă de fibre, păstârnacul ajută la reglarea digestiei și poate avea beneficii pentru diverse afecțiuni gastrointestinale, inclusiv refluxul gastroesofagian și diverticulita. Datorită combinației de fibre solubile și insolubile, păstârnacul susține dezvoltarea unei flore intestinale sănătoase.
Poate ajuta la pierderea în greutate - Cercetările sugerează că includerea legumelor precum păstârnacul în dietă crește senzația de sațietate. Cu toate acestea, unele diete pentru slăbit, cum ar fi cele sărace în carbohidrați, recomandă evitarea legumelor rădăcinoase, inclusiv păstârnacul și morcovii, din cauza conținutului lor de carbohidrați simpli. Totuși, această abordare ignoră beneficiile nutriționale ale acestor legume. Consumați în formă integrală, păstârnacul, prin conținutul său de fibre și apă, poate ajuta la reducerea poftei de mâncare, iar dulceața sa naturală poate fi utilă pentru a limita consumul altor zaharuri adăugate, conform bbcgoodfood.
Sursă bună de antioxidanți cu rol protector - Păstârnacul conține compuși vegetali activi, precum furanocumarine, flavonoide și poliacetilene, inclusiv falcarinol. Acești compuși au proprietăți antiinflamatoare, antimicrobiene și anticancerigene, și acționează ca vasodilatatori, contribuind la reglarea tensiunii arteriale.
Poate avea un efect calmant - Falcarinolul, prezent atât în păstârnac, cât și în morcovi, protejează împotriva infecțiilor fungice. Aproximativ 70% din acest compus se pierde prin gătire, dar restul este absorbit de organism și poate traversa bariera hematoencefalică, având un posibil efect sedativ. De asemenea, falcarinolul este serotonergic, influențând nivelul de serotonină – neurotransmițătorul responsabil pentru starea de bine. Studiile pe animale sugerează că falcarinolul ar putea ameliora simptomele de anxietate și depresie, dar sunt necesare mai multe cercetări pentru a confirma aceste efecte la oameni.
Poate susține funcția imunitară - Păstârnacul este o sursă valoroasă de vitamina C, o porție de 80 g oferind aproximativ 20% din doza zilnică recomandată. Vitamina C joacă un rol esențial în apărarea imunitară, susținând atât răspunsul imun înnăscut, cât și cel adaptativ. În plus, conținutul ridicat de antioxidanți, inclusiv quercetină, kaempferol și apigenină, contribuie la combaterea infecțiilor.
Contraindicații ale consumului de păstârnac
Deși rădăcinile păstârnacului sălbatic sunt comestibile, planta produce un compus în frunze, tulpini, flori și fructe care provoacă o senzație intensă de arsură localizată, erupții cutanate, vezicule severe și decolorare la contactul cu pielea în zilele însorite. Această afecțiune, cunoscută sub numele de fitofotodermatită, este cauzată de furanocumarinele conținute în seva plantei.
Aceasta nu este o reacție alergică, ci o arsură chimică provocată de creșterea sensibilității pielii la expunerea la soare. Zonele afectate pot rămâne decolorate și sensibile la soare timp de până la doi ani, similar, dar nu la fel de sever, cu contactul cu urzica. Această reacție nu apare prin contactul cu frunzișul plantei, ci doar prin contactul cu seva.
Dacă intri în contact cu seva de păstârnac sălbatic, ar trebui să acoperi imediat pielea expusă pentru a preveni reacția la lumina soarelui (dar zona va rămâne sensibilizată timp de aproximativ opt ore). Zona de contact trebuie spălată cu apă caldă și săpun delicat. Dacă expunerea la soare provoacă o arsură și apar vezicule, zona afectată trebuie acoperită cu o cârpă rece și umedă pentru a ajuta la calmarea durerii. Pielea cu vezicule trebuie ținută departe de soare pentru a evita agravarea arsurii. Dacă veziculele sunt severe, consultă un medic.
Rețetă de piure de păstârnac
Această rețetă de piure de păstârnac este o alternativă delicioasă la clasicul piure de cartofi. Are o aromă fină, ușor dulceagă și o textură fină, ideală pentru a acompania o friptură de vită, ficăței de porc sau un piept de rață.
Ingrediente:
• 500 g păstârnac
• 100 ml lapte gras
• 50 ml smântână lichidă de gătit
• Sare
• Piper
• 1 linguriță de unt
Curăță păstârnacul și curăță-l de coajă, apoi pune-l la fiert tăiat în bucăți. Când s-a înmuiat, se înlătură partea din mijloc mai dură și se pasează cu un mixer vertical sau la blender, adăugând untul, laptele și smântâna, puțin câte puțin. Se condimentează cu sare și piper și la final se trece printr-o sită pentru a fi extra fin.
