1 Decembrie: Povestea fratilor Baciu, povestea omeniei si a succesului
Au plecat tineri si saraci si s-au intors albiti si bogati. Un renumit medic cardiolog din Roma si un stralucit inginer din New-York au adus civilizatia in locurile natale din judetul Iasi.
Ce trebuie sa faca un om pentru ca lumea sa-l venereze si sa-l pomeneasca in biserica ca pe un adevarat sfant? Ce minune?
Ce fapte trebuie sa faca un om pentru ca lumea sa-i ridice monument , inca din timpul vietii?
Cine trebuie sa fii pentru ca preotul in biserica sa ti se inchine mai mult decat o face in fata icoanelor?
De ce ar canta si ar dansa toata suflarea pentru cineva?
Satul Dolhesti din judetul Iasi exista de 600 de ani, 600 de ani de saracie, 600 de ani de uliti asfaltate cu noroi. In 1991 insa, totul s-a schimbat. In locul unde s-au nascut, s-au intors doi batrani milionari, fratii Baciu. Unul venea din New York. Celalalt de la Roma.
Unul este un reputat inginer constructor de centrale electrice care a iluminat America, celalalt un mare medic cardiolog care-a facut sa bata inimile Europei. Unul este Petru. Celalalt este Constantin. Ei sunt Bacii din Dolhesti.
S-au intors acasa, desi in sat nu mai aveau nimic, nici parinti, nici frati, nici rude in viata si nici macar casa. Comunistii le-au luat totul, iar ei s-au intors sa dea tot ce aveau.
Petru Baciu are 83 de ani. A plecat in America in 69 si a facut avere proiectand centrale electrice. S-a casatorit, dar n-a avut copii. S-a intors acasa cand si-a dat seama ca averea cea mai mare e ceea ce lasi in urma ta.
Fratele lui mai mare, acum in varsta de 90 de ani, doctorul Constantin Baciu, a plecat din Romania in urma cu 40 de ani ca sa-si ajute fiul sa devina un mare pianist. S-a stabilit la Roma, unde a luat totul de la zero.
In tara era medicul sef al consiliului de ministri si unul dintre colaboratorii Anei Aslan. La Roma era doar un medic de familie. A invatat, a dat noi examene si in cativa ani a devenit medicul papei Ioan Paul II.
Fiul sau, Adrian Baciu, a ajuns mare pianist in Italia: profesor de pian principal la conservatorul din Florenta, insa ironia sortii a facut ca el sa moara din cauza uneo boli de inima in urma cu trei ani. Cel ce a salvat sute de inimi, n-a putut sa o salveze pe cea pe care o iubea cel mai mult - a fiului sau.
Mai ales dupa moartea fiului, doctorul Baciu a hotarat sa-si lase mostenirea pe numele satului natal. Si pentru ca a luptat in razboi impotriva rusilor, doctorul Baciu si-a pus in aplicare strategiile de razboi invatate: un pricipal aspect era cel al drumurilor - drumuri asfaltate, drumuri noi.
Batranul inginer vrea sa faca din Dolhesti singurul sat din Romania iluminat cu o eoliana speciala, cu ax vertical, inventata chiar de el, brevetata in America si la OSIM. In fiecare zi se urca sus pe deal, sa vada cum merge treaba.
Si daca lucrurile vor merge bine, Petru Baciu vrea sa deschida in sat o fabrica in care sa faca centrale eoliene. Bani are, nu vrea decat timp. Iar pentru viata lunga a fratilor Baciu se roaga oamenii la biserica.
In cinstea fratilor Baciu, oamenii au ridicat un monument in mijlocul satului. Pe frontispiciu, cei batrani si cei tineri pot buchisi o invatatura scrisa chiar de doctorul Baciu: "In onoarea domnului Constantin Baciu. Intelepciunea este o particulara a omului, ea stabileste stiinta vietii.. invatand, invatand si iarasi invatand."
Poate ca ei nu vor mai apuca sa vada terminate planurile lor. Dar tinerii si copii din Dolhesti, cei in care investesc acum tot ce au adunat intr-o viata, au pentru prima data o sansa sa schimbe satul si poate chiar lumea, intr-o zi... Dincolo de asfalt si eoliene, oameni au primit ceva mult mai de pret. Demnitatea.
Pentru oamenii din Dolhesti, intoarcea fiilor satului e motiv de mare sarbatoare. Pentru ca dupa ani traiti in saracie s-au intors acasa. Impinsi de singuratate, de dor, de datoria de a lasa ceva in urma lor. Si odata intorsi au ei viitorul intr-un sat condamnat pana acum la dispartie si uitare. Jos palaria!
Etichete: 1 decembrie,
Dată publicare:
