Statul consuma milioane de lei, dar ii lasa pe batrani sa moara singuri. Caminele private, singura solutie pentru demnitate
Caminul de batrani e ultimul loc in care bunicii nostri isi doresc sa ajunga. Iar frica lor e indreptatita. In Romania, azil inseamna mai ales mizerie, lipsa de compasiune si umilinta.
In toata tara, statul administreaza 103 camine, majoritatea refuza sa ingrijeasca batrani imobilizati la pat pentru ca nu au nici personal, nici aparatura medicala, desi cheltuiesc milioane de lei.
In Romania, batranii sunt lasati sa moara singuri in casele lor, pentru ca nicio institutie a statului nu-si asuma ingrijirea lor. Putem schimba asta semnand PETITIA catre autoritati prin care cerem schimbarea legislatiei.
Dezinteresul autoritatilor pentru cei singuri si bolnavi, a determinat aparitia caminelor private. Aici, bunicii nostri invata ca batranetea nu inseamna nici singuratate intre patru pereti, nici mizerie. In tara, sunt 156 de camine care le ofera o viata demna celor care nu se pot deplasa si celor bolnavi de Alzheimer, pe care caminele de stat nu ii primesc. Insa doar cateva mii de romani isi permit acest lux.
O zi obisnuita la un centru rezidential pentru varstnici privat, de langa Brasov. In salonul de recuperare se face sport. Doamna Violeta a ramas paralizata la pat. Dupa accidentul vascular, n-a mai putut nici vorbi. Sufera cumplit, dar intr-o luna a reusit sa se aseze in scaun. Face zilnic exercitii de logopedie si masaj. Si cum oamenii plastesc ca sa locuiasca in asemenea camine intre 2000 si 3000 de lei, in fiecare luna, clientul e stapan. La privat, infirmierele roiesc in jurul bunicilor.
Faptul ca nu poti merge sau ca nu esti in stare sa te hranesti singur nu e motiv sa zaci la pat. Proprietarul povesteste ca visul lui nu era nicidecum un camin de batrani - ci o profitabila investitie rezidentiala, pornita cu stangul - fix in 2008, cand lovise criza imobiliara.
"Am construit 3 vile, fundatia pentru un duplex, n-am reusit sa vindem nimic. Am incerc sa facem un bloc", spune Florin Guran, proprietar camin de batrani.
Cu toti banii bagati in constructii fara clienti, omul s-a adaptat. Primii locatari au venit aici acum 2 ani. A inceput cu infirmiere voluntare, pe care le-a scolit pe banii lui. In incercarea de a gasi candidati pentru cursurile gratuite, a cerut ajutor functionarilor de la somaj. L-au refuzat, pe motiv ca nu lucra cu fonduri UE. Din fetele scolite, cele mai talentate au plecat apoi sa lucreze in strainatate. Cele ramase au primit salarii cu 50% mai mari decat la stat, si au fost obligate sa-si respecte clientii sau sa plece. "A tipat la un batran...si atunci am fost nevoit sa fac treaba asta" spune Florin Guran.
"Daca n-ai suflet, si nu faci treaba ca si cum ar fi parintii tai, nu poti", considera o infirmierea. Asta nu inseamna ca au disparut reclamatiile: "Nu mai pot s-aud de pui, de piept de pui", marturiseste o varstnica.
Doamna a suferit 2 accidente vasculare si nu a fost primita in niciun camin de stat fiindca nu se descurca singura.
"Am incercat si la ea, o ingrijeau cu 2 doamne angajare, care nu putea sao spele la baie. O spalau in pat. Au aparut niste escare care aici, aici s-au si vindecat", ne-a povestit o asistenta.
In caminele de batrani, baile sunt construite special ca sa incapa scaunul cu rotile sub dus. Batranii pot chema infirmiera in orice secunda, printr-o apasare de buton. Banii sunt interzisi in camin, astfel fiind ucisa din fasa orice tentativa de spaguire. In ciuda conditiilor bune, locatarii au un gust amar. Toti duc dorul copiilor.
Cine nu lucreaza in strainatate, nu prea isi permite sa plateasca asemenea ingrijiri. Dar oare nu e mai important confortul sufletesc de a fi acasa?
"Absolut, sa-si vada de profesie, de viata. Eu vad la ceilalti pacienti, care au copii in State, in Canada, isi amintesc numa' de copii si copiii de ei. Abia asteapta un telefon sau sa-i vada", povesteste un batran.
"Ca acasa nu poate sa fie niciunde, in niciun spital", spune acelasi batran. "Si daca stau acasa si copilul vine odata pe saptamana, si ma tine intre 4 pereti, e bine? Pai, poti sa-ti gasesti si aici, sa-i zici aici ca esti tot acasa", marturiseste Florin Guran.
Reporter: Aveti parinti in putere?
Florin Guran: Mama gateste pentru tot ce e aici.
O afacere de familie care si-a dublat profitul inca din al 2-lea an de functionare. "Va fi un business si peste 20 de ani, 30 de ani", promite domnul Guran.
Pe asta a mizat si proprietarul aceste vile turistice din Moeciu. Cu o chirie lunara de 1000 de euro, plus salarii pentru medic, asistenti si infirmieri, locatarii de aici isi petrec batranetea la aer curat, intr-o statiune turistica. Aici locuiesc oameni din toata tara.
"Si el, si sotia, amandoi sunt foarte multumiti. L-am gasit foarte bine, incarcat emotional. Ca fiecare, asteapta ca intr-o zi sa poata pleca, asta este visul lor, ca i-am zis, aveti grija ce va doriti, ca poate se va implini".
Aici au infirmierele la picioare, terapie ocupationala si camere cu priveliste.
"In anii de boom imobiliar, in zonele montane s-au construit mii si mii de pensiuni, multe sunt acum pustii, satui sa mai astepte turisti, cei mai indrazneti proprietari le-au transformat in camine de batrani. Este un fenomem de amploare, care pune in dificultate consiliile locale" a relatat Anca Nastasi, corespondent Pro TV.
Cei care locuiesc mai mult de o luna la aceste camine sunt obligati sa-si faca vize de flotant, odata cu inregistrarea ca rezident la primaria locala, ai drepturi: iar cei cu handicapuri, primesc un ajutor de ingrijire de maximum 600 de lei - de la bugetul local. Suma ar acoperi 30%-40% din cheltuiala familiei cu caminul privat. Dar din cei 27 de suferinzi de aici, nici unul nu primeste nimic. De ajutor banesc se bucura doar cei din orase mari, cine sta intr-o comuna saraca - e practic discriminat. Primarii dau din colt in colt si spun ca daca ar fi sa plateasca ajutoarele prevazute de lege, ar pune satul pe butuci.
"Responsabilitatea organizarii si administrarii serviciilor sociale destinate persoanelor varstnice revine autoritatilor si administratiei locale. Noi venim in sprijinul lor" declara Mariana Campeanu.
Teoretic, statul chiar incurajeaza ingrijirea batranilor. "Exista posibibilitatea de a primi o subventie, asa zisa subventie de la stat, 250 de lei de om pe care-l avem in grija, noi inca n-am primit", spune Florin Guran.
In loc sa ajute privatii si sa le subventioneze serviciile pe care statul n-a fost niciodata in stare sa le ofere, autoritatile au cheltuit degeaba milioane de lei pentru renovarea unor spitale devenite camine de batrani care insa n-au fost niciodata folosite.
Cine n-are bani e condamnat sa se stinga singur, deseori in mizerie. Legi exista. Exista si bani, doar ca batranii nostri n-au fost niciodata o prioritate. Duminica, la "Romania, te iubesc!" dezbatem subiectul pe larg si vedem daca exista vinovati pentru cheltuirea necugetata a banilor.
Etichete: asistenta, azil, batrani, Romania te iubesc, Tu stii ce mai fac parintii tai,
Dată publicare:
