Cum se produce palinca tradițională. Prețul unei sticle îl depăşeşte pe cel al whisky-ului de calitate
Băutura este un element important în momente festive, iar alegerea licorilor care să înnobileze meniul nu este tocmai uşoară. Românii încep întotdeauna cu un pahar de tărie, ca să îşi facă poftă de mâncare, iar palinca îndeplineşte bine acest rol.
Pornită din zona Ardealului, ca o tărie distilată, din fructele căzute pe jos în livadă, a devenit treptat o băutură rafinată, care concurează de la egal la egal cu brandy-uri celebre. La prestigiul ei contribuie micile distilerii care au investit în tehnologie modernă şi ambalaje elegante.
Suntem în Medieşu Aurit - Satu Mare. Este dimineaţă. Soarele se ridică pe cer parcă special ca să mângâie livezile de pruni. De peste jumătate de mileniu aici se facă palincă.
Silviu Zetea continuă tradiţia. Licoarea cu 50% concentraţie alcoolică o prepară în cazane, din fructe strânse din livada proprie, ori aduse de săteni.
Fructele trec printr-un proces lung. Prunele - de pildă - se fierb întâi în cazane din alamă. Lichidul care se obţine în acest fel este distilat, apoi, de trei ori şi înainte să ajungă în butoaie i se măsoară neapărat - tăria.
Silviu Zetea, producător palincă: "Când vorbim de concentraţie mai mică de 40 de grade, la noi în popor se zice că 40 de grade înseamnă febră, nu tărie."
Din butoaie, palinca este îmbuteliată în sticle făcute manual la o fabrică din zonă. După ce se pune dopul, se aplică o pecete.
Silviu Zetea, producător palincă: "Manufactura dă valoare produsului. Această formă plăcută de prezentare face ca produsul să intre în casele oamenilor prin aspect, după care rămâne prin calitatea produsului."
Pe acelaşi principiu mizează şi alţii. Un producător din Bistrița - de exemplu - aduce sticlele din Franţa, iar dopurile din Portugalia.
Mihaela Galben, producătoare de palincă: "Toate sticlele sunt pictate manual, aici regăsim păunul care e pe pălăria feciorilor."
Un punct important pe harta palincii româneşti este şi oraşul Sfântu Gheoghe - din Covasna. Fascinat de momentele în care bunicul lui fierbea palinca în cazanul de cupru, Imre Fustos şi-a investit economiile într-o distilerie. Are vase de fermentaţie şi cazane de fierbere de ultimă generaţie şi foloseşte ca să preparea licoarea doar fructe proaspete, de calitate.
Distileria lui produce 30 de sortimente de palincă din mere, pere, prune, zmeură, coacăze negre şi struguri.
Imre Fustos, proprietar distilerie: "Folosim fructe sănătoase. Este cel mai important ingredient al calităţii, care, faţă de fructele vrac, culese de pe jos, la sac, au preţ poate chiar de 10 ori mai mare."
Palinca produsă în Sfântu Gheorghe face furori la competiţiile de profil din Ungaria şi Austria. Pe sticle stă medalia de campion. Degustătorii profesionişti îi apreciază savoarea şi tăria - care o încadrează în categoria "brandy premium".
Diferenţe de opinie apar doar când vine vorba de momentul ideal pentru consum: înainte sau după masă.
Csaba Bakk, ospătar: "Este o tradiţie la noi în zonă. Aicea se serveşte înainte de mâncare şi nu după. Pentru că ştim că palinca peste tot digestiv, se serveşte dar la noi e aperitiv."
Preţul unei sticle de palincă poate ajunge şi la câteva sute de lei. Uneori - chiar îl depăşeşte pe cel al whisky-ului "single malt" - învechit în butoi de stejar.
Pleacă şi la export. Trimitem în toată Europa - dar mai ales în Germania şi Austria.
