Fizioterapia include mai multe metode de recuperare, de la exerciții fizice cu scop terapeutic și terapie manuală până la electroterapie, termoterapie și hidrokinetoterapie. Kinetoterapia este asociată în special cu recuperarea prin mișcare și exerciții, însă aceasta face parte din activitățile specifice fizioterapeutului.
Ce este fizioterapia și cum funcționează
Fizioterapia este o formă de tratament și recuperare care ajută corpul să își recapete, pe cât posibil, mobilitatea și funcțiile afectate. Poate fi recomandată după o accidentare, o operație, în cazul durerilor musculare sau articulare, dar și atunci când o afecțiune de lungă durată face mișcarea mai dificilă. În funcție de problemă, fizioterapia poate avea mai multe obiective, de la reducerea durerii și a rigidității până la îmbunătățirea mobilității, recâștigarea forței și revenirea treptată la activitățile obișnuite. Tocmai de aceea, tratamentul nu arată la fel pentru toată lumea, ci este ales în funcție de ce dificultăți are fiecare pacient.
Programul de fizioterapie poate include exerciții fizice cu scop terapeutic, întinderi, terapie manuală, hidrokinetoterapie, electroterapie, termoterapie și alte tehnici de intervenție, în funcție de nevoile pacientului și de obiectivele recuperării. Aceste metode pot fi utilizate individual sau în combinație, atunci când sunt indicate.
Înainte de a începe recuperarea, terapeutul evaluează mobilitatea, durerea și ceea ce poate face pacientul în acel moment, apoi stabilește pașii care trebuie urmați, conform Clevelandclinic.org.
Pe măsură ce pacientul progresează, planul fizioterapeutic poate fi ajustat, prin modificarea exercițiilor și a celorlalte intervenții utilizate. Adaptarea programului urmărește evoluția funcțională a pacientului și obiectivele stabilite pentru recuperare.
Ce este kinetoterapia și ce presupune
Kinetoterapia este asociată în special cu recuperarea prin mișcare și exerciții fizice cu scop terapeutic. Acestea sunt realizate controlat, în cadrul unui program adaptat problemei pacientului și obiectivelor urmărite. În România, exercițiul fizic cu scop terapeutic este una dintre activitățile specifice profesiei reglementate de fizioterapeut, potrivit Legii nr. 229/2016.
Exercițiile pot avea ca scop creșterea forței musculare, îmbunătățirea mobilității, a rezistenței, a echilibrului sau a coordonării. Kinetoterapia este folosită frecvent după accidentări, operații, perioade mai lungi de imobilizare sau în cazul unor afecțiuni care limitează mișcarea.
Programul poate cuprinde exerciții active, pe care pacientul le face singur, dar și exerciții asistate, în care terapeutul oferă ajutor. Există și exerciții pasive, în care mișcarea este făcută cu sprijinul terapeutului atunci când pacientul nu poate executa singur mișcarea respectivă. Intensitatea și dificultatea exercițiilor se schimbă treptat, pe măsură ce pacientul își recapătă mobilitatea și forța. De aceea, kinetoterapia nu înseamnă un set fix de exerciții, ci un program care se adaptează permanent la evoluția fiecăruia.
Termenii „kinetoterapie” și „fizioterapie” pot avea utilizări diferite în funcție de țară și de contextul profesional. În România, kinetoterapia este asociată în special cu exercițiul fizic terapeutic, care face parte din ansamblul activităților specifice fizioterapeutului. Prin urmare, kinetoterapia nu trebuie prezentată ca o profesie distinctă de fizioterapie.
Care este diferența dintre fizioterapie și kinetoterapie
Fizioterapia este domeniul recuperării care cuprinde evaluarea funcțională și utilizarea unor metode de intervenție adaptate nevoilor pacientului. Printre activitățile specifice fizioterapeutului se numără exercițiul fizic cu scop terapeutic, terapia manuală, hidrokinetoterapia, electroterapia și termoterapia.
Kinetoterapia este asociată în special cu recuperarea prin mișcare și exerciții terapeutice. Aceasta nu reprezintă însă o profesie separată de fizioterapie, ci face parte din activitățile specifice fizioterapeutului, conform cadrului profesional din România.
Astfel, diferența dintre cei doi termeni ține de modul în care sunt utilizați și de accentul pus pe anumite metode de recuperare, nu de existența a două profesii distincte. Planul de tratament poate cuprinde exerciții terapeutice, proceduri fizicale sau alte intervenții, în funcție de evaluarea pacientului și de obiectivele recuperării.
Când este recomandată fizioterapia și ce rol au exercițiile terapeutice
Exercițiile fizice cu scop terapeutic sunt utilizate în recuperare pentru îmbunătățirea forței musculare, a flexibilității, echilibrului, coordonării și mersului. Programul este adaptat capacității funcționale a pacientului și poate fi recomandat după operații și accidentări, precum și în cazul unor afecțiuni ortopedice, neurologice sau musculare. Exercițiile pot fi ajustate treptat, în funcție de evoluția pacientului și de obiectivele recuperării.
În funcție de diagnostic și de obiectivele recuperării, fizioterapia poate include, pe lângă exercițiile terapeutice, intervenții precum terapia manuală, hidrokinetoterapia, electroterapia sau termoterapia. Aceste metode pot fi utilizate pentru gestionarea anumitor simptome și pentru îmbunătățirea funcției fizice, dacă sunt potrivite afecțiunii pacientului.
În cadrul aceluiași program de fizioterapie pot fi utilizate mai multe metode de intervenție. De exemplu, după o intervenție ortopedică, planul de recuperare poate include exerciții terapeutice și alte proceduri, în funcție de starea pacientului. Alegerea acestora ține cont de diagnosticul clinic, de evaluarea funcțională, de simptome și de obiectivele recuperării.
Ce medic poate recomanda fizioterapia și care este rolul fizioterapeutului
Cel mai des, un program de fizioterapie sau kinetoterapie este recomandat de medicul de medicină fizică și de reabilitare, cunoscut și ca medic de recuperare. El evaluează problema, vede ce mișcări sunt limitate, unde apare durerea și ce trebuie recuperat, apoi poate stabili un plan care să includă exerciții, proceduri de fizioterapie sau alte metode potrivite situației.
În funcție de cauza care a dus la problema respectivă, recomandarea poate veni și de la medicul de familie, ortoped, neurolog, reumatolog sau chirurg. De exemplu, după o operație ortopedică, indicația poate veni de la chirurg sau ortoped, iar în cazul unei afecțiuni neurologice, neurologul poate fi cel care trimite pacientul spre recuperare, conform England.nhs.
După stabilirea diagnosticului clinic și a prescripției medicale, fizioterapeutul evaluează funcțional pacientul și elaborează planul fizioterapeutic, în limitele competențelor profesionale prevăzute de lege. Acesta poate include exerciții fizice cu scop terapeutic, terapie manuală, proceduri fizicale și alte metode de intervenție adecvate. Planul poate fi adaptat pe parcurs, în funcție de evoluția pacientului și de obiectivele recuperării.
În sistemul public se păstrează mai multe denumiri istorice de funcții, precum fizioterapeut, fiziokinetoterapeut, kinetoterapeut sau profesor CFM, în funcție de studiile absolvite și de încadrarea profesională. Aceste denumiri nu desemnează profesii distincte, ci reflectă evoluția istorică a formării și încadrării profesionale. Profesia reglementată este cea de fizioterapeut, exercitată în condițiile și limitele prevăzute de Legea nr. 229/2016, conform Colegiului Fizioterapeuților din România - CFZRO.
.webp)
