Țara pădurilor pierdute. O pădure plantată de președintele Klaus Iohannis a dispărut fără urmă

România a ajuns să investească în păduri care există doar pe hârtie sau în care jumătate din arborii plantați în acte lipsesc de pe teren.

Abandonate de autorități, alte păduri - cele de stejar din sudul României, au început să se usuce în urma unor atacuri de insecte care ar fi putut fi prevenite.

Dar, mai întâi, ne oprim în Giurgiu. O pădure plantată de președintele Klaus Iohannis și de ministrul Mediului... a dispărut fără urmă.

În plină criză climatică, România este printre țările cu cea mai redusă suprafață de pădure din Europa. Efectele le vedem cu toții. De la comunități întregi luate de ape în Moldova, până la zecile de mii de hectare transformate în deșert în Oltenia.

Citește și

Klaus Iohannis a plantat stejari și a lansat o provocare viitorului Guvern. Care este situația pădurilor din România

În 2008, Parlamentul aproba Codul Silvic, prin care autoritățile și-au asumat că vor crește suprafața forestieră cu, atenție, 2 milioane de hectare. Au scris în lege că este „o prioritate națională, pentru asigurarea echilibrului ecologic la nivel local, național și chiar global”.

Legea este în vigoare și astăzi. 16 ani și 16 guverne mai târziu, un raport al Curții de Conturi arată că suprafața forestieră a crescut cu doar 1000 de hectare. Ce spune conducerea ministerului după aproape două decenii în care și-a asumat ținta de 2 milioane de hectare?

Ionuț Sorin Banciu, secretar de stat în Ministerul Mediului: ”Nu poți să pui într-o lege o țintă pe care nu poți să o aplici.” Reporter: A fost pusă din pix? Ion Bânciu: Da, puteți spune că a fost pusă din pix!

În timp ce împăduririle bat pasul pe loc, an de an, versanți întregi sunt nenorociți sub ochii autorităților de hoții de pădure și de silvicultorii corupți. Iar, mai nou, în multe județe, pădurile care au scăpat de tăierile ilegale au început să se usuce sub ochii autorităților, în mai multe județe, din cauza dăunătorilor.

O recunosc cercetătorii.

În timp ce pădurile bătrâne suferă, autoritățile se laudă cu milioane de puieți plantați în toate zonele țării.

Klaus Iohannis: „Noi vrem pădure. O pădure cât o țară. Asta ne-am propus și asta o să facem.”

”Este o campanie în care am crezut de la început, de aceea i-am acordat patronajul acestei campanii. ”

Decembrie 2020 – Bolintin Vale, județul Giurgiu.

Președintele, alături de actualul ministru al mediului și de mai marii Romsilva, declară închisă cu succes campania ”O pădure cât o țară”.

Mircea Fechet, ministrul Mediului: ”Vom planta astăzi ultimii pomi din cei 50 de milioane pe care ne-am propus să-i plantăm.”

Ce nu spun oficialii este că ”O pădure cât o țară” a fost mai mult o campanie de marketing și de imagine pentru împăduririle pe care Romsilva este, oricum, obligată să le facă, prin lege, an de an.

Iar 2020, anul derulării campaniei, a fost și anul în care Romsilva a plantat cei mai puțini arbori din ultimii 10 ani.

O confirmă negru pe alb un raport al Institutului Național de Statistică despre activitățile din silvicultură.

Reporter: Există o tradiție de a numi copacul când îl plantați. Ce nume îi dați copăcelului și dacă vă întoarceți să vedeți dacă a prins rădăcini? Klaus Iohannis: ”O să mă întorc... O să-l botez „România de mâine”!

Președintele nu s-a mai întors la stejarul „România de mâine”. Ne-am întors însă noi, după 4 ani, la Bolintin Vale.

Ramona Țintea: ”Sunt numai buruieni aici la fața locului... Uite, toate, toate sunt buruieni crescute. Nici urmă de stejar, măcar unul rătăcit pe aici pe undeva. Nu există așa ceva.”

La nici 5 minute, un angajat al Ocolului Silvic este trimis de superiori să raporteze cine a venit să filmeze stejarul „România de mâine”!

Reporter: Noi suntem de la emisiunea „România, te iubesc”… Pădurar: Aha… Reporter: Am venit să vedem ce s-a întâmplat cu stejarii care au fost plantați aici acum 4 ani. Pădurar: Bun... Asta înțeleg... Dar ați vorbit cu cineva de la Regie, de la Ocol, de la Direcția Silvică? Reporter: Trebuia să vorbim? Pădurar: Da. Reporter: De ce? Pădurar: Pentru că așa era normal... Reporter: Care este argumentul dvs.? Pădurar: Argumentul meu nu e... E argumentul șefilor...

Urmează o conversație scurtă cu superiorii, după care angajatul Ocolului Silvic pleacă…

Reporter: Plecați? Pădurar: Mă întorc, mă întorc că nu e semnal... și nu putem să vorbim...

Nu s-a mai întors...