Înălțarea Sfintei Cruci 2026, zi de post aspru. Ce se duce la biserică pe 14 septembrie pentru noroc și bunăstare

Află ce se duce la biserică pentru sfințire, ce alimente sunt interzise și ce semnificație are această zi.

Semnificația profundă a Înălțării Sfintei Cruci

Înălțarea Sfintei Cruci este una dintre cele mai vechi sărbători creștine și este prăznuită în fiecare an pe 14 septembrie. Ziua amintește de două momente importante: descoperirea lemnului Sfintei Cruci la Ierusalim, în vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena, și aducerea lui înapoi după ce fusese luat de perși.

Numele sărbătorii vine de la gestul episcopului Macarie al Ierusalimului, care a ridicat Crucea într-un loc înalt, astfel încât oamenii adunați să o poată vedea și cinsti. Tocmai de aceea, 14 septembrie nu amintește doar de găsirea Crucii, ci și de cinstirea publică a unuia dintre cele mai importante simboluri ale credinței creștine. În credința ortodoxă, Crucea are mai multe înțelesuri. Este, înainte de toate, Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos și amintește de jertfa Sa pentru oameni, scrie Basilica.ro.

În același timp, este semnul prin care creștinii își mărturisesc credința. Crucea vorbește însă și despre viața fiecărui om, despre greutățile pe care le duce, despre răbdare, responsabilitate și puterea de a merge mai departe. A-ți purta crucea înseamnă, în sens creștin, să nu fugi de încercări și să încerci să rămâi aproape de Dumnezeu și de cei din jur.

Crucea este strâns legată și de Înviere. În credința ortodoxă, ea nu este doar un simbol al suferinței, ci și al biruinței asupra morții. Răstignirea lui Hristos este urmată de Înviere, iar această legătură dă sărbătorii un sens puternic. Credinciosul este îndemnat să nu își piardă speranța atunci când trece prin perioade grele și să găsească putere în rugăciune, răbdare și fapte bune. Crucea devine astfel un simbol al iubirii, al jertfei și al speranței.

Cum a fost recunoscută Crucea Lui Isus Hristos

Potrivit tradiției bisericești, împăratul Constantin cel Mare a trimis-o pe mama sa, Sfânta Elena, la Ierusalim pentru a căuta Crucea pe care fusese răstignit Iisus Hristos. În apropierea Sfântului Mormânt au fost găsite trei cruci, considerate a fi cele ale Mântuitorului și ale celor doi tâlhari răstigniți alături de El. Au fost descoperite și piroanele, însă rămânea o întrebare: care dintre cele trei era Crucea lui Hristos?

Potrivit Sinaxarului, Crucea a fost recunoscută printr-o minune. În apropierea locului unde fuseseră găsite cele trei cruci trecea un cortegiu funerar. O tânără moartă era dusă la înmormântare, iar crucile au fost apropiate, pe rând, de trupul ei. La atingerea uneia dintre ele, tânăra a revenit la viață. Celelalte două nu au avut niciun efect. Astfel, Crucea prin care s-a petrecut minunea a fost recunoscută drept cea pe care fusese răstignit Iisus Hristos.

După această minune, Sfânta Elena și credincioșii s-au închinat Sfintei Cruci. Pentru că în jur se adunase o mulțime foarte mare, iar oamenii nu se puteau apropia cu toții, episcopul Macarie al Ierusalimului a ridicat Crucea deasupra lor, astfel încât să poată fi văzută. Credincioșii au răspuns prin rugăciunea „Doamne, miluiește!”. De la acest gest al ridicării Crucii în fața poporului vine și numele sărbătorii de pe 14 septembrie.

Ziua de 14 septembrie este legată și de biserica ridicată de împăratul Constantin deasupra Mormântului Domnului. Aceasta a fost sfințită pe 13 septembrie 335, iar în ziua următoare Sfânta Cruce a fost arătată credincioșilor. Mai târziu, sărbătoarea a ajuns să amintească și de readucerea Crucii după ce fusese luată de perși în anul 614. Ea a fost recuperată în vremea împăratului Heraclius și adusă din nou la Ierusalim.

De ce Înălțarea Sfintei Cruci este zi de post aspru

Înălțarea Sfintei Cruci este zi de post aspru pentru că amintește direct de Răstignirea, Patimile și Moartea lui Iisus Hristos. Chiar dacă este una dintre marile sărbători ale Bisericii, ziua de 14 septembrie are un caracter de reculegere. La Sfânta Liturghie este citită Evanghelia care amintește de momentele din Vinerea Mare, iar credincioșii sunt chemați să trăiască această zi cu rugăciune și cumpătare.

Postul se ține în fiecare an pe 14 septembrie, indiferent în ce zi a săptămânii cade sărbătoarea. În 2026, Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuită într-o zi de luni, însă rânduiala rămâne aceeași. Se face dezlegare la untdelemn și vin, dar nu există dezlegare la pește. Tocmai această rânduială mai strictă arată legătura dintre sărbătoare și amintirea Răstignirii Mântuitorului.

Postul din această zi nu înseamnă însă doar renunțarea la carne, lapte, ouă și alte alimente de origine animală. Credincioșii sunt îndemnați să acorde mai mult timp rugăciunii, să evite certurile și excesele și să îi ajute pe cei aflați în nevoie. Cinstirea Crucii este legată de jertfă și iubire, iar postul devine astfel și un prilej de a fi mai atent la felul în care te porți cu cei din jur.

În unele zone se păstrează și obiceiul unui post mai lung înainte de Ziua Crucii. Acesta poate începe pe 1 septembrie sau chiar din 29 august, de la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, și se încheie pe 14 septembrie.

Alimentele interzise pe 14 septembrie

Pe 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci, nu se consumă alimente de dulce. Sunt interzise carnea și preparatele din carne, laptele, brânzeturile, iaurtul, untul, smântâna și ouăle. Trebuie evitate și produsele care conțin astfel de ingrediente, chiar dacă nu sunt ușor de observat, cum se întâmplă în cazul unor produse de patiserie, sosuri, creme sau deserturi. Ziua Crucii este zi de post indiferent în ce zi a săptămânii cade. Este permis însă consumul de mâncare pregătită cu ulei, iar rânduiala zilei prevede și dezlegare la vin.

Nici peștele nu se consumă de Înălțarea Sfintei Cruci, pentru că în această zi nu există dezlegare la pește. În privința fructelor de mare, credincioșii care urmează o anumită rânduială pot ține cont de sfatul primit de la duhovnic. Tradiția populară românească păstrează și alte interdicții alimentare pentru Ziua Crucii. În unele zone, oamenii evitau alimentele al căror miez sau a căror formă amintea de cruce. Printre acestea se numără usturoiul, nucile, prunele, pepenii și strugurii. În anumite tradiții apare și peștele.

Tradiții și obiceiuri de Înălțarea Sfintei Cruci

În tradiția românească, Ziua Crucii marca trecerea de la perioada caldă spre vremea rece. Sărbătoarea mai era cunoscută și sub numele de Cârstovul Viilor sau Ziua Șarpelui. Oamenii credeau că, în această perioadă, pământul „se închide”, iar șerpii, insectele și alte vietăți se retrag pentru iarnă. În zonele unde se cultiva vița-de-vie, pe 14 septembrie începea culesul strugurilor, iar în alte regiuni era perioada în care se băteau nucii.

În unele sate viticole, începutul culesului era însoțit de rugăciuni și de binecuvântarea roadelor, a viilor sau a butoaielor pentru vin. Ultimii ciorchini puteau fi lăsați în vie pentru păsări și erau numiți, în unele zone, „strugurii lui Dumnezeu”. Gestul era văzut ca o formă de mulțumire pentru recoltă și pentru roadele primite. Ziua Crucii devenea astfel și un moment important pentru gospodari, care începeau lucrările de toamnă cu speranța unui an bun și roditor.

Tot în această perioadă se culegeau ultimele plante de leac. Busuiocul, menta, cimbrul și alte plante erau strânse în buchete și duse la biserică pentru binecuvântare sau păstrate apoi lângă icoane. În unele zone, femeile duceau și flori pentru împodobirea crucii. Plantele sfințite erau păstrate cu grijă și folosite, potrivit credințelor populare, pentru ocrotirea oamenilor, a animalelor și a gospodăriei. Busuiocul putea fi pus la streșini sau folosit în diferite obiceiuri despre care se spunea că aduc bine și protecție.

Ziua Crucii este legată și de pomenirea celor adormiți. În multe locuri se pregătesc pomeni și se împart alimente de post pentru sufletele celor plecați. Obiceiurile diferă de la o zonă la alta, însă postul, rugăciunea, cinstirea Crucii, grija pentru roadele toamnei și pomana se regăsesc în numeroase tradiții. În credința populară, respectarea acestei zile era legată de sănătatea familiei, protejarea casei, noroc și bunăstare.

Ce se duce la biserică pentru sfințire de Ziua Crucii

Busuiocul este unul dintre cele mai cunoscute lucruri duse la biserică de Ziua Crucii. Credincioșii pregătesc buchete de busuioc și flori de sezon, care sunt așezate, după obiceiul locului, în apropierea crucii pentru a fi binecuvântate. După slujbă, plantele sunt luate acasă și păstrate cu grijă, de cele mai multe ori lângă icoane. În tradiția populară, busuiocul sfințit este legat de sănătate, bine și ocrotirea casei.

Alături de busuioc se pot duce și alte plante aromatice sau plante de leac culese la începutul toamnei. Printre cele mai cunoscute sunt menta și cimbrul, dar în diferite regiuni apar și alte plante păstrate în gospodăriile tradiționale. Se pot pregăti și câteva flori de sezon. Buchetul poate fi simplu, cu busuioc, mentă, cimbru și flori, plantele fiind alese curate și proaspete.

În unele zone ale țării, oamenii duceau la biserică și prune sau alte roade de toamnă. Acestea erau binecuvântate și apoi păstrate ori împărțite după obiceiul locului. Pentru pomenirea celor adormiți pot fi pregătite și daruri de post, precum pâine, fructe sau alte alimente potrivite pentru această zi. Ele sunt duse la biserică și apoi împărțite celor din jur.

Plantele binecuvântate sunt păstrate acasă și au un loc important în tradițiile legate de noroc și bunăstare. Busuiocul poate fi ținut lângă icoană, iar în unele zone se făceau chiar mici cruci din busuioc, care erau așezate în pomii ce nu rodeau, cu speranța unei recolte mai bune. Plantele erau folosite și în diferite obiceiuri pentru protejarea casei și a animalelor.