Palatele din București. Cele mai frumoase și impunătoare clădiri istorice din Capitală
Bucureștiul abundă în clădiri impunătoare, istorice și cu o valoare imensă. Capitala are numeroase palate și clădiri istorice cu stiluri de arhitectură variate.
Palatele din București servesc drept sedii administrative, instituții sau muzee.
Palatul Parlamentului
Palatul Parlamentului din București, cunoscut și sub denumirea de Casa Poporului, reprezintă una dintre cele mai impresionante și grandioase construcții din lume.
Construcția Palatului Parlamentului a început în anul 1984, în timpul regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu. Edificiul a fost proiectat să fie sediul administrației comuniste, dar și o declarație de putere și grandiozitate. Astfel, acesta a fost gândit să fie cel mai mare parlament din lume, cu o suprafață de peste 330.000 de metri pătrați și peste 3.000 de camere.
Palatul Parlamentului impresionează nu doar prin dimensiunile sale colosale, ci și prin arhitectura sa eclectică. Stilul predominant este neoclasic, dar se regăsesc și elemente de inspirație brâncovenească și bizantină. Fațada clădirii este ornamentată cu coloane masive, arcade și sculpturi care reflectă o atenție deosebită acordată detaliilor.
Cu o înălțime de 84 de metri la suprafață și alți 92 m sub pământ, Palatul Parlamentului a fost realizat în spiritul arhitecturii realist socialiste. Palatul Parlamentului domină peisajul urban al Bucureștiului și oferă o panoramă impresionantă asupra orașului. Edificiul dispune de numeroase săli de conferințe, birouri, săli de ședințe și săli de evenimente, unele dintre ele fiind decorate cu opere de artă semnate de artiști români de renume.
În prezent, Palatul Parlamentului servește drept sediu al Parlamentului României și găzduiește diverse evenimente oficiale, conferințe internaționale și expoziții. De asemenea, tururile ghidate ale clădirii oferă vizitatorilor ocazia de a explora acest monument istoric și de a înțelege mai bine rolul său în evoluția țării.
Cu toate că construcția Palatului Parlamentului a fost controversată în contextul regimului comunist, în prezent, edificiul reprezintă un simbol al rezistenței și transformării României. Arhitectura sa impresionantă și istoria complexă atrag turiști din întreaga lume, iar Palatul Parlamentului rămâne un element definitoriu al peisajului cultural și urban al Bucureștiului.
Clădirea CEC
Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie este un exemplu de arhitectură din secolul XIX. CEC a apărut după ce elitele intelectuale și economice din vremea lui Alexandru Ioan Cuza au stabilit că e nevoie de o instituție prin care să se stabilizeze și să se ordoneze finanțele proaspătului stat român, format în urma Unirii Principatelor din 1859.
CEC s-a înființat în anul 1864 printr-un decret și este prima instituție de credit public din România.
Cât despre sediu, la început a fost alocat pentru această instituție un mic spațiu într-un sediu al Ministerului de Finanțe.
Apoi, instituția s-a mutat în hanul Șerban Vodă, pe locul actualei clădiri a Băncii Naționale. Când și-a dat seama de importanța instituției, Regele Carol I a vrut ridicarea unui sediu pe măsură. S-a decis ca sediul CEC să fie construit pe locul unde se afla mănăstirea și hanul sfântul Ioan cel Mare, care fusese demolat în 1875.
Palatul CEC a fost construit pe Calea Victoriei, față în față cu Palatul Poștelor. Clădirea a fost realizată sub îndrumarea arhitectului român Ion Socolescu. Lucrările au început în vara anului 1897, iar recepția lucrării s-a făcut trei ani mai târziu.
De fapt, planurile de construcție ale Palatului CEC au fost destinate inițial clădirii Parlamentului României.
Palatul CEC are un stil eclectic, cu cupole renascentiste din sticlă și metal. Niciun cutremur nu a reușit să o afecteze serios de-a lungul timpului.
Arhitectura îmbină elemente specifice stilului arhitectural francez de la finalul secolului XIX, iar fațada clădirii are o intrare impunătoare încununată de un fronton în semicerc, sprijinit de câte două coloane în stil compozit.
Colțurile acoperișului sunt marcate de cupole în stil renascentist, decorate cu frontoane și steme, ansamblul terminându-se cu o cupolă centrală de sticlă și metal.
Întreg interiorul este decorat cu picturi realizate de către Mihail Simonidi în perioada 1900-1913. Până în anul 1948 existau pe pereți portretele regelui Carol I, al Reginei Elisabeta și ale Regelui Ferdinand și Reginei Maria. Când comuniștii au venit la putere, portretele au fost acoperite cu vopsea.
Acum, palatul găzduiește sediul CEC Bank și un muzeu unde sunt expuse obiecte inedite, documente originale ale tranzacțiilor de la începuturile instituției, dar și pușculițe și seifuri.
Palatul Cercul Militar
Această clădire găzduiește instituția de cultură a Armatei române. Lucrările la clădire au început în anul 1911, iar proiectantul principal a fost arhitectul român Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu Victor Ștefănescu și Ernest Doneaud.
Unele decorațiuni interioare și exterioare a noii construcții a Cercului Militari, inclusiv cei doi mari vulturi, au fost executate de sculptorul Ion Schimdt Faur.
În 1914, la declanșarea Primului Război Mondial, construcția era terminată „la roșu și învelită”.
Pe 2 aprilie 1916, Cercul Militar este descris de către Gazeta Ilustrată drept „podoaba arhitecturală a țării (...), cel mai frumos, cel mai impunător din toate palatele cu care, în ultimele decenii, știința și simțul estetic al marilor arhitecți români și străini au înzestrat România".
Cercul Militar este evacuat la 12 noiembrie 1916 ca urmare a ocupării Capitalei de către trupele Puterilor Centrale. În 1919, când armata a revenit în București, clădirea era devastată, așa că s-au reluat lucrările de reparații.
La 4 februarie 1923, în prezența unor personaje precum Ferdinand I al României și a Reginei Maria, are loc inaugurarea oficială și solemnă a Palatului Cercului Militar.
De asemenea, trebuie menționat că în epioada comunistă, inscripția „Cercul Militar” de pe frontispiciul clădirii a fost înlocuită cu inscripția „Casa Centrală a Armatei”, iar după 1989 a fost înlocuită cu „Cercul Militar Național”.
Palatul are în interior Scara de Onoare, Sala de Marmură, Sala Maură, Sala Bizantină, Sala Gotică, Sala Norvegiană, Sala Restaurant și tot în interior funcționează și Biblioteca Militară Națională.
Palatul Cotroceni
Palatul Cotroceni este un alt exemplu de arhitectură impunătoare din București. Astăzi servește ca sediu al Președinției României și se află în sectorul 6 din București.
În 1679, domnul Șerban Cantacuzino a ridicat pe dealul Cotrocenilor o mănăstire. Opera lui a fost continuată de Constantin Brâncoveanu, iar în 1862, Alexandru Ioan Cuza a hotărât să utilizeze Mănăstirea Cotroceni drept reședință domnească de vară.
La începutul domniei, Principele Carol I al României primește ca reședință de vară vechile case domnești de la Cotroceni. Carol I hotărăște să construiască în incinta mănăstirii un palat care să îi servească drept reședință.
Planurile clădirii au fost făcute de arhitectul Paul Gottereau, în stil clasic venețian. Construcția a început în 1888, apoi arhitectul român Grigore Cerchez a reconceput aripa nordică în stil național romantic. El a adăugat o sală mare cu o terasă deasupra și două foișoare cu coloane.
Între 1916 și 1976, Palatul Cotroceni a devenit Palatul Pionierilor, iar în 1977 a fost afectat de cutremurul puternic. Au început lucrările de restaurare care au durat 10 ani și au fost coordonate de arhitectul Nicolae Vlădescu.
După Revoluția din 1989, palatul Cotroceni a devenit reședința oficială a Președintelui României.
Palatul Prințului Moștenitor
Aflat pe Șoseaua Pavel D. Kiseleff nr. 15, Palatul Prințului Moștenitor se mai numește și Palatul Kiseleff sau Casa de la Șosea.
Această vilă a fost ridicată de Alexandru Candiano-Popescu și a fost achiziționat cu tot cu teren de Constantin Iarca, moșier, om politic liberal și fost primar al Buzăului.
Vila a fost cumpărată de regele Carol I în anul 1909 și a fost modificată de arhitectul Grigore Cerchez. Aici au locuit Carol al II-lea și soția lui Elena, Mihai și prințesa Elisabeta.
După abdicarea Regelui, palatul a devenit centru cultural al Ambasadei Sovietice, iar ani mai târziu a fost transformat în cămin studențesc. După 1989, clădirea începuse să își piardă din farmec și a început să se transforme de-a lungul anului.
El a fost renovat și subînchiriat unei bănci, iar astăzi este o clădire modernizate, puțini știind, de fapt, bijuteria acestei clădiri istorici.
Palatul Cesianu-Racoviță
Acest Palat se află în centrul Bucureștiului, lângă Ateneul Român, Muzeul Național de Artă sau Biblioteca Central Universitară.
Acum, această clădire cu o istoria fascinantă adăpostește opere de artă și adună mii de oameni în interiorul său, aici fiind Galeria Artmark.
Clădirea a fost proiectată la finalul secolului XIX de către arhitectul francez Jules Berthet la cererea proprietarului, Nicolae Cesianu. El era un avocat cu rădăcini în familia Jienilor.
Palatul a fost ridicat în perioada 1892-1900 pe strada Clemenței la numărul 5, după modelul renascentist.
La etaj erau Salonul Roșu și Salonul Spaniol, cu ferestre care dau în stradă, iar dormitoarele au ferestrele cu priveliște spre curte.
Pereții salonului central de la etaj au fost decorați cu picturi în ulei, iar decorația originală din hol se păstrează și astăzi.
Palatul Elisabeta
Palatul Elisabeta este una dintre clădirile istorice emblematice din centrul Bucureștiului.
A fost construit de Regele Carol al II-lea pentru sora lui, Principesa Elisabeta. Lucrările s-au încheiat în 1936, iar clădirea a fost pusă la dispoziția Regelui Mihai și a reginei Mamă Elena, iar după abdicarea Regelui, clădirea a fost folosită drept casă de oaspeți.
După Revoluție, acest palat a fost folosit ca hotel și restaurant. În 1997, când regele a revenit la Palat după ce i-a fost recunoscută cetățenia română retrasă de regimul comunist, Palatul Elisabeta a fost atribuit Regelui pe durata vieții. El este acum una dintre reședințele Principesei Margareta.
Într-unul dintre saloanele de la etaj, Regele Mihai a fost forțat să semneze actul nelegal de abdicare, la 30 decembrie 1947. În prezent, palatul este proprietatea statului român, fiind administrat de RAAPPS.
n stil neoromânesc, o tendință arhitecturală specifică României la începutul secolului al XX-lea. Stilul neoromânesc se caracterizează prin utilizarea elementelor tradiționale românești și reinterpretarea lor într-un mod modern.
Localizare: Palatul Elisabeta se află în Parcul Carol din București, pe malul lacului, oferind o priveliște impresionantă. Adresa exactă este Bulevardul Elisabeta nr. 49-53.
Istoric: Clădirea a fost construită în perioada 1936-1937 și a servit inițial drept reședință pentru prințul moștenitor Mihai al României și soția sa, prințesa Ana. După abdicarea regelui Mihai I în 1930, Palatul Elisabeta a rămas reședința sa până în 1947, când a fost exilat.
Arhitectură: Proiectul arhitectural a fost realizat de arhitecții Grigore Cerchez și George Cristinel, care au îmbinat elemente ale stilului neoromânesc cu influențe brâncovenești. Clădirea are un caracter regal, cu detalii arhitecturale bogate, ferestre mari și un aspect impunător.
Folosință actuală: După căderea regimului comunist, Palatul Elisabeta a fost restituit Familiei Regale în 1997, iar din acel moment, a devenit una dintre reședințele oficiale ale Familiei Regale a României. În plus față de rolul său oficial, palatul este folosit pentru evenimente culturale și ceremoniale.
Intrare publică: Palatul Elisabeta este, în general, deschis publicului în anumite perioade sau în cadrul unor evenimente speciale. Vizitatorii au ocazia să exploreze grădinile palatului și să admire arhitectura sa frumoasă.
Palatul Elisabeta reprezintă un simbol al istoriei monarhiei române și al arhitecturii românești, servind în prezent ca o parte importantă a patrimoniului cultural al țării.
Palatul Minsterului Agriculturii
Este greu să treci cu vederea acest palat așezat la intersecția a două mari bulevarde care străbat Bucureștiul de la est la vest. Clădirea are trei corpuri, o curte de onoare pătrată, cu porți înalte la stradă, iar corpul central conține intrarea principală, marcată de doi giganți care suportă balconul de la etajul I și care se termină printr-un fronton curb, decorat cu sculpturi alegorice.
Palatul Ministerului Agriculturii se află pe Bulevardul Carol I, în sectorul 3 al Bucureștiului și este o construcție realizată în anul 1895 după planurile arhitectului Louis Piere Blanc.
Clădirea a fost folosită de la început și până în prezent drept sediul Ministerului Agriculturii și este una impresionantă, care se află pe lista monumentelor istorice din București.
În anul 1894 a fost pusă piatra de temelie a clădirii Ministerului Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, așa cum se numea pe vremuri.
Clădirea a fost construită în anul 1895 și inaugurată pe 30 aprilie 1897. Este printre puținele clădiri în care funcționează de la început până în prezent aceeași instituției.
Clădirea este zidită și mobilată după proiectul arhitectului elvețian Louis Pierre Blanc, în stilul renașterii franceze. Tot el a realizat și clădirea Institutului de Medicină și Farmacie între 1901 și 1902.
Listă a palatelor din București
Palatul fostei Societăți de asigurări Dacia - România
Palatul Auschnit, deținut în prezent de Gigi Becali
Palatul Academiei Comerciale (sediul ASE)
Palatul Arhiepiscopal (Nunțiatura Apostolică)
Palatul Băncii Marmorosch Blank
Palatul Bragadiru
Palatul Brătianu
Palatul BNR
Palatul Bursei (în prezent sediul Bibliotecii Naționale)
Palatul Camerei Deputaților (în prezent Palatul Patriarhiei)
Palatul Cantacuzino (Muzeul George Enescu)
Palatul C.E.C.
Palatul Cercului Militar
Palatul CFR
Palatul Monopolurilor de Stat
Palatul Cotroceni (sediul Președinției României)
Palatul Creditului Industrial
Palatul Crețulescu
Palatul Dacia
Palatul Elisabeta
Palatul Facultății de Drept
Palatul Facultății de Medicină
Palatul Fundației Universitare Carol I (o parte a palatului găzduiește BCU)
Palatul Ghika Tei
Palatul H. Spayer (găzduiește Asociația 21 decembrie 1989”)
Palatul Institutului de Arhitectură
Palatul de Justiție din București
Palatul Ligii Culturale (Teatrul Bulandra)
Palatul Ministerului Agriculturii
Palatul Mogoșoaia
Palatul Național al Copiilor
Palatul Nifon [5]
Palatul Parlamentului (Casa Poporului)
Palatul Patriarhal
Palatul Poștelor (Muzeul Național de Istorie)
Palatul Primăriei Capitalei (fostul Palat al Ministerului Lucrărilor Publice)
Palatul Radiodifuziunii (Studioul de concerte Mihail Jora)
Palatul Regal (Muzeul Național de Artă)
Palatul Romanit
Palatul Senatului (fostul CC al PCR)
Palatul Societății Funcționarilor Publici (ARCUB)
Palatul Societății de gaz și electricitate
Palatul Sporturilor
Palatul Șuțu (Muzeul Municipiului București)
Palatul Telefoanelor
Palatul Societății Tinerimea Română
Palatul Universității (sediul Universității București)
Palatul Medicilor Veterinari (Ministerul de Justiție)
Palatul Vama Poștei (Ministerul Administrației și Internelor)
Palatul Victoria (sediul Guvernului României)
Palatul voievodal (Muzeul „Curtea Veche”)
Palatul Suter
