Aurel Vlaicu. Viața unuia dintre cei mai mari pioneri ai aviației mondiale

În 1911, Aurel Vlaicu a surprins poporul român prin construirea primului avion, cu care în 1912, la concursul aerian de la Aspen, a câștigat cinci premii.

Concursul s-a desfășurat între 23-30 iunie și au participat 47 de piloți din șapte țări, printre care și Roland Garros, cel mai cunoscut pilot la acea vreme.

Zborul de succes al lui Aurel Vlaicu a fost admirat de toți cei care se aflau la concurs și a fost menționat și în ziarul vienez „Neue Freie Presse”.

Viața lui Aurel Vlaicu

Aurel Vlaicu s-a născut în 1882 în comuna Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara.

Citește și

Ce se pune în ghetuțe de Moș Nicolae. Ce cadouri să pregătești pentru cei mici și mari

Pentru a-i cinsti numele, comuna Binținți se numește, astăzi, Aurel Vlaicu.

Aurel Vlaicu a absolvit liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, iar în 1902, a plecat în Ungaria și s-a înscris la Şcoala Politehnică din Budapesta.

Un an mai târziu, a plecat în Germania pentru a-și continua studiile la Şcoala Politehnică din Munchen, pe care o absolvă în 1907.

În același an, Aurel Vlaicu a efectuat stagiul militar în Portul Pola de la Marea Adriatică, unde s-a făcut remarcat prin construirea unui zmeu și montarea unui aparat de fotografiat pe acesta. Cu ajutorul aparatului, Vlaicu a reușit să efectueze fotografii de la distanță mare.

După ce a terminat stagiul militar, Aurel Vlaicu a construit un nou tip de gramofon, iar în 1908 s-a angajat ca inginer la fabrica de automobile Opel din Russelsheim, unde a proiectat și construit o mașină.

În toamna anului 1909, Aurel Vlaicu s-a mutat la București și, la îndemnul lui Octavian Goga, a cerut sprijin guvernului pentru a construi un avion cu motor.

Aurel Vlaicu a primit finanţare din partea guvernului român și, punând și banii pe care îi avea și de la tatăl său, a reușit să construiască primul avion, pe care la numit „Vlaicu I”.

Pe 17 iunie, Aurel Vlaicu a efectuat primul său zbor la o înălțime de patru metri, iar în august 1910 a reuși să zboare la o înălțime de 100 de metri.

În realizarea avionului, Aurel Vlaicu a fost susținut de nume mari din România, printre care, Alexandru Vlahuţă, Emil Gârleanu, Ştefan Octavian Iosif, Zaharia Bârsan și Ilarie Chendi.

În 1910, cu avionul „Vlaicu I”, a participat la manevrele generale ale armatei române, iar datorită aparatului său, România a devenit a doua țară din lume care a folosit această armă în armată.

În anul 1911, Aurel Vlaicu s-a decis să construiască un al doilea avion, pe care l-a numit „Vlaicu II”, cu care în 1912 a reușit să surprindă întreaga lume la concursul aerian de la Aspen.

Vlaicu II a fost o variantă a avionului „Vlaicu I”, dar cu o serie de modificări şi îmbunătăţiri.

 Tubul de aluminiu care susţinea componentele avionului a fost scurtat, cabina era îmbrăcată cu pânză, volanul avea un diametru redus și au fost ataşate mai multe aparate de bord.

Roata din spate avea ataşată o frână, iar elicele erau din lemn, la fel ca la primul avion.

Avionul era pus în mişcare de un motor rotativ Gnome, cu o greutate de 30kg, capabil să dezvolte 50 de cai putere şi o viteză maximă de 110 km/h.

Spre deosebire de avioanele de la acea vreme, „Vlaicu II” avea o greutate redusă, motiv pentru care putea fi manevrat mai ușor.

Moartea lui Aurel Vlaicu

Pe 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munții Carpați cu al doilea avion, Aurel Vlaicu s-a prăbușit în apropiere de Câmpina.

Motivul prăbușirii avionului nu se știe exact. Unele voci spun că Aurel Vlaicu ar fi pierdut controlul aeronavei din cauza unui atac de cord, pe când alte voci consideră că avionul s-a prăbușit, deoarece avea defecțiuni tehnice.

La un an după moartea lui Aurel Vlaicu, prietenii săi G. Magnani și C. Silișteanu au construit avionul „Vlaicu III” după planurile inventatorului. După ce au finalizat construcția, cu ajutorul pilotului Petre Macavei au efectuat câteva zboruri scurte.

Ulterior, autăritățile de la acea vreme au interzis zborurile cu avionul, iar în toamna anului 1916, în timpul ocupației germane, avionul a fost expediat la Berlin.

Avionul „Vlaicu III” a fost văzut ultima dată în anul 1940

Aprecieri aduse lui Aurel Vlaicu

În anul 2000, Banca Națională a României a pus în circulație o bancnotă, cu valoarea nominală de 500.000 de lei, pe care era chipul lui Aurel Vlaicu.

În anul 2005, odată cu denominarea leului românesc, Banca Națională a României a pus în circulație o bancnotă, cu valoarea nominală de 50 de lei, cu chipul lui Aurel Vlaicu care se folosește și în prezent.

Aeroportul Internațional București Băneasa poartă numele de  Aurel Vlaicu.

Localitatea natală a lui Aurel Vlaicu îi poartă numele și, de asemenea, o localitate din județul Mureș și mai multe străzi din principalele orașe din țară.

În București, pe magistrala de la metrou, Aviatorilor-Pipera există o stație cu numele „Aurel Vlaicu”.

Articol recomandat de sport.ro

Reacția uluitoare a rușilor, după ce Anastasia Potapova a ales cetățenia austriacă: ”Ce a câștigat ea pentru noi?”