Pandemia ne-a transformat pe mulți în „părinți abuzatori”. Georgiana Spătaru ne învață cum să ne ajutăm copiii

„Am 13 ani și locuiesc cu părinții și sora mea mai mică. Abuzurile au existat întotdeauna, dar de când cu pandemia îmi este și mai greu să fac față situației. Vă rog să mă învățați cum să mă protejez de părinți.’’

E doar una dintre miile de mărturisiri ale copiilor care le-au cerut ajutor psihologilor de la Asociația Telefonul Copilului, în ultimele 13 luni de pandemie. Au fost rupți de școli, de colegi și prieteni, iar acasă, peste 60% dintre ei spun că simt anxietate și frică, iar 30% vor să fugă de acasă.

„Copiii, dar și adolescenții se simt singuri, așa că intră în diverse grupuri dubioase, anturaje care nu le fac bine. Părinții simt că pierd total controlul, situația este din ce în ce mai gravă. La școală profesorii îi văd anxioși, iar acasă nu mai au poftă de mâncare. Sunt doar câteva semne că nu sunt bine. Au nevoie de ajutor emoțional.’’

Citește și

Lectiile predate in natura pentru elevii de la clasa pregatitoare, incepand cu 2013

Cum ne putem ajuta copiii, dar și cum încearcă unii dascăli să se apropie de elevi, ne spune Georgiana Spătaru, psiholog și instructor de dezvoltare emoțională și spirituală a proiectului CRESC, exerciții de fericire.

Georgiana e invitata Roxanei Hulpe la emisiunea Viitor cu Clasă.

„În cabinet, în discuțiile cu părinții, poveștile sunt impresionante, dramatice chiar, chiar și părinții care au oferit o atenție în aceste 13 luni în a-și petrece timp cu copiii, simt că aceștia au nevoie de mai mult decât doi adulți. Această dezvoltare emoțională se întâmplă în societatea lor mică, la școală, cu prietenii, în activitățile extrașcolare care au lipsit. Ei suferă din acest motiv'' spune Georgiana Spătaru, instructor de dezvoltare emoțională în cursul CRESC și Exerciții de Fericire, dar și psiholog.

Copiii s-au refugiat în realitatea paralelă din seriale, atrag atenția și specialiștii din Asociația Telefonul Copilului.

Georgiana Spătaru: „Creierul nostru nu face o foarte mare diferență între realitate și implicarea într-un serial. Atunci când ne simțim singuri și pe măsură ce nivelul de anxietate crește, serialele, personajele din filmele la care ne uităm ne țin companie la un anumit nivel. Avem impresia că suntem împreună cu cineva. Ceea ce avem de făcut în cazul acestor copii este să le explicăm că e o realitate paralelă, că nu e ceva ce îi sprijină și să încercăm să îi scoatem din acea zonă devenită deja de confort. Dar pentru asta avem nevoie de implicarea părinților, de implicarea unui specialist care să lucreze cu ea și care să-i dea câteva exerciții practice.”

Georgiana Spătaru: „A crescut numărul abuzurilor din toată lumea, și în România trăim această îngrijorare. Copiii au nevoie de soluții concrete. I-aș învăța că sunt situații pe care le putem controla, care țin de noi și altele nu. Singurul lucru pe care un astfel de copil îl trăiește, abuzul în familie, este: să transmită părintelui său, să vorbească cu părintele lui, spunându-i „mă doare ceea ce se întâmplă'' .

„M-aș adresa copiilor care sunt în această situație și i-aș îndemna ca într-un moment de calm, de liniște, de pace, să-și privească în ochi părintele și să înțeleagă că și părintele lui undeva acolo e același copil care a trăit același abuz la rândul lui. Aici e un secret. Dacă un copil abuzat reușește să se uite la mama și la tata și să vadă că acolo undeva în inimioara lor există același abuz, va găsi un limbaj comun. Vor vorbi ca de la un copil abuzat la un copil abuzat: mi-e frică seara, mă doare ce se întâmplă, iar părintele va înțelege” spune Georgiana Spătaru:

Roxana Hulpe: 67% dintre copii au mărturisit anul acesta la Telefonul Copilului că simt frică, depresie și anxietate. Avem și 63% dintre copii care nu se mai simt parte din familie, dintr-un grup, iar aproape 30% spun că se simt singuri.

Georgiana Spătaru: „Chiar și în cel mai mic regat, Bhutan, cunoscut ca Statul Fericirii, se spune că au un minister al fericirii, unde fericirea se calculează la fel cum se calculează la noi PIB-ul , aceasta este o problemă, această angoasă o remarcăm la copii de 6 ani, de 7 ani, de 8 ani. Angoasa asta se manifestă prin lipsa poftei de mâncare, prin lipsa implicării în absolut orice activitate. Părinții fac de multe ori greșeala de a spune „copilul meu s-a obișnuit așa, chiar nu-și mai dorește să meargă la școală și preferă școala online. Este unul dintre primele indicii care ne îngrijorează atunci când copilul refuză să se ducă la școală. Este primul lucru care ne spune că al meu copil suferă de o angoasă emoțională. Atunci trebuie să intervenim, să luam copilul afară, să îl scoatem la aer la diferite activități și să luăm în considerare faptul că inclusiv noi adulții suntem în această angoasă pe care o întreținem în familie. Nu există o situație în care un copil să fie într o anxietate de unul singur, e posibil ca mediul anxios să fie în casă, în familie.”

Cătălina Surcel, director executiv Asociația Telefonul copilului: „Tragem o concluzie după primul an de pandemie. Vorbim despre foarte mulți copii care au experimentat foarte multe stări de tristețe, de depresie, de anxietate, singurătate. Copii care s-au simțit neînțeleși.”

StirilePROTV

Roxana Hulpe: Am văzut că 30% dintre copii au mărturisit că vor să plece de acasă. Am simțit să evadeze, spuneau că se simt ca într-o închisoare. De ce? Ce v-au spus?

Cătălina Surcel: „Este pentru prima dată când ne întâlnim cu o astfel de statistică , cu astfel de situații la un astfel de nivel, pentru prima dată din 2001, de când funcționăm noi la Asociația Telefonul Copilului. Copiii ne-au spus că în familie au intervenit foarte multe neînțelegeri, abuzuri, din păcate copiii nu aveau obișnuința de a petrece atât de mult timp împreună din cauza restricțiilor. Asta e ceea ce ne au spus, în plus aveau nevoia să interacționeze față în față cu profesorii, colegii , prietenii. Educația la distanță i-a pus pe ei în dificultatea de a asimila informații, au simțit temeri cu privire la rezultate lor școlare, lipsa de concentrare, singurătatea. Nu vă spun cât de multe apeluri am primit în preajma examenelor pe care ei le au. Sunt îngrijorați că nu pot trece peste examene. Izolarea nu a fost ceva ce le-a făcut bine.”

Roxana Hulpe: E important acum să ne axăm pe soluții. Cum îi pot ajuta profesorii, părinții. Pe 4 mai revin elevii la școală, cum îi putem ajuta?

Georgiana Spătaru, psiholog: „Suntem martorii unei realități dure. Educația emoțională lipsește în școală, în grădiniță, nu există programe de dezvoltare emoțională. Noi, părinții de azi, venim din medii în care nu a existat educație emoțională. Ne amintim cum veneam de la școală și ne plăcea să desenăm, iar părinții ne spuneau "lasă desenul, pune mâna și fă matematică'', venim cu aceste bagaje și iată că a venit această pandemie care ne-a forțat să rămânem împreună și dacă am ajuns să ne abuzăm proprii copii, este imposibil ca soluția să vină de unde se naște problema. Jumătate din cei care suntem astăzi părinți ne-am abuzat copiii în această perioadă. Am făcut asta pentru că noi la rândul nostru avem niște bagaje grele, avem niște greutăți, avem niște traume, am fost la rândul nostru niște copii abuzați, dar la vremea aceea era așa o normalitate. Palma de la tata era un lucru firesc, ne era rușine să recunoaștem, dar rușinea aia s-a transformat în putere, adică am transformat-o, din victimă am devenit abuzator. Așadar, copiilor noștri abuzați, nu vine de la părintele abuzator. Ea vine de la profesori, și din dascălii noștri se vor ridica niște sfinți. Unii au capacitatea intuitivă din a recunoaște din niște ochi plecați un copil care suferă. Știu mulți profesori care fără a implica părintele reușesc să susțină emoțional copilului.”

StirilePROTV

În școlile din România nu avem suficienți psihologi, nu există cursuri de dezvoltare emoțională

Georgiana Spătaru: „Eu predau de exemplu cursul CRESC, care este un curs specific pentru copii. Un curs de relaționare emoțională și spirituală pentru copii. Și observ un lucru, părinții care sunt implicați în educația copiilor sunt cei care îi aduc la astfel de cursuri, ceilalți care sunt părinți abuzatori, nu se întâmplă asta. Acum mă ocup de acest curs pentru instructori, ajut profesori, adulți să îi învăț partea emoțională. Am început în 2014, încerc să ajut copiii să nu ajungă adulți împovărați.”

Georgiana Spătaru: „Vin inclusiv profesori din școlile din România la cursul CRESC, de pe exerciții de fericire. ro pentru a învăța cum să lucreze emoțional cu copiii. La începutul lunii mai avem un curs pentru instructori, iar dintr-o grupă de opt persoane, sunt și doi profesori și vin pentru că vor să își ajute elevii de la clasă. În primul rând vor să știe care să fie abordarea de a implementa în clasa lor o atitudine de dezvoltare emoțională a copiilor lor. Printre dascăli se ridică sfinți care fac mult pentru copiii lor.”

Georgiana Spătaru: „Profesorii cu care am ținut legătura în această perioadă mi-au spus că elevii sunt transformați și nu în bine. Copii care au niște măști, s-au transformat fizic, s-au aliat cu grupuri ciudate pe internet, pentru că acolo simt că au parte de atenție. Simt că nu mai aparțin școlii, unei clase, și își caută regăsirea acolo. Dar copiii nu aleg aceste anturaje dubioase pentru că sunt rebeli sau răi, ci pentru că acolo primesc atenție și credit.

Copiii sunt transformați. Dar aici adulții pot repara. În primul rând, adulții trebuie să recunoască ei înșiși că au pierdut controlul. Un tată, o mamă, este un erou dacă ajunge acasă și la masa din bucătărie spune: uite, nici eu nu știu cum să fac față. Hai spune-mi și tu ce simți și poate ne vine o idee. Atât să spună. O mamă poate fi un preot în casă și un tată poate fi un erou dacă se deschide în fața copilului. Noi părinții nu suntem terapeuți, iar copiii trebuie să știe că și noi părinții trecem prin astfel de stări. Comunicarea adevărului, nu lozincile, adevărul și sinceritatea cu copilul e cheia succesului.”

Georgiana Spătaru: „Le-aș recomanda părinților să meargă la un adolescent și să îi spună ce simte. Adevărul pe care îl afișăm ne aduce adevărul.

Este un curs pe care îl găsesc pe exerciții de fericire.ro , învață aici cum se interacționeze cu copiii și cum să își gestioneze emoțiile.”

Articol recomandat de sport.ro

Decizia luată de Jordan Chiles după ce a pierdut medalia de bronz în fața Anei Bărbosu