Focul lui Sumedru – tradiția care luminează nopțile de toamnă în satele românești. Gestul care astăzi îți va aduce noroc
Focul lui Sumedru este una dintre cele mai vechi și spectaculoase tradiții de toamnă din satele românești, marcând trecerea dintre anotimpuri și începutul iernii pastorale.
Focul lui Sumedru este un obicei românesc străvechi, vechi de peste 2000 de ani, care se desfășoară în noaptea de 25 spre 26 octombrie.
Se spune că focul ritualic alungă spiritele rele și pregătește oamenii pentru iarnă.
Originea și semnificația focului lui Sumedru
Tradiția focului lui Sumedru are rădăcini foarte vechi, dinainte de creștinism, și se păstrează de peste două mii de ani. Numele vine de la un personaj mitic numit Sumedru sau Sâmedru, considerat odinioară zeu al vegetației și al roadelor pământului. Legendele spun că Sumedru era un păstor care, în noaptea ritualului, se transforma într-un porc, un simbol vechi al cerealelor și al belșugului.
Lemnul de brad tăiat din pădure, adus pentru a fi ars în foc, îl reprezintă pe acest erou care moare și renaște odată cu fiecare anotimp. Arderea trunchiului are rol de ceremonial de trecere, pentru că focul distruge vechiul și vestește un nou ciclu al vieții, menit să aducă roade bogate în anul ce urmează.
Mai târziu, obiceiul s-a legat și de creștinism. Ziua de Sumedru a fost așezată pe 26 octombrie, când se sărbătorește Sfântul Dumitru, protectorul păstorilor. Chiar și așa, sensurile păgâne au rămas vii. Focul aprins este văzut ca simbol al căldurii din lunile de vară și marchează trecerea spre iarna ce urmează.
Satul adună mărăcini și crengi uscate pentru a fi arse, semn că se încheie ciclul recoltelor de toamnă. Obiceiul anunță și coborârea oilor de la munte spre adăposturile de iarnă, un moment important în viața pastorală. Pentru comunitate, focul lui Sumedru este un ritual de purificare și renaștere. El arată sfârșitul unui ciclu al naturii și începutul altuia, notează TraditiiprinRomania.ro.
În jurul focului, oamenii aduc fructe și mâncare, pe care le împart ca semn de recunoștință. Flăcările devin loc de întâlnire și întărire a legăturilor dintre săteni, iar jarul luat acasă este păstrat ca simbol al norocului și al sănătății.
Cum se desfășoară tradiția focului lui Sumedru
În seara de 25 octombrie, tinerii satului se strâng pe un deal ori într-o poiană. Acolo adună lemne, crengi uscate și verdeață de brad, apoi ridică o grămadă mare de lemn. În mijloc pun un trunchi de copac tăiat din pădure, simbol al zeului naturii care arde pentru a renaște odată cu primăvara.
Când se lasă întunericul, focul este aprins cu torțe sau cărbuni încinși. Flăcările urcă în noapte, iar cineva rostește strigătul tradițional „Hai la Focul lui Sumedru!”. Ramurile uscate trosnesc și scot fum, semn că aerul satului se curăță și că începe ceremonia.
Odată ce focul se înalță, în jurul lui se adună copii, tineri și bătrâni. Cei mici și adolescenții sar peste flăcări pentru a-și asigura sănătatea și, pentru cei tineri, norocul la căsătorie. Atmosfera e întreținută de hore, cântece populare și povești spuse la lumina focului.
După ce focul începe să se mai liniștească, femeile vin cu daruri: covrigi, mere, nuci, struguri, vin sau țuică de casă. Toți gustă din aceste bunătăți, ca un gest de recunoștință și de binecuvântare. La final, fiecare ia câte un cărbune încins și îl așază în grădină ori în livadă, crezând că astfel poartă cu ei puterea focului, menită să aducă fertilitate și noroc.
Când jarul se stinge și rămâne doar cenușa, oamenii se întorc acasă. În trecut, direcția flăcărilor era privită ca un semn al iernii ce urma: flăcările înalte promiteau vreme blândă și belșug, iar cele care se plecau spre vânt anunțau frig și ger.
Obiceiuri și superstiții legate de Focul lui Sumedru
De-a lungul timpului, în jurul Focului lui Sumedru au apărut mai multe credințe și obiceiuri care încă se păstrează în multe sate. Unul dintre cele mai cunoscute este săritul peste foc. Se spune că cei care trec cu bine peste flăcări vor fi sănătoși tot anul și vor avea noroc în dragoste. Pentru tinerii necăsătoriți, obiceiul este privit ca un semn bun că își vor găsi perechea în anul care vine.
O altă tradiție este împărțirea hranei și a băuturii. În jurul focului se dau nuci, mere, struguri, covrigi și câte un pahar de vin sau țuică. Gestul are rolul de a aduce noroc, dar și de a mulțumi pentru munca din sat. Copiii primesc și ei fructe ori dulciuri, semn că vor avea parte de un viitor bun.
Când focul se stinge, oamenii iau câte un cărbune încins și îl duc acasă. Jarul este împrăștiat prin grădini sau livezi, cu credința că va aduce rod bogat și sănătate pomilor. Astfel, puterea focului ajunge în pământ și binecuvântează recoltele.
Noaptea de Sumedru este legată și de prezicerile pentru iarnă. Țăranii urmăresc semnele din natură: dacă oile dorm adunate, iarna va fi grea, iar dacă stau răsfirate, se așteaptă o iarnă blândă.
Se mai spune că focul va alunga spiritele rele. Flăcările aprinse pe dealuri sunt văzute ca o protecție pentru sat, care scapă astfel de boli și de necazuri. Oamenii cred că focul curăță răul și aduce liniște peste comunitate.
Zone din România unde se păstrează tradiția
Focul lui Sumedru se mai ține și astăzi în special în satele din zonele de munte și subcarpatice. Tradiția este vie în județele Argeș, după cum scrie chiar CJArges.ro, Dâmbovița, Vâlcea și, pe alocuri, în Brașov și Bacău. În zona Branului, focurile se aprind an de an în noaptea de 25 spre 26 octombrie, iar în localități din Dâmbovița, precum Dragomirești sau Pucheni, obiceiul este respectat cu aceeași intensitate. Și în județul Argeș sunt sate care păstrează viu acest ritual vechi.
Sursa: StirilePROTV
Etichete: tradiții, obiceiuri, superstiții, focul lui Sumedru,
Dată publicare:
25-10-2025 18:58
