Lectia pe care un sat din Franta le-o da romanilor. Cum a transformat saracia de la tara in prosperitate

Unul dintre cele mai sarace sate din Franta s-a ridicat prin propriile puteri si a ajuns - e drept, in 50 de ani, si nu peste noapte, unul dintre cele mai scumpe si ravnite locuri de vacanta ale francezilor. Mergem azi in La Flotte, o localitate monument istoric.

In vestul Frantei, pe o insula, legata de Franta continentala printr-un pod de 3 kilometri, se afla La Flotte - unul dintre cele mai frumoase sate frantuzesti. Cea mai cautata destinatie de vacanta a francezilor. In anii ’50, acest loc era necunoscut si de-a dreptul sarac.

Radu Tuian locuieste aici de 16 ani.

Radu Tuian, pictor: “Gradinarul nostru imi povestea ca aici oamenii puneau focuri pe plaja, ca sa atraga vapoarele care mai treceau pe aici, sa se scufunde, sa le fure.”

Citește și

O arhitecta aduna bani pe Facebook pentru salvarea caselor traditionale, aflate in paragina: "Lumea a inceput sa reactioneze"

Ramasitele catedralei - distruse de bombardamente, au fost puse in valoare. Arhitectura satului s-a pastrat insa, iar localnicii au mizat pe ea.

Laurent Favier, proprietar de restaurant: “Casa asta are in jur de 300 de ani. E ceva obisnuit sa pastrezi o fatada veche. Timpul care trece o face sa fie frumoasa!”

Turisti vin in gazda la localnici. Casele sunt modeste, dar dichisite cu gradini salbatice - cam cum era pe vremuri la Costinesti, in Romania. Investitorii care au vrut sa ridice vile sau hoteluri moderne, pe malul marii, au fost refuzati. Asta n-a oprit fluxul de turisti. Dimpotriva, a crescut valoarea caselor taranesti, iar azi se vand la preturi fabuloase, de pana la 10.000 de euro pe metru patrat.

Laurent Favier a mostenit de la bunicI o casa cu garaj, iar azi e cel mai cautat restaurant din sat, sub sloganul "casa mea e casa ta".

Laurent Favier, proprietar de restaurant: "N-am alterat deloc arhitectura - portile sunt cele care existau deja, fiindca e frumoasa! Trebuie lasata asa. Casa a fost declarata monument istoric. Tot satul e declarat monument istoric."

La etaj, e casa lui. Jos, in restaurant, peretii din piatra si designul modern se imbina perfect. De ce se inghesuie aici clientii - fiindca Laurent are o reteta unica de cartofi. Si nu orice cartofi.

Laurent Favier, proprietar de restaurant: “Aici e risotto de cartofi: cartofi taiati cubulete si fierti exact ca un risotto. Evident, sunt cartofi din Insula Ré. Cei mai buni cartofi din Franta!”

Cartoful e mancarea saracului, ce diferenta ar putea fi intre cel de aici si cel de Covasna?

Laurent Favier, proprietar de restaurant: “Cartofii cresc aici pe malul marii, intr-un sol nisipos. Asadar, gustul lor e ceva mai dulce, datorita nisipului. Sunt singurii cartofi care au primit "Denumire de origine controlata."

Echipat cu denumire de origine protejata, accidentul local e acum delicatesa. 10 euro saculetul. Toate restaurantele din sat se aprovizioneaza de aici!

Piata e aceeasi de 300 de ani. In decor medieval, bunatatile iti lasa gura apa, iar tarabele n-au etichete de carton. Aici nu se cauta cazare cu mic dejun inclus. Turistii cauta la piata delicii artizanale. Toata lumea gusta cu pofta, iar clientii fideli se intorc intotdeauna.

Precupetii isi ofera savoar-fair-ul, cu zambetul pe buze: “branza de capra sarata cu flori de sare, din Insula Ré!”

Totul e sarat cu sarea locala, recoltata din mlastinile insulei. Ambalata frumos si sub denumire artistica, banala sare devine condiment de lux.

In epoca medievala, taranii carau sacii de sare cu magarii de Poitou - care purtau pantaloni ca sa-i protejeze de tantari. In 1977, mai ramasesera in viata doar 40 de animale. Aceasta rasa de magari latosi era pe cale de disparitie, dar satenii au reusit sa le conserve, iar astazi magarusii latosi sunt atractia tursitica a zonei.

Primaria satului a investit in piste pentru biciclisti. Fie soare, fie ploaie, francezii cutreiera imprejurimile care sunt la fel de frumoase, ca si ale noastre. Aici, mai toti turistii isi lasa masinile la marginea satului, intr-o parcare uriasa, si o iau la plimbare pe 2 roti. Inchiriatul bicicletelor la tara, in Franta, e o afacere!

Facem o oprire la fabrica locala de inghetata - se spune ca e cea mai buna din Franta. Pentru ca e condimentata cu "flori de sare" autentice.

Domnul Frederic Xavier a mostenit afacerea de la bunici. Nu e producator, ci artizan:

“Vedeti aici interpretarea noastra pentru o prajitura clasica din patiseria franceza, numita "fraisier". Noi am transformat-o in produs de patiserie din inghetata.”

Are 18 angajati, clienti in toata Franta, plus 3 patiserii in sat. Pe dinauntru, laboratorul sau e ultra-modern, pe dinafara, respecta regulile de urbanism.

Frederic Xavier, artizan inghetata: “Daca vrei sa creezi inghetate aratoase si gustoase, trebuie sa te afli intr-un loc dragut. N-ai cum sa faci produse de artizanat culinar intr-un loc urat.”

Ne intoarcem pe camp. Mede si fiica lui, Jade, s-au nascut aici. Muncesc de zor, iar dovleceii bio au mare cautare, la fel si rosiile! Daca si-ar vinde casa, ar putea trai pana la sfarsitul vietii fara sa mai munceasca. E drept, nu aici, unde taxele uriase, raportate la valoarea proprietatilor, te sufoca deja.

Mederic Hurtaud, agricultor bio: “Sa zicem ca vreun million de euro as lua, cam asa. Pentru teren si casa.”

Dar n-are de gand sa plece, desi clienti pentru patrimoniul mostenit ar fi.

Mederic Hurtaud, agricultor bio: “Fiecare regiune a Frantei e diferita, fiecare parte a Europei e diferita si fiecare regiune ar trebui sa-si pastreze traditiile si patrimoniul, ca sa fie descoperite de cei care vin din Italia sau alte tari, sa ne aratam unii altora cine suntem.”

Traieste intr-unul din cele 152 de sate ale Frantei, declarate "cele mai frumoase". Este o marca decernata de Ministerul Culturii din Franta.

Marca puternica vinde produsul! La Paris, intr-un apartament ticsit de obiecte vechi si rare il intalnim pe Thierry Chaillous. Cunoaste Romania si satele ei. De acolo si-a dus pisica maidaneza. Domnul ne explica unde gresim:

Thierry Chaillous, manager evenimente culturale: “Cred intr-adevar ca in Romania lipseste vointa de a face lucrurile asa cum trebuie. Dintotdeauna, inca dinainte de caderea lui Ceausescu, oamenii au avut dificultati. Ceea ce isi doresc oamenii e sa aiba o casa, dar o casa moderna, de tip occidental. Nu mai au chef sa locuiasca in ferme sau in case vechi. Ei isi doresc un televizor mare, o canapea de calitate... Vor sa calatoreasca in Occident. Vor sa vada turnul Eiffel si castelul Versailles, dar biserica lor veche se prabuseste si nu li se pare o problema.”

De ce calvados-ul din mere de Normandia e fabulos, dar tuica noastra e total necunoscuta? Cum trufele negre frantuzesti valoreaza 1000 de euro kilogramul, iar cele romanesti nu fac nici 2 bani?

“Nu stiu daca e vorba de a copia aici, cat pur si simplu de a iti gasi forta in ceea ce ai bun in tine, nu neaparat sa copiezi de la altii. Cred ca, de fapt, tocmai asta e problema: copiatul asta excesiv de la altii, care ramane doar un copiat: Ai lucruri de valoare langa tine, la indemana, cu alea trebuie sa faci si acolo iti gasesti valoarea”, spune pictorul Radu Tuian.

Ar putea si satele romanesti sa traiasca mai bine. Daca ar incepe sa pastreze patrimoniul mostenit. Daca taranii s-ar uni sa-si omologheze produsele locale.

Puscaria istorica, in care a fost inchis pe nedrept insusi Papillon, a fost pana in secolul al 20-lea principalul furnizor de locuri de munca.. Azi, nimeni nu mai e aici sarac. Satul frantuzesc, cu oameni inventivi, care isi pretuiesc trecutul, da celui romanesc o lectie: de istorie, de cultura si de reusita.

Articol recomandat de sport.ro

GALERIE FOTO A spus ”DA!” S-a retras din fotbal acum șapte ani și se căsătorește cu o superbă blondină