Jocurile Olimpice de la Tokyo, o reuşită, în ciuda restricţiilor
Întrecerile s-au desfăşurat aproape în totalitate fără spectatori, însă spectacolul sportiv în arene s-a ridicat de cele mai multe ori la înălţimea aşteptărilor.
Amânarea cu un an a celei mai mari competiţii polisportive a planetei a adus cu sine importante creşteri ale bugetului, însă, în cele din urmă, Jocurile Olimpice de la Tokyo au costat mai puţin cu 150 de miliarde de yeni (1,4 miliarde de dolari) faţă de aşteptări. Prima estimare a costurilor, făcută în 2013, în dosarul de candidatură al capitalei nipone, a fost de 734 de miliarde de yeni, dar organizatorii au crescut bugetul total la 1,64 trilioane de yeni în decembrie 2020 de la 1,35 trilioane, în urma amânării Jocurilor cu un an.
Aceasta a fost a doua ediţie a Jocurilor Olimpice de vară găzduită de Tokyo, după cea din 1964, şi a patru a Jocurilor în Japonia, luând în calcul şi ediţiile de iarnă din 1972 (Sapporo) şi 1998 (Nagano). De menţionat că Sapporo, care candidează şi pentru Jocurile de iarnă din 2030, a găzduit probe şi la Jocurile de vară din acest an (maraton, marş).
În programul Olimpiadei de la Tokyo au fost incluse discipline sportive noi, precum baschet 3x3, freestyle BMX, dar şi softball, karate, escaladă, surfing şi skateboarding.
Delegaţia Statelor Unite a ocupat primul loc în clasamentul pe medalii, cu 39 de aur, China s-a clasat pe locul secund, cu 38 de medalii de aur, iar Japonia, care a dominat întrecerile de judo şi lupte, a ocupat treapta a treia a podiumului, cu 27 de medalii de aur.
Flacăra olimpică a fost aprinsă pe Stadionul Olimpic din Tokyo, pe 23 iulie, la ceremonia de deschidere de jucătoarea japoneză de tenis Naomi Osaka.
Pentru prima oară la Jocurile Olimpice s-a decis ca delegaţiile să aibă portdrapel o femeie şi un bărbat, ca semn al egalităţii de gen promovată de CIO.
La competiţii au participat 11.483 de sportivi, reprezentând 206 comitete olimpice naţionale.
Eroii Jocurilor au fost doi înotători, americanul Caeleb Dressel şi australianca Emma McKeon. Dressel a cucerit în total cinci medalii de aur la JO 2020, în timp ce McKeon a obţinut şapte medalii, 4 de aur, 3 de bronz. O altă reprezentantă a Australiei, înotătoarea Kaylee McKeown, a încheiat cu 3 medalii de aur şi 1 de bronz. Sportiva sud-coreeană An San (tir cu arcul) a cucerit 3 medalii de aur, ca şi neozeelandeza Lisa Carrington (kaiac) sau atleta jamaicană Elaine Thompson-Herah.
Remarcabile sunt performanţele reuşite de Elveţia, în proba de cross-country la montain bike, cu un podium integral la feminin (Jolanda Neff, Sina Frei, Linda Indergand), şi de Jamaica la 100 m plat (Elaine Thompson-Herah, Shelly-Ann Fraser-Pryce, Shericka Jackson).
Cubanezul Mijain Lopez Nunez a devenit primul sportiv care câştigă patru titluri olimpice consecutive la lupte greco-romane, impunându-se la categoria 130 kg. Selecţionata masculină de baschet a Statelor Unite a câştigat şi ea al patrulea titlu olimpic consecutiv.
Concursul de atletism a mai evidenţiat o raritate, italianul Gianmarco Tamberi şi qatarianul Mutaz Essa Barshim cucerind medalii de aur la săritura în înălţime (2,37 m).
Călăreţul australian Andrew Hoy, medaliat cu argint în concursul complet pe echipe, a devenit, la 62 de ani, cel mai vârstnic medaliat olimpic după 1968. Hoy a cucerit la Tokyo a cincea medalie olimpică (dintre care trei de aur), dar prima după Jocurile de la Sydney din 2000.
Gimnasta uzbecă Oksana Ciusovitina a disputat, la vârsta de 46 de ani, a opta sa Olimpiadă, în timp ce jucătoarea siriană de tenis de masă Hend Zaza a fost cea mai tânără sportivă de la Tokyo, la vârsta de 12 ani.
Atletul italian Lamont Marcell Jacobs, născut la El Paso, a cucerit, surprinzător, medalia de aur în proba de 100 m plat, succedându-i în palmares legendarului sprinter jamaican Usain Bolt, campion olimpic în 2008, 2012 şi 2016. Jacobs (9 sec 80/100, nou record al Europei) a devenit primul campion olimpic al ''Bătrânului Continent'' pe această distanţă de la britanicul Linford Christie în 1992.
Legendara gimnastă americană Simone Biles, cvadruplă campioană olimpică la Rio, în 2016, s-a retras din concursul pe echipe, acuzând o presiune prea mare, iar ulterior a renunţat la finalele de la individual compus, sărituri, sol şi paralele, obţinând bronzul la bârnă, pe lângă argintul cu echipa.
Jocurile de la Tokyo nu au fost lipsite de controverse, cea mai cunoscută fiind cea a atletei belaruse Kristina Timonovskaia, care a părăsit Jocurile de la Tokyo temându-se de represalii în ţara sa din cauza criticilor la adresa autorităţilor sportive. Sportiva, care a criticat cu vehemenţă Federaţia de atletism din Belarus, susţinând că a fost forţată să participe la proba de ştafetă 4x400 m, deoarece alţi doi sportivi nu au efectuat un număr suficient de controale antidoping, când ea ar fi trebuit să alerge iniţial la 100 m şi 200 m, a primit ulterior cetăţenie poloneză.
Un judoka algerian, Fethi Nourine, a decis să renunţe la Jocurile Olimpice de la Tokyo pentru a evita să concureze împotriva unui adversar israelian, aflat pe partea sa de tablou, fiind suspendat ulterior pentru o perioadă de zece ani.
România a participat cu 101 sportivi şi a obţinut patru medalii, una de aur prin Nicoleta Ancuţa Bodnar şi Simona Geanina Radiş, la dublu vâsle feminin, şi trei de argint prin Ana-Maria Popescu, la spadă individual feminin, Marius Vasile Cozmiuc şi Ciprian Tudosă, la dublu rame masculin, şi Mihăiţă Vasile Ţigănescu, Mugurel Vasile Semciuc, Ştefan Constantin Berariu, Cosmin Pascari, la patru rame fără cârmaci masculin.