Modelul german, aplicat în România. De ce e bine să izolezi casa cu lână
Your browser doesn't support HTML5 video.
Este o nouă încercare de a reporni un proiect de anul trecut. Mai mulţi producători din ţară au cumpărat lâna românească şi vor lansa pe piaţă sisteme de izolaţie ecologică, similare celor folosite în Germania, despre care specialiştii spun că sunt mai eficiente termic decât cele clasice şi, în plus, rezistente la foc.
Turmele de mioare ar putea fi, în primăvară, sursele unui sistem de izolaţie a caselor, inventat de câţiva români într-un proiect de cercetare pe care Ministerul Agriculturii l-a finanţat deja cu 3 milioane de lei.
Vorbim despre o alternativă la izolaţia clasică a caselor, din vată de sticlă şi bazaltică.
Arhitecţii au luat deja contact cu producătorii şi spun că izolaţia ecologică din lână are un randament termic superior celei convenţionale, deşi costă cu 15-20 la sută mai mult.
Arhitect: ”Dacă ştiţi cum e sub plapumă, poate să fie foarte bine. Nemţii folosesc, costurile nu sunt mici, dar s-ar putea să fie foarte fancy să ai izolaţie cu lână naturală. Dacă discutăm de confort acustic, un material pufos cum e lâna ar trebui să se comporte foarte bine. Lâna nu arde, dar nu vorbim de lână cum e ea pe oaie, cu reziduuri şi grăsimi.”
Producător: ''Este un produs destinat construcţiilor civile, o tehnologie şi un material care să facă faţă cerinţelor în construcţii. Pe lângă faptul că e reciclabil, are o amprentă de carbon foarte scăzută, are proprietatea de a purifica aerul.”
Adică reţine o parte din compuşii toxici din aerul poluat al oraşelor. Departe de aceste amănunte tehnice, în comuna Lunguleţu din Dâmboviţa, doamna Oiţa spune că orice ocazie să valorifice lâna e binevenită.
Ioana Oița Petrescu, producător: ”Lâna o lăsăm pe câmp, o aruncăm. Numai ce folosim noi în gospodărie. Cineva aici în zonă să facă un centru. O tunzi şi o duci, dar n-o arunci. E păcat! Aducem un băiat, că nu pot să tund atâtea oi.”
România produce anual în jur de 12 milioane de kilograme de lână, însă este printre cele mai puţin profitabile materii prime ecologice. Tunsul unei oi costă 5 lei, iar de la un animal se obţin 2-3 kilograme. Crescătorii care au norocul să fie aproape de un centru de colectare primesc 2-3 lei pe kilogramul de lână, din care un leu e subvenţia de la Ministerul Agriculturii. Dacă pui şi costurile de transport, fermierii rămân cu mai nimic.
Ceea ce înseamnă că suntem în aceeaşi situaţie faţă de acum exact un an, când ministrul Daea pornea programul de salvare a industriei lânii. Deocamdată, producătorii de izolaţie din lână românească o cumpără în formă brută de la intermediari turci, care o spală în străinătate şi o revând, mai scump decât dacă această etapă ar fi făcută în ţară.