Gâsca cu gât roșu Emilia a fost ucisă înainte să ajungă în gospodăria unde a fost găsită

Galerie foto

Datele din emițător au fost analizate și de ofițerii proiectului LIFE16 NAT/BG/ 000847 “Life for Safe Flight” și a fost cerută și o expertiză externă de la un specialist norvegian.

Concluziile acestei expertize au fost deja trimise de Societatea Ornitologică Română (SOR) către Poliția Județului Brăila, care investighează cazul.

Pe 15 ianuarie, semnalele primite din 30 în 30 de minute de la emițătorul Emiliei au arătat că pasărea se află în curtea unei case din județul Brăila. ”Era clar că a pățit ceva”, spun reprezentanții S.O.R., potrivit unui comunicat.

Pe 16 ianuarie, un grup de biologi de la SOR și Bulgarian Society for the Protection of Birds (BSPB) și reprezentanți ai AGVPS (vânători), însoțit de comisari ai Gărzii de Mediu și de polițiști au vizitat locul unde se afla emițătorul. Acesta, inele ornitologice, pene jumulite și intestinele păsării erau lângă cușca unui câine din gospodărie.

Citește și

Gunoaiele românilor au ajuns în cuiburile berzelor. Ce au descoperit biologii, revoltați

”Era clar, Emilia murise. Proprietarul a spus că își lasă câinii liberi și că aceștia au adus 3 sau 4 gâște, nu doar una.”

După vizita pe teren, emițătorul și datele transmise de el au fost supuse unei analize de către experții din proiect. Mai mult, a fost solicitată și o opinie neutră, de la un reprezentant de la Societatea Norvegiană de Ornitologie, dr. Thomas Aarvak.

Au fost analizate datele primite de la emițător în migrație, dar și noile date, din ultimele zile de viață. Au fost luate în calcul și felul în care s-a comportat pasărea în ultimele zile dinainte de moarte și parametrii de zbor din ultima ei zi de viață.

Pasărea s-a comportat „relativ normal” până în jurul orei 17. La următoarea locație indicată de emițător, practic, Emilia nu mai mișca. A străbătut o distanță de 2,4 kilometri într-o oră, ceea ce indică o viteză de 2,4 km la oră – total anormal pentru o pasăre de acest gen.

Cealaltă problemă semnalată este temperatura păsării, care scade brusc la ora 14:57 - din acel moment, senzorul din emițător indică temperatura unei păsări care a murit.

Expertul norvegian spune că, practic, pasărea a fost probabil ucisă pe câmp, în zona de hrănire.

Mai departe, datele din emițător arată că pasărea a plecat din câmp, dar nu spre direcția SUD, unde avea locul de înnoptare de unde venise la hrană, ci în direcția total opusă - NORD, spre satul brăilean Victoria.

Este un comportament cu totul atipic pentru pasăre, dacă ar fi fost în viață. De obicei, în jurul orei 17 gâștele se întorc la locul de înnoptare.

Proprietarul curții unde a fost găsit emițătorul susține că pasărea a căzut din cauza ceții și a fost ucisă de câini.

Versiunea lui, că animalele de pază au mâncat pasărea, nu stă în picioare din mai multe motive.

• Emițătorul a fost scos cu atenție de pe corpul Emiliei. Hamul care ține emițătorul este din teflon, iar șnururile au fost tăiate și arse cu precizie, nu sunt urme să fi fost mestecate de un câine.

• Inelele ornitologice au fost scoase de pe picioarele Emiliei și nu sunt semne de intervenție a câinelui: urme de dinți, distrugere etc. Un câine nu ar fi putut scoate inelul fără să-l deformeze. Este un indiciu clar că un om a tăiat picioarele păsării și a scos inelele

• Toate datele din emițător arată că pasărea a murit în zona de hrănire sau lângă sat, iar apoi cadavrul a fost transportat în sat.

Datele din emițător: viteza de zbor, altitudinea, temperatura, susțin această ipoteză.

În cele nouă luni în care a purtat emițătorul, Emilia a asigurat informații extrem de valoroase: a transmis peste 7.200 de locații GPS, mai mult decât oricare altă gâscă cu emițător din proiect.

A zburat peste 10.000 de kilometri.

A cuibărit pe valea râului Pyasina din Siberia, a zburat prin cele mai dure locuri de pe ruta de migrație - și-a petrecut mare parte din toamnă în Kazahstan, în plin sezon de vânătoare. A trecut și prin Ucraina, iar pe 21 noiembrie a ajuns în România. Aici a mai trăit două luni.

Emilia a fost capturată de ornitologi pe 15 mai 2019, într-o acțiune comună a patru ONG-uri de conservare și a unei universități. A fost inelată cu inele metalice și color, a primit un emițător GPS-GSM produs de firma Ornitel.

Pentru a proteja fauna, implicit speciile aflate în declin accentuat, Societatea Ornitologică Română crede că sunt necesare mai multe măsuri. Gâsca cu gât roșu este o specie vulnerabilă la nivel global.

Populația estimată este de circa 50.000 de exemplare. Pierderea a patru gâste cu gât roșu dintr-un proiect internațional arată că este nevoie de măsuri crescute de protejare a faunei.

În acest sens, SOR consideră că se impun:

• Mărirea amenzilor și înăsprirea pedepselor pentru braconaj, indiferent că este vorba de păsări, pești sau mamifere.

• Reducerea semnificativă a activității de braconaj prin asigurarea prezenței sistematice în teren a organelor cu atribuții de control.

• Interzicerea vânătorii de gâște sălbatice admise la vânătoare la o distanță mai mică de 300 de metri de lacurile unde acestea vin la somn.

• Raportarea cazurilor cu mortalități accidentale în cazul exemplarelor din specii protejate și reducerea mortalității accidentale a acestora prin instruirea periodică a participanților la partidele de vânătoare cu privire la legislația în vigoare și la identificarea speciilor protejate.

• Transparentizarea cotelor de vânătoare realizate și stabilirea de cote individuale – număr fix de păsări de apă pentru o singură partidă de vânătoare.

Proiectul LIFE16 NAT/BG/ 000847 “Life for Safe Flight” implică organizații din toate țările aflate pe ruta de migrație a gâștelor cu gâtul roșu – Rusia, Kazahstan, Ucraina, România, Bulgaria.

În România sunt implicate SOR, AGVPS, Ministerul Mediului și Parcul Natural Balta Mică a Brăilei.