Cum se spune corect: Paște sau Paști? Ce recomandă Biserica Ortodoxă și ce spun lingviștii despre această dilemă de exprimare

Care este forma corectă: Paște sau Paști? Această dilemă mai veche de exprimare reapare în fiecare an, de sărbătorile pascale.

Anca Ungureanu

Ambele forme circulă frecvent în vorbirea cotidiană și în mediul online. Descoperă ce spun lingviștii referitor la forma corectă dintre Paște și Paști, care este forma corectă de utilizat și cum putem evita greșelile gramaticale în exprimările pascale.

Paști sau Paște - care este forma corectă

Potrivit Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția a II-a, revizuită și adăugită), ambele forme – Paşte/ Paşti – sunt acceptate ca fiind corecte.

Lingvistul George Pruteanu a explicat la o emisiune TV difuzată în 1998 cum au apărut cele două forme.

„Multă lume m-a întrebat cum se spune corect: Paști sau Paște. Răspund pe scurt astfel: sărbătoarea are în originile sale – dacă trecem de etapa ebraică “pesah” – și acea azimioară numită pască (după opinia etnologului Simion Florea Marian; alți cercetători sunt de părere că mielul jertfit purta acest nume, de “pască”). La plural, acest cuvânt face “paști”: o pască, două paști, conform unei alternanțe obișnuite în româneste, cum e și în verbul a paște: “să pască, să paști” sau a naște: “să nască, să naști” etc. Așadar, Paști e pluralul de la pască. Resimțit, în mod normal, ca un plural, vorbitorii au căutat, când era vorba de sărbătoarea într-ale cărei zile ne aflăm, au căutat singularul, și astfel a fost derivat singularul “Paște”, spunându-se, firesc, fie “sărbătorile de Paști”, fie “sărbătoarea Paștelui”. Amândouă formele sunt la fel de corecte, și alte subtilități pe această temă nu au substanță, e o falsă problemă”, a spus George Pruteanu.

Paște sau Paști? Forma recomandată de Biserică

Deşi variază ca formă în cadrul vocabularului limbii române, Biserica recomandă utilizarea formei Paşti, așa cum se regăsește ea atât în Sfânta Scriptură, în Cartea de învăţătură a diaconului Coresi din 1581 („Acestea sunt Paştile de bucurie şi de veselie”), în Noul Testament din 1648 („sărbătoarea azimelor care să cheamă Paştile”), potrivit doxologia.ro.

Aceeași formă se regăsește şi în Dicţionarul religios, publicat în 1994 de către Ion M. Stoian:

„Paști = cea mai mare sărbătoare religioasă, celebrată de creștini în amintirea Învierii lui Iisus Hristos; (reg.) păscuță; (la mozaici) sărbătoare pe care evreii o celebrează între 15 și 22 ale lunii Nisan (aprox. aprilie), în amintirea ieșirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise; sărbătoarea azimelor (pesach)”.

Paște sau Paști? Forma corectă din dicționar

În DOOM şi DEX găsim precizările de mai jos, în legătură cu substantivul propriu “Paște/Paşti”.

DOOM (Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române), 2005:

!Páște (sărbătoare) s. propriu m., pl. Paști (doi Paști; dar pl. f. Sfintele Paști)

DEX (Dicţionarul explicativ al limbii române) precizează diversele sensuri ale cuvântului şi etimologia:

PAȘTI s. m. 1. Sărbătoare religioasă celebrată de creștini în amintirea Învierii lui Hristos, iar de evrei în amintirea eliberării acestora din robia egipteană. ◊ Expr. Nu e în toate zilele Paști sau o dată pe an e Paști = nu se petrec în fiecare zi evenimente deosebite. Din an în Paști sau din joi în Paști, din Paști în Crăciun = foarte rar, la intervale mari de timp. La Paștile cailor (sau calului) = niciodată. 2. Pâine sfințită, care se împarte la biserică în ziua de Paști (1); pască. [Var.: Páște s. n.] – Lat. pascha, -ae.

Prin urmare, răspunsul clar oferit de DOOM este că ambele forme – Paște/Paști – sunt acceptate ca fiind corecte.

Etimologia cuvântului Paște

Cuvântul Paște, cu forma de plural Paști, își are originea în latinescul pascha (plural paschae), derivat la rândul său din termenul ebraic Pesaḥ, care înseamnă „a trece” sau „a trece peste”. Această semnificație face referire la un episod biblic celebru: trecerea evreilor prin Marea Roșie și eliberarea lor din robia Egiptului, eveniment descris în Cartea Exodului (Ieșirea 12:27). Sărbătoarea iudaică a Paștelui, cunoscută sub numele de Pesah, este celebrată anual pe 14 Nisan, dată care coincide cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvară, și mai este numită și „sărbătoarea azimilor” sau „a libertății”.

Termenul a fost preluat în creștinism prin forma sa aramaică, Paskha (פסחא), care este folosită și astăzi în ebraica modernă pentru a desemna sărbătoarea Paștelui creștin. Această adoptare s-a produs pentru că evenimentele centrale ale credinței creștine – patimile, moartea și Învierea lui Iisus Hristos – au avut loc în timpul Paștelui evreiesc din anul 33 d.Hr. Deși numele a rămas același, semnificația s-a schimbat radical: pentru creștini, Paștele comemorează Învierea lui Hristos, nu eliberarea din Egipt. Mulți teologi consideră că între cele două sărbători nu mai există astăzi decât o legătură de nume și de coincidență calendaristică.

O interpretare mai veche, întâlnită în tradiția catolică, asociază termenul pascha cu cuvântul latin passio („suferință”), pornind de la verbul grec πάσχω (pascho – „a suferi”). Această explicație, deși popularizată în trecut, este mai degrabă simbolică decât lingvistic validată.

În schimb, în unele limbi germanice, denumirea Paștelui nu are rădăcini ebraice sau latine, ci provine din mitologia păgână. De exemplu, în germană este Ostern, iar în engleză Easter, ambele denumiri fiind legate de zeița fertilității și a zorilor, Eostre sau Ostara. Această zeitate era venerată în timpul primăverii, iar numele ei derivă din rădăcina indo-europeană aus – care înseamnă „a străluci”. La greci, zeița zorilor era Eos, iar la romani, Aurora.