Filmul lui Antoine Fuqua a fost aprobat de moștenitorii lui Jackson, iar printre producători se numără și administratorii moștenirii. Prin urmare, este, prin natura sa, o perspectivă limitată și autorizată asupra lui Jackson - notează Associated Press.
Filmul se încheie înainte de valul de acuzații de abuz sexual asupra copiilor sau de recunoașterea de către Jackson a faptului că dormea alături de copii. Jackson și moștenitorii săi au susținut de multă vreme nevinovăția sa. În singurul său proces penal, din 2005, Jackson a fost achitat.
„Michael” nici măcar nu face o aluzie subtilă la aceste fapte. Le ocolește cu un ”moonwalk”. Rezultatul este un fel de film de fantezie, unul care retrăiește momentele extraordinare ale lui Michael Jackson, în timp ce închide ochii la momentele mai puțin plăcute - mai susțin jurnaliștii americani.
”Este ceva de neînțeles în acest sens. Cui nu i-ar plăcea să uite tot ce este rău legat de Michael Jackson? Doar „Billie Jean” este suficient de bună pentru a-ți provoca amnezie. Vorbim despre unul dintre cei mai mari artiști de muzică și dans ai secolului XX. Legătura pe care a creat-o cu milioane de oameni nu ar trebui luată ca atare. Și poate fi cu adevărat amețitor să te bucuri din nou de gloria de odinioară a lui Jackson — sau, cel puțin, de o aproximare stranie a acesteia realizată de Jaafar Jackson, nepotul său. Dar asta face ca „Michael” să fie la fel de mult un basm precum Neverland-ul lui Peter Pan”.
„Michael” conținea inițial scene care abordau acuzațiile de abuz sexual, dar acestea au fost eliminate din cauza unor clauze prevăzute într-un acord anterior.
Filmul final, cu scenariul semnat de John Logan („Gladiatorul”, „Aviatorul”), este structurat în mare parte ca o dramă tată-fiu. În primele scene ale filmului, care se petrec în Gary, Indiana, Joe Jackson (un Colman Domingo convingător, ca de obicei) își antrenează cu forța copiii să devină Jackson 5 și îl bate pe tânărul Michael (un excelent Juliano Krue Valdi) cu cureaua.
Deși filmul „Michael” acoperă perioada de la Jackson 5 până la albumele „Off the Wall” și „Thriller”, firul narativ principal îl constituie lupta lui Michael pentru eliberarea de sub autoritatea tatălui și managerului său autoritar. Din acest punct de vedere, filmul este destul de asemănător cu „Elvis” din 2022, care s-a concentrat, la rândul său, pe dinamica dintre Presley și autoritarul colonel Tom Parker.
În mod similar, abordarea biografică generală, axată pe hituri, este foarte prezentă în „Michael”, produs de Graham King („Bohemian Rhapsody”).
Fuqua, cunoscut mai ales pentru thriller-ele precum „Training Day” și „The Equalizer”, este poate o alegere neașteptată pentru această sarcină. Dar el pune în scenă cu abilitate unele scene, cum ar fi cea în care tânărul Michael înregistrează pentru prima dată o piesă într-un studio de înregistrări.
În timp ce tatăl său stă în picioare afară și producătorii îi spun lui Michael să nu-și miște picioarele atât de mult, Fuqua se mută în interiorul cabinei. Nu auzim nimic altceva decât vocea lui Michael. Zgomotul se oprește și rămâne doar puterea sa vocală pură, încă necoruptă, cântând „Who’s Lovin’ You”.
Ceea ce i s-a întâmplat lui Jackson odată cu trecerea la maturitate ar fi considerat de mulți atât o poveste de succes uimitoare, cât și o tragedie americană. „Michael” nu încearcă să găsească acest echilibru.
Filmul urmărește în principal apariția unei legende, deși una ciudată, care se refugiază într-o cameră plină de jucării pentru copii și a cărei nevoie de a fi „perfect” îl împinge să apeleze la chirurgia estetică la vârsta de 20 de ani.
Aceste evenimente și altele (cum ar fi sosirea cimpanzeului Bubbles) sunt întâmpinate în mare parte cu ochi dați peste cap de către membrii familiei: ciudățeniile unui geniu-copil.
