Ceaiul de pelin - remediul tradițional cu multiple beneficii pentru sănătate. Contraindicații și cum se prepară corect

În ultimii ani, românii au început să redescopere remediile naturale, cu un interes tot mai mare pentru plantele medicinale folosite de generațiile anterioare.

Ceaiul de pelin, obținut din planta cunoscută sub numele de Artemisia absinthium, este unul dintre cele mai căutate și controversate preparate din această categorie. Descoperă ce beneficii are, cum se prepară corect și în ce situații nu este recomandat.

Ce este Pelinul

Pelinul, cunoscut sub numele științific de Artemisia absinthium, este o plantă perenă cu un aspect inconfundabil. Tulpinile sale sunt drepte și ramificate, iar frunzele, acoperite cu perișori fini, au o culoare verde-argintie și o textură catifelată. Partea superioară a frunzelor este verde-cenușie, iar cea inferioară albicioasă. Când sunt zdrobite, emană un miros puternic, comparabil cu cel al salviei. În timpul verii și până la începutul toamnei, pelinul înflorește, producând flori mici, galbene, grupate în inflorescențe sferice. Planta este originară din Eurasia și nordul Africii, dar s-a adaptat ușor în multe alte zone ale lumii, inclusiv în America de Nord. În România, poate fi găsită pe pante, la marginea drumurilor sau pe terenuri necultivate.

Cei care vor să prepare ceai de pelin acasă, trebuie să știe cum arată pelinul. Aspectul ei vizual și mirosul inconfundabil ajută la o identificare rapidă. Planta se folosește în principal pentru ceai sub formă de frunze uscate, dar și tulpinile pot fi utilizate uneori. Modul de preparare este simplu: o linguriță de plantă se opărește cu 200-250 ml de apă clocotită. Vasul se acoperă și se lasă la infuzat câteva minute, pentru a păstra uleiurile volatile și substanțele active. Rezultatul este un ceai foarte amar, dar tocmai această amărăciune este semnul eficienței lui. Gustul puternic este dat de compușii amari specifici pelinului, conform Cambridge.org.

Citește și

Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul – una dintre cele mai mari minți ale creștinismului. Este sărbătorit pe 21 ianuarie 2026

În medicina populară românească, pelinul este cunoscut și folosit de secole. Se spune că ajută la detoxifierea organismului, la stimularea digestiei și la tratarea unor afecțiuni hepatice. Un obicei vechi din satele românești este recoltarea pelinului pe 1 mai, când se crede că planta are cea mai mare putere de „întinerire a sângelui”. Tradițiile legate de pelin reflectă o încredere adânc înrădăcinată în proprietățile lui terapeutice, iar folosirea ceaiului în scop medicinal a fost transmisă din generație în generație.

În ultimii ani, ceaiul de pelin a devenit tot mai căutat și în rândul românilor care preferă leacurile naturale în locul tratamentelor clasice. Această schimbare de mentalitate vine pe fondul unei preocupări tot mai mari pentru sănătate și stil de viață echilibrat.

Mulți oameni se orientează spre plante medicinale, fie pentru prevenție, fie pentru tratarea unor probleme digestive ușoare, iar ceaiul de pelin a intrat pe lista celor mai populare. Amărăciunea sa este tolerată de tot mai mulți oameni, tocmai pentru că este asociată cu detoxifierea naturală a organismului.

Ceaiul de pelin: beneficii uitate, redescoperite astăzi 

Pelinul (Artemisia absinthium) este o plantă care atrage atenția nu doar prin aspectul său elegant, ci și prin istoria sa lungă în medicina tradițională românească. Crescând adesea la marginea drumurilor sau pe terenuri necultivate, pelinul se recunoaște ușor: frunzele sunt de un verde-cenușiu spre alb-argintiu, acoperite cu perișori fini, iar florile galbene sunt mici, grupate în inflorescențe dense. Planta emană un miros pătrunzător, ușor amar, ce amintește de salvie.

De secole, pelinul a fost folosit în România pentru tratarea problemelor digestive. Tradiția spune că frunzele și tulpinile uscate, transformate în ceai amar, pot calma balonarea, indigestia, senzația de greață și lipsa poftei de mâncare. Efectele se datorează compușilor amari din pelin, care stimulează secreția de sucuri gastrice și enzime, ajutând astfel procesul digestiv. Nu e de mirare că mulți români, mai ales în mediul rural, obișnuiau să înceapă primăvara cu o cură cu ceai de pelin, considerat bun pentru „întinerirea sângelui”.

Ceaiul se prepară simplu, prin infuzarea unei lingurițe de frunze uscate în 200-250 ml de apă clocotită. Este important ca vasul să fie acoperit, pentru ca uleiurile esențiale să nu se piardă. Gustul final este intens amar, dar tocmai acest gust este semnul eficienței. În ciuda amărăciunii, mulți au redescoperit acest ceai ca pe un aliat de încredere în menținerea sănătății.

Un alt aspect pentru care pelinul este apreciat este sprijinul pe care îl poate oferi ficatului. În medicina populară, ceaiul de pelin era recomandat pentru detoxifierea ficatului și susținerea funcțiilor hepatice. Totuși, aici trebuie făcută o distincție importantă: pelinul amar (Artemisia absinthium) conține tujonă, un compus care poate fi toxic în doze mari sau dacă este consumat pe termen lung. De aceea, este recomandată moderația. O alternativă mai blândă poate fi pelinul dulce (Artemisia annua), care, potrivit unor surse moderne, ar avea efecte similare, dar mai sigure pentru organism.

De-a lungul timpului, pelinul a fost cunoscut și pentru proprietățile sale antiparazitare. Se spune că ajută la eliminarea viermilor intestinali și altor paraziți, motiv pentru care era folosit frecvent la copii în trecut. Totodată, i s-au atribuit și efecte antiinflamatorii și ușor analgezice. Unele persoane îl foloseau pentru calmarea durerilor ușoare sau pentru scăderea febrei. În plus, femeile îl foloseau uneori pentru reglarea ciclului menstrual, în special când acesta era neregulat sau dureros, conform Frunzăverde.ro.

Ceaiul de pelin: cum se prepară corect și ce beneficii aduce organismului

Pentru a prepara corect ceaiul de pelin, se recomandă utilizarea frunzelor și tulpinilor uscate ale plantei Artemisia absinthium. Se adaugă o linguriță de pelin uscat la 200-250 ml de apă clocotită. Se acoperă vasul și se lasă la infuzat timp de 10-15 minute. După infuzare, ceaiul se strecoară și se consumă cald. Pentru un efect maxim, se recomandă consumul fără zahăr, dar se pot adăuga miere și suc de lămâie pentru a îmbunătăți gustul. Se sugerează consumul a 1-2 căni de ceai de pelin pe zi, înainte de mese.

O greșeală frecventă este utilizarea unei cantități prea mari de plantă, crezând că astfel se vor obține beneficii mai mari. Pelinul este foarte puternic, iar o cantitate excesivă poate crește riscul de efecte adverse. O altă greșeală este infuzarea ceaiului pentru o perioadă mai lungă decât cea recomandată, ceea ce poate intensifica amărăciunea și concentrația de tujonă. De asemenea, utilizarea apei care nu este la punctul de fierbere poate reduce eficacitatea extractului. Consumul prelungit de ceai de pelin fără pauze poate duce la acumularea de tujonă în organism.

În general, se recomandă consumul a 1-2 căni de ceai de pelin pe zi pentru susținerea digestiei. Durata curelor ar trebui să fie scurtă, de obicei între 7-8 zile și maximum 2 săptămâni. Nu se recomandă consumul pe perioade mai lungi de 2-4 săptămâni fără consultarea unui medic. Între cure, se sugerează o pauză de cel puțin o lună. Pelinul este o plantă puternică și trebuie consumată cu moderație pentru a evita efectele adverse ale tujonei.

Contraindicațiile ceaiului de pelin

Ceaiul de pelin, preparat din frunzele și tulpinile plantei Artemisia absinthium, este recunoscut pentru proprietățile sale digestive, detoxifiante și antiparazitare. Totuși, nu este potrivit pentru toată lumea. Deși este promovat intens ca remediu natural, există contraindicații importante care trebuie cunoscute înainte de a începe o cură, scrie Med.ro.

Consumul de ceai de pelin este interzis în timpul sarcinii, deoarece poate stimula contracțiile uterine și poate duce la avort spontan. Nici femeile care alăptează nu ar trebui să-l consume, pentru că substanțele active, inclusiv tujona, pot trece în laptele matern și pot afecta negativ bebelușul.

De asemenea, pelinul este contraindicat persoanelor care suferă de gastrită hiperacidă, ulcer gastric sau duodenal, deoarece poate irita mucoasa gastrică. Cei care suferă de epilepsie sau au avut convulsii în trecut trebuie să evite această plantă, pentru că tujona este o substanță neurotoxică ce poate declanșa crize. Copiii și adolescenții sub 18 ani, persoanele foarte slăbite, cele cu afecțiuni psihice, cu hemoragii interne, afecțiuni cardiace sau după accident vascular cerebral, nu ar trebui să consume ceai de pelin.

Atenție și la posibilele reacții alergice. Persoanele care au sensibilitate la plante din familia Asteraceae (Compositae), cum sunt gălbenelele sau mușețelul, pot avea reacții alergice și la pelin. În plus, cei care suferă de diabet, au tensiune arterială scăzută sau iau tratamente anticonvulsivante, anticoagulante sau medicamente pentru glicemie trebuie să consulte obligatoriu medicul înainte de a consuma ceai de pelin.

Articol recomandat de sport.ro

Radu Drăgușin s-a căsătorit cu Ioana Stan! Imagini cu superba soție a „Dragonului”