Casele vândute cu un dolar, „o poveste de groază”. Pățania mai multor persoane care au investit în renovări. „Era mizerabil”
O idee de regenerare urbană care a început acum o jumătate de secol în SUA, s-a răspândit și în alte părți ale lumii. Cu toate acestea, reușesc casele de 1 doar să inverseze degradarea urbană sau nu și cine sunt de fapt câștigătorii și pierzătorii?
Casa lui Judy Aleksalza din zona Pigtown din Baltimore seamănă cu o versiune în viața reală a TARDIS-ului faimoasa cabină a poliției, cu care Doctor Who călătorea în timp și spațiu. Practic, este mai mare în interior decât în exterior, scrie BBC.
Face parte dintr-un șir de case cu terasă din secolul al XIX-lea îngrijite impecabil - în fața multora dintre treptele din față se află ghivece de plante proaspăt udate și nu există gunoaie sau graffiti.
„O poveste de groază”
Judy Aleksalza a cumpărat proprietatea abandonată în 1976 cu doar un dolar, la fel cum au făcut și vecinii săi. Totuși, de atunci, ea a cheltuit zeci de mii de dolari pentru a o transforma. Vreme proastă, muncitori care nu și-au făcut treaba – Judy descrie întreaga experiență drept „o poveste de groază”.
„Am fost foarte aproape de declararea falimentului personal”, spune ea. „A fost oribil cât timp a durat. Dar, când s-a terminat totul, am spus 'este a mea, este toată a mea'. Stabilitatea de a deține propria ta casă este totul”.
Baltimore, situat la 64 km nord-est de Washington DC, a fost unul dintre primele orașe din SUA care a încercat ceea ce s-a numit „gospodărire urbană”. Proprietățile vacante au fost vândute pentru doar un dolar, permițând astfel persoanelor care altfel nu și-ar fi putut permite să intre pe scara locuințelor.
Programul a fost gestionat de Jay Brodie, care la acea vreme era o figură importantă în departamentul de locuințe al orașului.
„Vorbim despre ceva ce se poate vedea și atinge. Erau exemple vii a ceea ce se putea face cu casele înșiruite din Baltimore.”, spune el.
Proiectul s-a oprit în 1988, după ce Brodie a părăsit departamentul la începutul anilor 1980. Dar unele idei nu dispar niciodată cu adevărat și, în schimb, se extind.
„A captat cu adevărat imaginația oamenilor”
În 2013, un alt oraș portuar care s-a confruntat cu probleme similare de degradare urbană a decis să încerce ceva asemănător - Liverpool.
Tony Mousedale, de la departamentul de locuire al Consiliului municipal Liverpool, auzise despre ideea de a vinde ieftin proprietățile abandonate. El a sugerat ca Liverpool să încerce. Așa că au oferit proprietăți din zona Webster Triangle din Wavertree pentru doar o liră sterlină.
„Cred că am simțit că există un apetit pentru oamenii dornici să renoveze case abandonate, pornind de la zero, punându-și propria amprentă pe ele”, spune Mousedale.
„Am lansat un astfel de concept și am primit un răspuns foarte pozitiv. Cred că a captat cu adevărat imaginația oamenilor.”
S-ar putea să fi stârnit mult interes, dar unii dintre cei peste 100 de cumpărători au fost aduși cu picioarele pe pământ de problemele apărute în locuințe.
„Era o infestație de șobolani și aveam un copac care ieșea din rama ferestrei din față”, spune Maxine Sharples, una dintre persoanele care au intrat în program. „A fost o muncă extenuantă, istovitoare. Era mizerabil.”
În ciuda tuturor suferințelor și a muncii grele, Maxine Sharples spune că a meritat. „Mi-a schimbat complet viața. Nu mi se pare de la sine înțeles că locuiesc în casa visurilor mele, pe care am renovat-o și am obținut-o pentru o liră.”
Scheme similare au fost introduse și în alte țări, inclusiv în Italia și Spania.
Casele vândute cu un dolar sunt criticate de unii experți, deoarece pun la îndoială realizările lor. Un astfel de sceptic este David Simon, creatorul serialului TV de succes The Wire, a cărui acțiune s-a desfășurat în Baltimore.
Serialul, care a fost difuzat între 2002 și 2008, a fost inspirat din experiența lui Simon ca reporter al ziarului Baltimore Sun.
El spune că schema originală din Baltimore nu i-a avantajat pe cei care erau marginalizați din punct de vedere economic, deoarece proprietățile au fost cumpărate de persoane care aveau suficienți bani pentru a le renova.
„Vreau să spun că a adus baza de impozitare înapoi în oraș”, spune Simon, care încă locuiește și lucrează în Baltimore. „Dar nu a fost socialistă în sensul că nu cred că a avut succes în răspândirea bogăției. Dar nu cred că nici o renovare urbană, nici o reabilitare urbană, cu care sunt familiarizat în oraș, nu a fost vreodată egalitară.”
În Liverpool, Tony Mousedale recunoaște că, deși programul său a contribuit la îmbunătățirea zonei în cauză, există încă probleme legate de comportamentul antisocial și încă mai există proprietăți închise care nu au fost renovate, un deceniu mai târziu.
În Baltimore, David Lidz conduce Waterbottle Cooperative, o organizație populară care cumpără proprietăți degradate din Baltimore și le renovează pentru a le închiria persoanelor cu venituri mici.
El este îngrijorat de faptul că persoanele care cumpără case pentru 1 dolar pot duce la îmbogățirea zonelor, ceea ce duce la creșterea nivelului general al chiriilor și la îndepărtarea persoanelor cu venituri mici.
„Și atunci vă întrebați unde se duc acei oameni? Ei bine, se mută în următorul cartier putred. Asta nu e bine.”
