Folosit adesea pentru a completa diverse preparate, acesta oferă un plus de savoare pastelor, salatelor și mâncărurilor calde. Dincolo de rolul său în gastronomie, parmezanul este un aliment cu o valoare nutritivă ridicată, obținut printr-un proces natural de fermentare și prin respectarea unor tehnici tradiționale de preparare.
Ce conține parmezanul și ce valori nutriționale are
Parmezanul este mult mai mult decât o brânză maturată tradițională. Este rezultatul unui proces riguros de producție, care începe cu lapte crud de vacă și continuă prin fermentare naturală și maturare îndelungată, de la 12 până la peste 36 de luni. Acest proces influențează atât textura, cât și profilul nutrițional al brânzei.
Pe parcursul maturării, lactoza este descompusă treptat, în timp ce enzimele naturale transformă proteinele în compuși pe care organismul îi poate utiliza mai ușor. În același timp, conținutul de apă scade, ceea ce duce la concentrarea unor nutrienți importanți, precum proteinele, calciul și fosforul.
Rezultatul este o brânză cu o aromă intensă și o valoare nutritivă ridicată. Parmigiano Reggiano oferă un echilibru între concentrația de nutrienți și digestibilitate, fiind o alegere potrivită pentru cei care caută alimente hrănitoare, cu un conținut bogat de substanțe nutritive. Aceste caracteristici explică locul pe care îl ocupă de mult timp în alimentația echilibrată.
Parmigiano Reggiano este o brânză 100% naturală, alcătuită din 30% apă și 70% substanțe nutritive.
O mare parte din valoarea energetică a acestei brânze provine din proteine, care se regăsesc în proporție de 32 g la 100 g de produs.
Compoziția pentru 100 g de Parmigiano Reggiano
- Apă: 31,4 g
- Proteine: 32,4 g
- Aminoacizi liberi din totalul proteinelor: 23,3%
- Valoare energetică: 402 kcal
- Valoare energetică: 1.671 kJ
- Grăsimi: 29,7 g
- Grăsimi saturate: 19,6 g
- Grăsimi mononesaturate: 9,3 g
- Grăsimi polinesaturate: 0,8 g
- Grăsimi în substanța uscată: 43,3%
- Carbohidrați: 0 g
- Din care zaharuri: 0 g
- Lactoză: sub 1 mg
- Fibre: 0 g
- Sare: 1,6 g
- Acid lactic: 1,6 g
- Calciu: 1.155 mg
- Fosfor: 691 mg
Parmigiano Reggiano nu conține în mod natural lactoză.
Ce beneficii poate avea consumul de parmezan
Nu conține lactoză în mod natural
Deși laptele este ingredientul de bază în procesul de fabricare a brânzei, parmezanul nu conține aproape deloc lactoză.
Lactoza este principalul tip de carbohidrat din lapte, însă aproximativ 75% din populația lumii nu o poate digera. Acest lucru se întâmplă din cauza deficitului de lactază, o enzimă care ajută la digestia lactozei, descompunând-o în două zaharuri simple: glucoză și galactoză.
Din acest motiv, persoanele cu intoleranță la lactoză pot avea diaree, dureri abdominale, flatulență și balonare după consumul alimentelor care conțin acest zahăr.
Deși laptele conține aproximativ 5% lactoză, aceasta se găsește în zer, partea lichidă a laptelui. Prin urmare, în timpul fabricării brânzei, zerul este separat de coagul, iar lactoza este eliminată odată cu acesta.
Astfel, parmezanul are un conținut maxim de lactoză de 0,10 miligrame la 100 de kilocalorii de produs și este considerat sigur pentru consumul persoanelor cu intoleranță la lactoză.
Poate contribui la menținerea sănătății oaselor
Calciul este cel mai abundent mineral din organism și joacă un rol esențial în menținerea sănătății oaselor. Aproximativ 99% din cantitatea totală de calciu din corp se găsește în oase, unde contribuie la rezistența și structura acestora.
Absorbția deficitară sau aportul insuficient de calciu pot duce la pierderea masei osoase. În această situație, organismul folosește rezervele de calciu din oase pentru a susține funcțiile vitale. În timp, deficitul de calciu poate favoriza apariția osteoporozei, o afecțiune caracterizată prin fragilitatea oaselor.
Așa cum am menționat, parmezanul este o sursă bună de calciu. O porție asigură aproximativ 26% din valoarea nutrițională de referință zilnică.
Datorită conținutului de cazeină, calciul din parmezan are și o biodisponibilitate ridicată, ceea ce înseamnă că poate fi absorbit cu ușurință de organism. În timpul digestiei, cazeina lasă în urmă reziduuri minerale care favorizează absorbția altor minerale, precum calciul, fierul și zincul, conform healthline.
Este bogat în proteine ușor de digerat
Parmezanul conține cantități mari de proteine de calitate, cu valoare biologică ridicată, deoarece furnizează toți aminoacizii esențiali.
Deoarece conține toți aminoacizii esențiali, parmezanul este considerat o sursă de proteine complete.
Aminoacizii sunt elementele care alcătuiesc proteinele. Cei esențiali trebuie obținuți din alimentație, deoarece organismul nu îi poate produce singur.
Pe lângă faptul că sunt de calitate, proteinele din parmezan sunt și ușor de digerat.
În timpul maturării, proteinele din brânză trec printr-un proces asemănător predigestiei. Mai exact, acestea sunt descompuse în compuși mai mici, precum aminoacizii liberi, pe care organismul îi poate absorbi mai ușor.
De unde provine parmezanul
Primele mențiuni despre Parmigiano Reggiano datează din secolul al XII-lea, când călugării benedictini și cistercieni din zonele rurale dintre Reggio Emilia, Parma, Modena și Bologna căutau o metodă prin care să păstreze laptele în exces pentru o perioadă mai lungă.
Astfel a apărut o brânză tare, maturată timp îndelungat, care putea fi păstrată luni întregi.
Această brânză a călugărilor, preparată din lapte crud, sare și cheag, s-a răspândit rapid datorită capacității sale de a rezista în timp și a devenit în scurt timp un produs căutat în piețele din întreaga Italie.
Ceea ce face ca Parmigiano Reggiano să fie atât de special este respectarea rețetei originale. Brânza se produce și astăzi folosind doar trei ingrediente naturale: lapte crud, sare și cheag, fără conservanți sau aditivi.
Parmigiano Reggiano nu este doar un produs alimentar, ci și expresia autentică a unei regiuni deosebite, situate între dealurile din Reggio Emilia, Parma și Modena.
În ce preparate poți folosi parmezanul
În regiunea de origine, parmezanul este folosit foarte des în preparatele cu paste umplute. Localnicii spun că trebuie să „îneci” tortellini în unt, apoi să îi „salvezi” cu o porție generoasă de Parmigiano Reggiano ras.
O rețetă simplă, cu paste de foarte bună calitate, fierte al dente, apoi asezonate cu ulei de măsline de calitate, mult piper proaspăt măcinat și o cantitate generoasă de Parmigiano Reggiano proaspăt ras, se poate transforma într-un preparat demn de un restaurant de top. Și îl poți pregăti în mai puțin de 20 de minute, de la început până la final!
În salate. Este o modalitate simplă și foarte gustoasă de a transforma o salată obișnuită într-un preparat mult mai bun.
Un ultim strat de parmezan ras poate oferi rapid un gust mai bogat supelor și supelor concentrate, fără să acopere celelalte arome ale preparatului. Textura sa fină se distribuie ușor în lichidul fierbinte și completează gustul cu o notă subtilă de umami.
În meniurile de prânz ale cafenelelor și în restaurantele de tip bistro sau pub, supele precum minestrone, supa de roșii coapte și supa cremă de ciuperci se potrivesc foarte bine cu parmezanul ras. Fie că este presărat deasupra înainte de servire, fie că este încorporat în supă, acesta este un mod simplu de a îmbunătăți gustul preparatului.
Parmezanul ras se potrivește foarte bine în amestecurile de pesmet, cărora le oferă o aromă intensă, ușor de nucă, și contribuie la obținerea unei cruste apetisante.
Șnițelele de pui, fileurile de pește pane și calamarii pot beneficia de puțin parmezan ras în amestecul de pane. Parmezanul poate adăuga mai multă savoare și profunzime crustei, fără să acopere gustul ingredientului principal. Datorită texturii fine, se amestecă ușor cu pesmetul și ajută la distribuirea uniformă a aromei.
În cazul preparatelor la cuptor, parmezanul ras formează o crustă aurie, cu textură crocantă, și adaugă un plus de savoare întregului preparat.
Preparate precum pastele gratinate, lasagna, gnocchi la cuptor și cartofii gratinați devin mai gustoase dacă sunt presărate cu un strat subțire de parmezan. Acesta le oferă un gust mai bogat și un aspect apetisant.
Parmezanul ras poate fi folosit și ca ingredient final pentru preparatele reci din meniu, inclusiv salate, boluri cu cereale, wrapuri și platouri.
Salata Caesar este exemplul clasic, dar parmezanul se potrivește și cu legumele coapte, cerealele, mezelurile și salatele cu frunze proaspete. Presărat în cantitate mică deasupra preparatului, adaugă textură, savoare și profunzime gustului, fără să acopere aromele celorlalte ingrediente.
Pentru că nu necesită nicio pregătire, poate fi adăugat cu ușurință în procesul de servire a preparatelor reci, fără să încarce activitatea echipei.
Care este diferența dintre parmezan și Grana Padano
Italia este renumită pentru brânzeturile sale de calitate, iar două dintre cele mai cunoscute sortimente sunt Grana Padano și Parmigiano Reggiano. Deși cele două brânzeturi au câteva caracteristici comune, ele nu sunt identice. Iată care sunt principalele diferențe dintre ele.
Grana Padano este cea mai produsă brânză din Italia, aproximativ 24% din producția de lapte a țării fiind folosită pentru fabricarea sa. Provine din Valea râului Pad și beneficiază de denumire de origine protejată (DOP). Acest lucru înseamnă că trebuie să fie produsă într-o anumită regiune și să respecte reguli stricte pentru a putea purta numele de Grana Padano.
Parmigiano Reggiano provine din regiunea care cuprinde orașele Parma, Reggio Emilia, Modena, Bologna și Mantova. La fel ca Grana Padano, este o brânză cu denumire de origine protejată (DOP). Vacile de la care provine laptele pentru Parmigiano Reggiano trebuie hrănite exclusiv cu iarbă și cereale cultivate în această zonă și trebuie mulse de două ori pe zi. Laptele trebuie livrat la fabrica de brânzeturi în cel mult două ore de la mulgere și nu trebuie să aibă o temperatură mai mică de 18°C. Acest lucru este important pentru dezvoltarea bacteriilor care contribuie la maturarea brânzei.
Ambele brânzeturi au o textură granulată, cu mici cristale. Acestea sunt formate din tirozină și indică gradul de maturare. Cele două sortimente sunt produse sub formă de roți mari, care sunt desfăcute cu ajutorul unui cuțit triunghiular special conceput în acest scop.
Grana Padano este produsă din lapte crud parțial degresat. Deși vacile sunt mulse tot de două ori pe zi, laptele poate fi livrat la fabrica de brânzeturi în cel mult 24 de ore de la mulgere. Are un conținut mai redus de grăsimi decât Parmigiano Reggiano, care este fabricat dintr-un amestec de lapte integral și lapte degresat. Vacile din care provine laptele pentru cele două sortimente pasc pe pășuni diferite, ceea ce influențează gustul brânzeturilor.
Grana Padano se maturează mai repede decât Parmigiano Reggiano și poate fi comercializată în trei etape de maturare:
• Între 9 și 16 luni: are o aromă delicată, o textură mai moale și o culoare galben-pal.
• Între 16 și 20 de luni: textura devine mai granulată, iar gustul capătă note de unt, fân și fructe uscate.
• Peste 20 de luni: are o aromă intensă de unt și dezvoltă cristale specifice maturării.
Parmigiano Reggiano are nevoie de cel puțin 12 luni pentru a se matura și are un gust mai intens, mai complex, cu note de nucă și mai sărat decât Grana Padano. Din acest motiv, Grana Padano este folosită mai des la gătit, în timp ce Parmigiano Reggiano este ras, de obicei, peste preparatele gata de servire.