Spre deosebire de gemurile clasice, această versiune nu necesită un timp îndelungat de fierbere. Semințele de chia ajută amestecul să capete o consistență mai densă, astfel încât fructele pot fi transformate într-un gem ușor de pregătit.
Ingrediente pentru gemul de kiwi
Ingredientul principal este, evident, kiwiul. Pentru un rezultat cât mai aromat, este indicat să fie bine copt, dar nu foarte moale. Un kiwi potrivit pentru gem trebuie să cedeze ușor atunci când este apăsat cu degetul.
Fructele se curăță de coajă și se taie în bucăți. În funcție de textura dorită, kiwiul poate fi zdrobit cu furculița, pasat sau lăsat în bucăți mai mari.
Pentru o rețetă simplă de gem sunt suficiente câteva ingrediente:
- kiwi bine copt;
- zahăr sau un alt îndulcitor, după gust;
- suc proaspăt de lămâie sau lime;
- semințe de chia, pentru îngroșarea compoziției.
Într-o rețetă tradițională de gem, zahărul are un rol mai important decât simpla îndulcire. Împreună cu aciditatea fructelor și pectina, acesta contribuie la formarea texturii specifice gemului. Kiwiul are însă un conținut natural redus de pectină, motiv pentru care unele rețete destinate conservării folosesc și pectină comercială sau ingrediente care conțin mai multă pectină.
De exemplu, o rețetă de conservare a kiwiului prezentată de Oregon State University Extension Service folosește kiwi curățat și mărunțit împreună cu zahăr, suc de ananas neîndulcit și pectină.
O altă posibilitate este folosirea unui fruct bogat în pectină în locul pectinei comerciale. Merele sunt o alegere potrivită în acest caz. O combinație de șase kiwi, două mere Granny Smith, sucul de la două lime și 250 de grame de zahăr poate fi folosită pentru a obține un gem în care merele contribuie atât la gust, cât și la consistența finală.
Cum se prepară gemul de kiwi cu chia
Kiwiul se curăță, se taie și se pune într-o cratiță, la foc mediu. După ce fructele se înmoaie și lasă suc, se zdrobesc cu furculița sau cu o presă pentru cartofi. Pentru un gem fin, kiwiul poate fi pasat aproape complet, iar pentru o textură mai rustică pot fi păstrate câteva bucăți.
După aproximativ 5-10 minute de gătire, vasul se ia de pe foc. Se adaugă sucul de lămâie și îndulcitorul, apoi semințele de chia. Pentru aproximativ două căni de kiwi sunt suficiente, ca punct de plecare, două linguri de chia.
Amestecul se lasă câteva minute pentru ca semințele să se hidrateze. După răcire, gemul se pune într-un recipient curat și se păstrează la frigider.
În cazul gemului clasic cu pectină, procesul este diferit: fructele, pectina și zahărul sunt fierte împreună până când compoziția ajunge la consistența dorită.
De ce se adaugă lămâie sau lime în gemul de kiwi
Sucul de lămâie sau de lime are un rol important în echilibrarea gustului. Aciditatea citricelor reduce senzația de dulce și pune mai bine în valoare aroma ușor acrișoară a kiwiului.
În rețetele clasice, aciditatea are și un rol în procesul de gelificare, ajutând pectina să formeze textura specifică gemului. În varianta cu semințe de chia, rolul citricelor este în primul rând unul de gust și echilibru, deoarece chia este ingredientul care contribuie la îngroșarea compoziției.
Rețeta de gem de kiwi cu semințe de chia
Pentru o variantă rapidă, destinată păstrării la frigider și nu conservării pe termen lung în cămară, ingredientele pot fi reduse la minimum. Pentru aproximativ două căni de fruct se pot folosi:
- 2 căni de kiwi curățat și mărunțit;
- 2 linguri de semințe de chia;
- 1-2 linguri de suc proaspăt de lămâie sau lime;
- 1-2 linguri de miere, sirop de arțar, sirop de agave sau zahăr, în funcție de cât de dulce este kiwiul și de preferințele personale.
Kiwiul se zdrobește sau se pasează, apoi se amestecă într-un bol cu sucul de citrice și îndulcitorul ales. Se adaugă semințele de chia și se amestecă bine.
Compoziția se lasă câteva minute, timp în care semințele absorb lichidul eliberat de fruct și încep să îngroașe amestecul. Pentru o textură mai densă, se poate adăuga treptat încă puțină chia, aproximativ o linguriță odată, până când gemul ajunge la consistența dorită.
De ce se pun semințe de chia în gemul de kiwi
Semințele de chia sunt folosite în această rețetă în special pentru proprietatea lor de a absorbi lichidele. Atunci când intră în contact cu apa sau cu sucul fructelor, în jurul lor se formează un strat gelatinos, datorită fibrelor și mucilagiului pe care le conțin.
În cazul gemului, acest proces este foarte util. Semințele absorb o parte din lichidul eliberat de kiwi și transformă treptat amestecul într-o compoziție mai groasă. Astfel, chia poate funcționa ca un agent natural de îngroșare, fără să fie nevoie de o cantitate mare de zahăr sau de pectină comercială.
Spre deosebire de gemul clasic, în care fructele sunt fierte, iar textura este obținută prin combinația dintre zahăr, aciditate și pectină, varianta cu chia poate fi pregătită într-un timp mult mai scurt. După hidratarea semințelor, compoziția devine mai densă și poate fi păstrată la frigider.
Este important însă ca această variantă rapidă să nu fie confundată cu un gem destinat conservării pe termen lung. Pentru păstrarea în cămară sunt necesare rețete testate și metode de conservare adecvate, în timp ce gemul de kiwi cu chia este mai potrivit pentru consumul într-un interval scurt și păstrarea la frigider.
Gem cu mai puțin zahăr
Unul dintre cele mai mari avantaje ale semințelor de chia este că permit reducerea cantității de zahăr. Într-un gem tradițional, zahărul nu este doar un îndulcitor, ci participă și la procesul prin care gemul capătă consistență. Atunci când semințele de chia sunt cele care îngroașă fructele, cantitatea de zahăr sau de alt îndulcitor poate fi aleasă în principal după gust.
Dacă kiwiurile sunt bine coapte și suficient de dulci, poate fi nevoie doar de puțin zahăr, miere sau sirop de arțar. Se poate ajunge chiar și la o variantă fără îndulcitor, atunci când gustul natural al fructului este suficient de plăcut. Tocmai din acest motiv, gemurile cu chia tind să fie mai puțin dulci decât cele clasice. Gustul fructului rămâne mai pronunțat și nu este acoperit de o cantitate mare de zahăr.
Când se adaugă chia în gem
Cel mai simplu este ca fructul să fie gătit mai întâi câteva minute, până când începe să se înmoaie și să elibereze suc. În această etapă, kiwiul poate fi zdrobit complet sau se pot păstra bucățele mai mari, în funcție de textura preferată. După ce fructul s-a înmuiat, se adaugă sucul de lămâie și îndulcitorul. Vasul se ia apoi de pe foc, iar semințele de chia se încorporează la final. După ce au fost adăugate, compoziția poate fi lăsată aproximativ cinci minute. În acest timp, semințele încep să absoarbă lichidul și să dea consistență gemului. Procesul nu se oprește imediat. Gemul continuă să se îngroașe și după ce este pus la frigider.
Chia aduce și fibre și alți nutrienți
În rețetă, principalul rol al semințelor de chia este unul practic: îngroașă gemul. În același timp, ele aduc și o serie de nutrienți. Două linguri de chia, adică aproximativ 28 de grame, conțin în jur de 11 grame de fibre, dar și proteine și grăsimi nesaturate. Printre acestea se află acidul alfa-linolenic, un tip de omega-3. Semințele mai conțin și calciu, fosfor și alte minerale.
Cât timp se fierbe gemul
Gemul de kiwi cu chia are nevoie de aproximativ 5-10 minute de gătire la foc mediu, suficient cât fructele să se înmoaie, să lase suc și să poată fi zdrobite ușor. După acest timp, focul se oprește și se adaugă semințele de chia. Gemul nu trebuie fiert mult pentru a se îngroșa, deoarece chia este cea care absoarbe lichidul și îi dă consistență.
Pentru gemul clasic cu pectină, după ce fructele au ajuns la fierbere și s-a adăugat zahărul, compoziția se aduce din nou la o fierbere puternică. Din acel moment se mai fierbe aproximativ un minut, amestecând continuu. Dacă gemul este preparat fără chia și fără pectină, timpul poate varia. În acest caz, consistența este mai importantă decât numărul exact de minute.
Cum se verifică dacă gemul este gata
Una dintre cele mai simple metode este testul farfuriei reci. Pune o farfurioară în congelator înainte de a începe prepararea gemului. Când crezi că este gata, pune pe ea o linguriță de gem și las-o câteva momente să se răcească. Împinge apoi ușor gemul cu degetul. Dacă suprafața se încrețește și compoziția nu curge imediat înapoi, gemul s-a legat. Dacă este încă foarte lichid, mai trebuie gătit, scrie BBCgoodfood.
Pentru gemurile clasice poate fi folosit și un termometru de bucătărie. Temperatura de aproximativ 104-105°C este un reper pentru punctul de gelificare. O altă metodă este testul lingurii. Gemul gata nu mai cade de pe lingură în picături foarte lichide, ci formează o peliculă mai groasă și curge mai lent.
În cazul gemului de kiwi cu chia, nu trebuie urmărită temperatura de 105°C. După aproximativ 5-10 minute de gătire, kiwiul trebuie să fie moale și zemos. După ce oprești focul și adaugi semințele de chia, lasă gemul aproximativ cinci minute. Dacă începe să capete o consistență gelatinoasă și nu mai curge ca un suc, este gata.
Gemul nu trebuie să fie foarte gros cât este încă fierbinte. La frigider, semințele de chia continuă să absoarbă lichid, iar consistența devine mai densă.
