Are o sotie si trei copii, insa o greseala facuta in urma cu 10 ani i-a distrus viata. "Ce am pierdut? Cinstea si umanitatea"
Romania are o mare si straveche problema cu alcoolismul. Saracia si lipsa de perspectiva au agravat, an de an, situatia.
E, de fapt, problema tuturor si ne afecteaza pe toti. Din cauza consumului excesiv de alcool, oameni nevinovati devin victime, inchisorile si spitalele gem de alcoolici in criza, iar statul nu face nimic. Pierdem oameni valorosi, prieteni, parinti sau copii.
Continuam campania "Dependenta Romaniei, Alcoolismul, Boala din Pahar" cu povestea lui Constantin. Un om gospodar, de la tara, care toata tineretea a agonisit ceva avere si si-a facut o familie frumoasa. Alcoolul insa l-a distrus. Pana acum s-a internat de doua ori la spitalul de psihiatrie Socola. E deznadajduit, plange in fiecare zi, dar spera ca medicii si Dumnezeu il vor ajuta sa scape de aceasta patima grea.
L-am intalnit pe Constantin intr-unul din saloanele de psihiatrie de la Socola, Iasi. Are 47 de ani, o sotie si trei copii. S-a internat din proprie initiativa. Vrea sa scape de dependenta de alcool. In urma cu cateva luni a mai fost pacient aici, la insistentele nevestei. Nu a rezistat mai mult de cateva saptamani.
Constantin: "La inceput beam foarte putin, calculat si pe urma cand beam mult mult beam si apa de la rate. Si apa de la rate daca mirosea a alcool. Zi si noapte beam si 7-8 kg de vin si 1-2 kg daca beam rachiu. Tuica la noi se face foarte tare, se face la 50 de grade calculat. Alcool si alcool si alcool. Putea sa moara si nevasta mea si copiii si mama si tata. Nu ma mai interesa, dadeam in nesimtire totala. Pana s-o pus punctul sa ajung la spital."
Alcoolul ii stapaneste viata de cel putin zece ani. Constantin isi aduce aminte, cu strangere de inima, de tinerete. Cand nu se atingea de bautura. Muncea, avea o gospodarie de invidiat, o familie frumoasa si era respectat. La inceputul lui 2001 a plecat sa munceasca in strainatate. S-a intors dupa sase ani, petrecuti in Italia si Israel. Cu banii stransi a pus pe picioare o ferma intr-un sat din Botosani. Atunci a inceput decaderea.
Constantin: "In 2006 m-am apucat cu oile, am apucat pana la 200 de oi, va dati seama ca avem si angajati si in timpul acela in care beam eu cine raspunea? Trebuia sa raspunda nevasta mea si nevasta mea cu toate ca nu era o femeie mare, era o femeie puternica, se ducea si pe deal si in val si sub pamant cum se spune la noi la tara, infrangea totul cu bine. Si cand ma trezeam imi spunea "ma, dar e frumos „ „nu mai fac, fereasca Dumnezeu". Si iar o luam. Daca nu era sotia eram vai de capul meu, cine stie cum eram? Ori eram in pamant ori cu un handicap care imi plangea copiii, sotia , surorile, fratii."
Poesteste, usor jenat, ca satenii ajunsesera sa se fereasca de el. De multe ori, copiii il adunau de prin santuri.
Constantin: "Ce am pierdut? Cinstea si umanitatea care trebuia sa fiu om. Eu cand m-am casatorit toti se mirau „mai ce bine , ce frumos" si cand am luat-o cu bautura totul o fost pe invers: „uite s-a apucat de baut, un betiv!" Si cine radeau, tot betivii ca un om de-a lui Dumnezeu spunea „Fereasca Dumnezeu!", dar betivii radeau. De nevasta imi era mila si de copii, fiindca a muncit prea mult si m-a suportat. Atatia ani care am baut, m-a iubit."
De luptat, spune ca a facut-o. Nu o data. In rarele momente de luciditate, Constantin isi dadea seama ca viitorul conteaza. Si incepea sa simta frica. Teama ca se va stinge inainte sa isi cunoasca nepotii.
Constantin: "Pe mine nu ma intereseaza satenii, oamenii din jur. Pe mine ma intereseaza familia, ca imi distrug familia. In primul rand nevasta , copiii si pe mine ca oamenii vorbesc ca faci bine sau rau ei, tot vorbesc. Nu sufera decat familia: mama, tata."
In acest moment, psihicul barbatului - aflat sub tratament la Socola - este foarte fragil. Fizicul, la fel - un dezastru.
Constantin: "Neuronii cred ca-s plecati, ficatul trebuie sa fie plecat si multe alte boli care ataca. Picioarele, toate organele. Band alcool cum beam eu foarte mult distruge tot. Daca nu beam, puteam sa am tot ce e pe suprafata pamantului, dar alcoolul a inchis total."
Pare sa fi invatat o lectie, despre care vorbeste de pe patul de spital. Dependenta dispare atunci cand cel in cauza accepta ca nu poate controla consumul de alcool. Sub nicio forma. Trebuie eliminat definitiv.
Constantin: "Sa nu beie, sa nu puna alcoolul in gura, ca daca il pun si devine dependent e jale. In timp il prinde il acapareaza.
Azi un rachiu, maine o bere, poimaine bei doua, peste un an bei trei, peste cinci ani, bei zece si ajungi la o cantitate mare si ajungi alcoolic. Fereasca Dumnezeu de alcool."
Constantin spera ca, de data asta, sa biruiasca demonii. Se supune regulilor stricte de la Socola si isi ia constiincios tratamentul.
La Socola, ne lovim, din nou, de una dintre problemele cu care Romania are de furca. Tratamentul din spitalele de stat este aproape ineficient. Se pune accent pe medicatia ce combate efecte. Nu se analizeaza cauza, nu exista strategie pe termen mediu si lung, pentru reabilitarea pacientului.
Medic: "Medicina romaneasca in momentul de fata e foarte mult centrata pe tratamentul medical, pe pastille, pe spital, pe pat . ori psihiatria moderna, ingrijirea moderna a dependentelor de alcool si alte dependente, ar presupune un acord intre parte medicala, psihologica si sociala."
Lipsa de viziune, asadar. E ca si cum ne-am duce la medic pentru repararea unei fracturi si ne-am alege direct cu o tamponare delicata cu dezinfectant. Fara radiografii, interventie chirurgicala, tratament post-operatoriu, recuperare.
Componenta psihologica a refacerii dupa o trauma e cu bataie lunga. Or, in Romania, nimeni nu pare dispus sa isi asume paternitatea unei astfel de cai.
Medic: "Ceea ce se numeste dezalcoolizare este o perioada, dureaza in jur de sapte zile. Este perioada imediat urmatoare intreruperii consumului de alcool. Dupa cele 5-7 zile, si asta se intampla din pacate in Romania, persoana este trimisa acasa, unde de cele mai multe ori recade, pentru ca de fapt dezalcoolizarea, deci aceasta perioada de dezintoxicare, de scoatere a organismului din consumul zilnic de alcool, este de fapt inceputul tratamentului.
Asa cum de exemplu cineva vine in coma diabetica, tratamentul este initial sa-l scoti din coma, dar dupa aceea trebuie sa continui tratamentul cu insulina, pentru ca daca il trimiti acasa fara niciun tratament, glicemia va creste la loc. La fel si cu dependentele, daca el sta la spital si asta se intampla de foarte multe ori, familia nu e informata, ei cred ca de ajuns sa-l trimita la spital, isi mobilizeaza toata energia spre a-l baga in spital.
De multe ori persoana nu vrea, se naste un soi de conflict, eventual persoana cedeaza. Sta sapte zile in spital, revine in mediu de acasa, nu e niciun fel de tratament urmat si recade.
Toata lumea ajunge sa fie nemultumita. Familia este nemultumita pentru ca spune "uite cate am facut pentru tine si cate eforturi sit u tot nu vrei ". Pacientul e nemultumit pentru ca simte ca a esuat. Si medicii sunt nemultumiti pentru ca au impresia ca au muncit degeaba din moment ce persoana recade."
Medic: "Din experienta mea personala, as spune ca sansele de una, doua, trei, patru recidive sunt 60-70%. Sansele sunt enorme."
Si vor ramane asa, cata vreme, pentru statul nostru, alcoolicul nu este un bolnav dezorientat, care solicita si are in mod evident nevoie ajutor. Ci o persoana slaba, clar cu ceva probleme, de care medicii trebuie sa se ingrijeasca sa nu moara, daca se poate. Si...cam atat!
