Alimentele care pot rezista și 2000 de ani. De ce nu se strică niciodată
BBC a realiza o analiză a celor mai rezistente alimente se conservă cel mai bine și ar fi bune de consum pentru o perioadă îndelungată, în cazul unei crize mondiale.
Experții consultați de jurnaliștii britanici au descoperit că există o serie de alimente care rămân intacte chiar și câteva milenii.
„Cele mai multe alimente se strică din același motiv -din cauza microbilor care se dezvoltă”, explică Michael Sulu, expert în chimia alimentară la University College London din Marea Britanie. Însă există mai multe moduri prin care mâncarea poate fi conservată și păstrată astfel mai mult timp: deshidratare, sărare, congelare sau depozitarea alimentelor în recipiente vidate.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Sunt metode menite să prevină dezvoltarea microbilor și sunt folosite de oameni de milenii.
Michael Sulu spune că cea mai eficientă metodă de conservare a mâncării este de departe deshidratarea, urmată de sărare și plasarea alimentelor în recipiente vidate.
Deshidratarea alimentelor este eficientă deoarece microbii nu se pot dezvolta în medii cu umiditate scăzută. De asemenea, concentrația redusă de apă împiedică oxidarea alimentelor, un alt factor care duce la alterarea lor.
Sărarea cărnii este eficientă deoarece extrage apa din microorganisme și reduce astfel umiditatea, creând un mediu în care nu se pot dezvolta bacteriile, un proces numit „șoc osmotic”. Un astfel de șoc produce și zahărul -care nu permite dezvoltarea bacteriilor- motiv pentru care produsele care conțin cantități mari de zahăr, cum ar fi dropsurile, tind să se păstreze bine în timp.
La fel ca şi sarea, zahărul poate induce şi el, în anumite condiţii, un astfel de „şoc” microbilor. Zahărul alb rafinat, de pildă, conţine 99,9% zaharoză pură şi nu permite deloc dezvoltarea culturilor microbiene, motiv pentru care se consideră că nu are, practic, dată de expirare.
Motivul pentru care recipientele vidate nu sunt la fel de eficiente are legătură cu faptul că alimentele conțin deja mocrobi care se pot dezvolta și în medii cu oxigen redus. Astfel de microbi sunt prezenți în special pe carne.
Printre alimentele care rezistă cel mai bine în timp este mierea, un aliment care este aproape imposibil să se strice, deoarece conține mult zahăr și puțină apă. Arheologii au găsit cantități de miere perfect conservată timp de până la 3.000 de ani în mormântul lui Tutankhamon, din Egipt, precum și în mormintele nobilimii din Georgia.
„Metodele de conservare sunt aceleași de mii de ani. Oamenii procedează în prezent la fel ca strămoșii noșri”, a explicat Sulu.
De asemenea, alimentele bogate în grăsimi, precum untul, brânza, untura și uleiurile, pot fi păstrate perioade îndelungate fără să se altereze, potrivit lui Mark Thomas, profesor de genetică la University College London. În Irlanda și Scoția au fost găsite bucăți de unt îngropate în depozite de turbă în urmă cu 4.000 de ani, fie pentru le conserva, sau pentru a le ascunde de hoți.
Și bătururile alcoolice rezistă bine în timp. Cea mai veche sticlă de vin existentă este veche de 1.700 de ani și a fost descoperită într-un mormânt antic din localitatea Speyer, din Germania. Nimeni nu a avut însă curajul să o deschidă și să guste licoarea.
Cea mai veche sticlă de șampanie datează din urmă cu 200 de ani și a fost găsită pe epava unei nave, aflată pe fundul Mării Baltice. A fost descoperită de scafandrul Christian Ekstron în 2010, care și-a făcut curaj și a băut din șampanie, pe care a descris-o ca fiind „extrem de dulce”.
În cazul unei catastrofe care ar distruge tot ce este comestibil pe planetă, vom putea găsi totuși ceva de mâncare pe arhipeleagul Svalbard, din Norvegia. Aici se găsește Banca Mondială de Semințe, unde sunt depozitate aproape 1 milion de mostre de semințe de la toate plantele de pe Terra. Fiecare mostră conține aproximativ 500 de semințe deshidratate, ceea ce înseamnă că banca deține aproximativ 5 milioane de semințe.
Acestea sunt ținute în cutii metalice, la o temperatură de -18 grade Celsius. Iar în cazul în care furnizarea cu electricitate a băncii ar fi oprită complet, semințele ar trebuie să fie în siguranță, deoarece depozitul se află în permafrostul Arctic.
