Ceea ce îl face special este textura oului, moale și cremoasă la interior, dar și felul spectaculos în care este așezat peste orez.
Ce este Omurice (Omu-rice) și de ce este un simbol al bucătăriei Yoshoku
Omurice, scris și Omu-rice, este unul dintre cele mai cunoscute preparate japoneze care combină oul cu orezul prăjit. Numele vine din alăturarea cuvintelor englezești „omelette” și „rice”, adaptate pronunției japoneze. În varianta clasică, orezul este gătit cu pui, ceapă și ketchup, apoi învelit într-o omletă subțire. Deasupra se mai adaugă, de multe ori, puțin ketchup. În restaurantele moderne poți întâlni însă și o versiune diferită: o omletă mai groasă și foarte moale în interior, așezată peste orez și deschisă chiar înainte de servire, conform Kikkoman.com.
Indiferent de variantă, combinația de gusturi rămâne aceeași. Ketchupul aduce o aromă ușor dulce-acrișoară, în timp ce oul este delicat și cremos. Tocmai acest contrast face preparatul atât de ușor de recunoscut. În plus, ingredientele sunt simple și nu trebuie să cauți produse greu de găsit pentru a-l putea pregăti acasă. Omurice face parte din bucătăria Yoshoku, adică preparatele occidentale care au fost preluate și adaptate în Japonia. Acest stil de gătit a început să se dezvolte odată cu modernizarea țării, în perioada Meiji, când tot mai multe ingrediente și tehnici culinare din Europa și America au ajuns în restaurantele japoneze.
Bucătarii japonezi nu au copiat însă pur și simplu rețetele occidentale. Le-au schimbat după gusturile locale și după ingredientele pe care le aveau la dispoziție. Mai ales, au păstrat orezul în centrul mesei. Așa au apărut preparate precum curry-ul japonez, tonkatsu, Napolitan și, bineînțeles, Omurice. Tocmai de aceea Omurice este considerat atât de reprezentativ pentru bucătăria Yoshoku. La prima vedere pare occidental prin omletă și ketchup, dar felul în care este construită farfuria, textura orezului și modul de servire sunt foarte japoneze.
Nu există o singură poveste acceptată despre apariția Omurice. Cele mai cunoscute variante duc spre două restaurante japoneze. La Tokyo, restaurantul Renga-tei ar fi servit încă de la începutul secolului XX un preparat cu orez, carne tocată și ou. Mâncarea ar fi fost gândită inițial ca o masă rapidă și ușor de consumat pentru angajații restaurantului.
O altă poveste vine din Osaka. Restaurantul Hokkyokusei leagă apariția unei variante apropiate de Omurice-ul pe care îl știm astăzi de anul 1925. Potrivit acestei istorii, pentru un client care avea nevoie de o mâncare ușor de mâncat ar fi fost pregătit orez cu ketchup, ceapă și ciuperci, apoi totul a fost învelit într-o omletă subțire. Chiar dacă poveștile diferă, au ceva în comun. Omurice nu a apărut ca un preparat sofisticat sau de lux, ci ca o mâncare practică, simplă și sățioasă. Tocmai această latură îl apropie și astăzi de ideea de mâncare făcută acasă.
Unul dintre avantajele preparatului este că poate fi schimbat foarte ușor fără să-și piardă identitatea. Puiul poate fi înlocuit cu șuncă, creveți, tofu sau mai multe legume. Nici sosul nu trebuie să fie mereu ketchup. În restaurante pot apărea variante cu sos demi-glace, curry sau chiar sos alb. Totuși, câteva lucruri rămân aproape întotdeauna aceleași: orezul condimentat, oul și forma compactă, ușor de mâncat.
În Japonia, Omurice se găsește atât în case, cât și în restaurante de familie sau localuri de cartier. Pentru mulți oameni este legat de mesele din copilărie și de mâncarea caldă, simplă și reconfortantă. În afara Japoniei, preparatul a devenit și mai cunoscut datorită filmulețelor în care o omletă moale este tăiată și se deschide spectaculos peste orez.
Componenta de bază. Cum pregătești orezul prăjit aromat
Pentru o porție de Omurice poți porni de la aproximativ 150 de grame de orez deja gătit, 50-60 de grame de carne de pui, puțină ceapă și una-două linguri de ketchup. Poți adăuga și ciuperci sau morcov, însă este bine să tai toate ingredientele în bucăți mici. Orezul trebuie să rămână compact și ușor de modelat, iar bucățile prea mari de carne sau legume pot îngreuna atât amestecarea, cât și învelirea lui în omletă.
Pregătește toate ingredientele înainte să pornești focul. Gătirea durează puțin și este mult mai simplu să ai totul lângă tine. Folosește o tigaie suficient de largă, pentru ca umezeala să se poată evapora, și o spatulă cu care să desfaci orezul fără să zdrobești boabele. Ai grijă și la sare. Ketchupul, sosul Worcestershire sau sosul de soia aduc deja destulă savoare și pot fi sărate, așa că este mai bine să potrivești gustul abia la final, potrivit Myjapanrice.com.
Textura orezului face o diferență mare. Orezul japonez cu bob scurt este potrivit pentru Omurice deoarece boabele se leagă ușor între ele, dar nu trebuie să ajungă în tigaie foarte umed sau fierbinte. Dacă ai orez gătit cu o zi înainte, acesta este chiar mai ușor de folosit. Suprafața boabelor este mai uscată, iar orezul se desface mai simplu în tigaie. Îl poți încălzi puțin înainte, cât să nu fie rece.
Dacă folosești orez proaspăt fiert, întinde-l pentru câteva minute într-un strat mai subțire și lasă aburul să iasă. Astfel, reduci riscul ca totul să se transforme într-o masă foarte lipicioasă. Desfă eventualele cocoloașe înainte să pui orezul în tigaie și evită să înghesui o cantitate prea mare într-un vas mic. Nu urmărești să obții boabe foarte crocante, ca la un orez prăjit într-un wok puternic încins. Pentru Omurice ai nevoie de un orez aromat, suculent și suficient de legat încât să-și păstreze forma sub omletă.
Pune în tigaie puțin unt sau ulei și gătește ceapa până când devine moale și ușor transparentă. Adaugă apoi carnea de pui și continuă până când este bine făcută și nu mai are porțiuni roz. Pune orezul și desfă-l cu spatula, folosind mișcări ușoare, astfel încât să se amestece cu puiul și ceapa.
Un mic truc ține de ketchup. El nu trebuie neapărat turnat direct peste orez și amestecat imediat. Poți împinge ingredientele într-o parte a tigăii, să pui ketchupul direct pe suprafața fierbinte și să-l lași aproximativ 30 de secunde. În acest timp pierde o parte din apă, iar gustul de roșii devine mai plăcut și mai rotund. Abia apoi îl amesteci cu orezul.
Există și varianta în care ketchupul și puțin sos Worcestershire sunt gătite împreună cu puiul, iar orezul este pus după aceea. Ideea rămâne însă aceeași: sosul trebuie încălzit puțin înainte să îmbibe complet orezul. Astfel, umplutura nu devine apoasă.
Cum obții un orez gustos, dar nu prea greu
La final, gustă și adaugă piper și doar puțină sare, dacă mai este nevoie. Un strop de sos de soia poate da mai multă savoare, iar o bucățică mică de unt pusă după ketchup poate reduce senzația de aciditate și poate face orezul mai lucios. Nu exagera însă cu sosurile și nu ține orezul prea mult pe foc. Trebuie să rămână plăcut și ușor suculent, nu uscat și sfărâmicios.
Înainte să pregătești omleta, modelează orezul într-un oval scund. Nu îl presa foarte tare. Dacă îl compactezi excesiv, devine greu și dens, iar atunci când îl vei acoperi cu ou există și riscul să rupi omleta. Ține orezul la cald cât timp pregătești ouăle. Omurice se montează repede și se servește imediat, cât omleta este încă moale, iar orezul cald și aromat.
Secretul bucătarilor pentru o omletă perfectă
Pentru o porție sunt suficiente două ouă mari, puțină sare și unt pentru tigaie. Poți adăuga și o linguriță de lapte, dar nu este obligatoriu. Mai important este ca albușul și gălbenușul să fie bine amestecate, fără să încorporezi prea mult aer. Pentru o omletă fină, trece ouăle bătute printr-o sită. Astfel elimini bucățile mai dense de albuș, care pot lăsa pete sau pot rupe suprafața. Folosește o tigaie antiaderentă mică, de aproximativ 20 de centimetri. Într-una prea mare, stratul de ou devine prea subțire și se gătește înainte să apuci să-l modelezi.
Încălzește tigaia la foc mediu, topește untul și întinde-l pe toată baza. Tigaia trebuie să fie bine încinsă, dar fără ca untul să se ardă. Toarnă ouăle dintr-o singură mișcare, apoi mișcă tigaia înainte și înapoi și amestecă rapid cu bețișoarele. Astfel se formează bucăți mici și moi de ou, fără o crustă uscată pe fund. Când marginile încep să se fixeze, înclină tigaia pentru ca partea încă lichidă să umple spațiile rămase.
Secretul este să oprești gătirea mai devreme decât ai face la o omletă obișnuită. Când ouăle sunt pe jumătate închegate, iar suprafața încă lucește, oprește amestecarea și ia tigaia de pe foc. Căldura vasului va continua să gătească oul. Pentru varianta clasică, pune orezul în centru, pliază marginile peste el și transferă omleta pe farfurie cu îmbinarea în jos. Dacă o lași până când pare complet făcută în tigaie, interiorul va deveni tare și ușor cauciucat.
Pentru varianta fuwatoro, omleta rămâne foarte moale în centru și este modelată într-o formă ovală. Se așază peste orez, apoi se taie pe lungime, iar interiorul cremos se deschide peste acesta. Tehnica cere mai multă viteză și atenție la temperatură. Pentru începători, o foaie subțire de ou, gătită pe o singură parte și pliată peste orez, este mult mai ușor de controlat și păstrează același gust.
Cum se servește corect un Omurice
Omurice se servește imediat, cât orezul este cald, iar oul rămâne fraged. În varianta clasică, apropie tigaia de farfurie și răstoarnă omleta cu îmbinarea în jos. Forma tradițională este ovală. Dacă suprafața nu este perfectă, o poți acoperi pentru câteva secunde cu un prosop de hârtie curat și modela ușor, fără să apeși prea tare.
Ketchupul este sosul clasic și poate fi pus în zigzag, într-o linie sau chiar sub forma unui desen. Pentru o variantă mai apropiată de restaurant poți folosi sos de roșii, demi-glace, sos Hayashi, curry japonez sau un sos alb cremos. Este suficient un singur sos, pus în cantitate moderată, astfel încât să completeze oul și orezul, nu să le acopere complet.
La varianta fuwatoro, prezentarea este o parte importantă a preparatului. Omleta ovală este așezată peste orez și tăiată pe lungime chiar înainte de servire. Interiorul trebuie să fie moale și cremos și să se deschidă natural peste orez, nu să curgă ca un lichid. În varianta clasică, omleta rămâne întreagă și este servită cu suprafața netedă și ketchup deasupra. În Japonia este popular și „ketchup art”, adică desenarea unor mesaje, fețe sau inimioare direct pe omletă.
Pentru final, sunt suficiente puțin pătrunjel sau o garnitură simplă. O salată crocantă, câteva legume verzi sau o supă ușoară pot completa masa, însă Omurice trebuie să rămână în centrul farfuriei. Cel mai important este să ai sosul și garnitura pregătite înainte de a găti ouăle.
