O rață a fost înregistrată când înjura "Prostul naibii". Rața de mosc australiană demonstrează că păsările pot imita vorbirea
Potrivit unui nou studiu, rața de mosc australiană poate imita sunete, inclusiv vorbirea umană, informează The Guardian.
Înregistrarea cu rața care vorbește pare a fi prima dovadă bine documentată că această specie poate imita sunete pe care le aude, alăturându-se altor specii de păsări vorbitoare.
Ripper, un mascul de rață de mosc, ținut în captivitate în Rezervația Naturală Tidbinbilla, la sud-vest de Canberra, a fost înregistrat imitând sunetul unei uși care se trântește, dar și înjurând „prostul naibii”.
Cercetătorii cred că a fost o frază pe care Ripper a auzit-o, probabil, în repetate rânduri de la îngrijitorul său, dar nu sunt siguri câți ani avea atunci când a auzit prima dată această înjurătură.
Ripper avea patru ani la momentul înregistrării, atunci când se afla în timpul unui ritual de împerechere.
Cercetătorul australian dr. Peter Fullagar, pensionar, l-a înregistrat pentru prima oară pe Ripper, acum mai mult de trei decenii.
Înregistrările sale au fost scoase recent în atenția publicului, de către prof. Carel Ten Cate, de la Universitatea Leiden din Olanda, care a găsit o referință obscură, într-o carte, despre o rață vorbitoare.
Ten Cate a declarat că s-a convins de acest lucru doar după ce a ascultat înregistrările lui Fullagar: „Când am citit prima oară, am zis că este o farsă, nu poate fi adevărat. Dar s-a dovedit a fi adevărat”.
Deși pe înregistrare pare să se audă „prostul naibii”, Ten Cate crede că este posibil ca Ripper să spună „mâncare”. „Îmi imaginez că îngrijitorul lui îi spunea în glumă - Hai că a venit mâncarea aia nenorocită", a adăugat prof. Ten Cate.
Ripper nu este singura rață de mosc care imită sunete. Fullagar a mai înregistrat în 2000 un exemplar în rezervația Tidbinbilla, care imita o altă specie de rațe.
Cercetătorii au mai găsit astfel de referințe la alte două rațe de mosc, dar nu există înregistrări.
Una din ele, din Parcul Natural Pensthorpe din Marea Britanie, a fost auzită „tușind și imitând un ponei care sforăie”, iar cealaltă a fost observată imitând „tusea caracteristică a îngrijitorului său, dar și scârțâitul unor turnicheți”.
