Lucruri mai puțin știute despre Nicolae Ceaușescu. Cum a supraviețuit prăbușirii unui avion și în ce zi s-a născut, de fapt
O personalitate controversată a istoriei românești, Nicolae Ceaușescu rămâne un subiect fascinant pentru istorici și publicul larg. Dincolo de imaginea publică de lider comunist, viața sa ascunde numeroase episoade surprinzătoare.
Ziua în care s-a născut, de fapt, Ceaușescu
Nicolae Ceaușescu s-a născut, de fapt, pe 23 ianuarie 1918, nu pe 26 ianuarie cum era oficial cunoscut. Schimbarea datei ar fi fost determinată de dorința sa de a evita umbrirea zilei de naștere de manifestările dedicate Unirii Principatelor Române.
Ascensiunea sa politică a fost remarcabilă. La doar 30 de ani, a devenit subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii, iar la 31 de ani - ministru adjunct al apărării. Incredibil, el a primit aceste funcții fără să fi efectuat vreodată stagiul militar.
Un moment dramatic: prăbușirea avionului
Pe 5 noiembrie 1957, Ceaușescu a supraviețuit unui accident aviatic grav pe Aeroportul Vnukovo din Moscova.
Mai exact, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de la Revoluția din Octombrie, o delegație română formată din Chivu Stoica, președintele Consiliului de Miniștri, Grigore Preoteasa (secretar al C.C. al PCdR cu propaganda), Nicolae Ceaușescu, Alexandru Moghioroș, Leonte Răutu, Ștefan Voitec și Ștefan Voicu a plecat în după-amiaza zilei de 4 noiembrie 1957 la Moscova. Inițial, delegația trebuia să fie condusă de Gheorghe Gheorghiu-Dej, care însă și-a anulat plecarea cu avionul din motive medicale.
Delegaţia românească călătorea cu un avion IL-14, aeronavă care, la ora 17.58, din cauza unei erori de pilotaj şi a condiţiilor meteo nefavorabile a atins crengile unor arbori şi s-a prăbuşit.
În urma impactului puternic au murit Grigore Preoteasa, Valeri Nikolaievici Sleacov, comandantul avionului, Nikolai Zaharovici Pavlikov, tehnicianul de bord şi Ivan Ivanovici Hriucalov, membru al echipajului.
Nicolae Ceauşescu a reuşit să scape cu viaţă, el căpătând „o contuzie la jumătatea dreaptă a coşului pieptului şi a încheieturii stângi a gambei, julituri la faţă, mâini şi picioare, starea generală fiind satisfăcătoare”, aşa cum se arată într-un raport medical emis de Ministerul Sănătăţii al URSS.
Viața personală și pasiunile mai puțin cunoscute
Întâlnirea cu Elena, viitoarea sa soție, s-a produs într-un context surprinzător - la un concurs de "frumusețe" muncitorească. Se spune că Ceaușescu a intervenit personal pentru a-i asigura victoria, cumpărând un număr impresionant de cărți poștale în contul ei.
Puțini știu că liderul comunist era un mare fan al filmelor polițiste americane și al serialului Kojak. Toate reședințele sale dispuneau de săli speciale de proiecție.
Recordul mondial și pasiunea sa pentru vânătoare
Nicolae Ceaușescu avea o obsesie pentru recordurile de vânătoare, în special pentru blănurile de urs. În 1983, a împușcat un urs uriaș în Harghita, a cărui blană a fost recunoscută drept record mondial la Expoziția Internațională de Vânătoare de la Brno.
Pentru a obține punctaj maxim, blana era întinsă artificial pe o masă specială, folosind tehnici inspirate de sârbi și perfecționate de români. Cuiele și uleiurile ajutau la mărirea suprafeței blănii, astfel încât să obțină un punctaj cât mai mare.
Atelierele de partid concurau în producerea unor trofee din ce în ce mai impresionante, iar Ceaușescu încuraja această practică. Ulterior, Consiliul Internațional al Vânătorii și Conservării Vânatului a decis că astfel de blănuri nu mai pot fi recunoscute oficial, deoarece nu reflectă dimensiunile reale ale animalului.
Recordul lui Ceaușescu rămâne astfel imposibil de depășit.
Relația complexă cu Biserica
Spre surprinderea multora, Ceaușescu a avut o relație nuanțată cu instituțiile religioase. La mijlocul anilor '70, a ajutat mănăstirile românești de la Muntele Athos, donând chiar suma de un milion de dolari.
La înmormântările părinților săi, a respectat integral tradițiile ortodoxe, construind chiar o biserică lângă casa părintească din Scornicești.
Ceaușescu dorea să fie mumificat după moarte
Ceaușescu și-ar fi dorit ca, după moarte, să fie mumificat asemenea lui Lenin. Existau deja planuri pentru un mausoleu impunător în București, pe locul actualei clopotnițe a Bisericii Patriarhale sau în zona Parcului Operei.
Președinte cu sceptru de rege comunist
În 1974, într-un ceremonial aproape comic, Nicolae Ceaușescu a devenit primul Președinte al Republicii. Cu această ocazie, i-a fost făurit un sceptru inspirat de cel al Regelui Ferdinand I, însă cu însemnele Partidului Comunist Român.
Mai multe detalii neștiute, dar și o cronologie documentată istoric a vieții lui Nicolae Ceaușescu poate fi urmărită în documentarul ”Tovarășu': facerea, gloria și desfacerea unui dictator” de pe VOYO.
Momente cheie din viața lui Nicolae Ceaușescu
Nicolae Ceaușescu s-a născut la 26 ianuarie 1918, în comuna Scornicești, județul Olt, fiind al treilea copil al familiei formate din Andruță și Alexandrina Ceaușescu, care avea să numere zece copii. La doar 12 ani, părăsește satul natal și se mută la București, unde lucrează ca ucenic în diverse ateliere și fabrici.
În anul 1933 aderă la Uniunea Tineretului Comunist, organizația de tineret a Partidului Comunist Român, aflat la acea vreme în ilegalitate. Trei ani mai târziu este condamnat la trei ani de închisoare pentru activități de propagandă comunistă, fiind încarcerat la Doftana.
În 1939 o întâlnește pe Elena Petrescu la o reuniune a tinerilor comuniști, relația lor culminând cu căsătoria, încheiată șase ani mai târziu. În 1940, Ceaușescu este din nou arestat și petrece trei ani în închisoarea Jilava, urmând ca până la 23 august 1944 să mai fie deținut încă un an la Târgu Jiu. În această perioadă intră în contact cu lideri importanți ai Partidului Comunist, precum Gheorghe Gheorghiu-Dej și Chivu Stoica.
După instaurarea regimului comunist, la alegerile din 28 martie 1948, Ceaușescu devine deputat în Marea Adunare Națională, funcție pe care o va deține până la moarte. Ulterior, ocupă mai multe posturi importante în aparatul de stat: adjunct la Ministerul Agriculturii (1949–1950), apoi adjunct la Ministerul Forțelor Armate (1950–1954), cu gradul de general-maior. Între 1950 și 1955 face parte din Prezidiul Marii Adunări Naționale și conduce Comisia pentru politică externă. În aprilie 1954 este ales membru al Biroului Politic și secretar al Comitetului Central al PMR, moment ce marchează ascensiunea sa în conducerea partidului.
În martie 1965, Nicolae Ceaușescu este desemnat prim-secretar al Partidului Muncitoresc Român. O schimbare majoră în stilul său de conducere apare după vizitele efectuate în China și Coreea de Nord, în 1971, când adoptă elemente ale modelului ideologic asiatic. Ca urmare, la plenara Comitetului Central din noiembrie 1971 se pun bazele unei „revoluții culturale” de inspirație comunistă.
Alegerea sa ca președinte al Republicii, la 28 martie 1974, îi oferă controlul total asupra puterii politice. În anii următori, propaganda oficială construiește un adevărat cult al personalității în jurul soților Ceaușescu. Biografia acestora și chiar istoria națională sunt manipulate pentru a glorifica regimul socialist, liderul comunist fiind prezentat drept o figură istorică de amploarea lui Burebista, Decebal sau a marilor domnitori medievali. Presa, radioul, televiziunea și publicațiile oficiale contribuie constant la această glorificare. Nicolae Ceaușescu va conduce România cu autoritate absolută până în decembrie 1989.
În cadrul Congresului al XIV-lea al PCR, desfășurat între 20 și 24 noiembrie 1989, Ceaușescu anunță plata integrală a datoriei externe și acuză existența unui complot pus la cale de Statele Unite și Uniunea Sovietică împotriva statelor mici, inclusiv România, conform historia.ro.
Pe 18 decembrie 1989, în contextul amplificării protestelor de la Timișoara, Nicolae Ceaușescu pleacă într-o vizită oficială în Iran. Revenit în țară pe 20 decembrie, susține un discurs televizat în care califică manifestațiile drept acțiuni ale unor „elemente huliganice de tip fascist”, instigate de „forțe imperialiste”. Tot atunci anunță organizarea unui mare miting în București pentru ziua următoare — un moment care avea să marcheze începutul sfârșitului regimului său.
Etichete: Nicolae Ceaușescu,
Dată publicare: